Îmi place îmbrățișarea. Mult. În ultima vreme, poate mai mult ca oricând. Simt nevoia de a mă apropia de cei dragi, de a le simți căldura, de a ne împărtăși afecțiunea. Și profit de orice ocazie de a oferi și primi îmbrățișări.
Îmbrățișarea este cea mai simplă formă de a-mi arăta afecțiunea, grija, dorul, bucuria. Este modul de conectare cu celălalt, instrument de liniștire și auto-liniștire, de ocrotire, un limbaj non-verbal care ține loc unor cuvinte care nici nu mai trebuie spuse. Este momentul în care mă simt prezentă, aici și acum.
Eu nu îmi amintesc de îmbrățișările mamei mele pe când eram copil, era mai mereu departe sau ocupată, am fost crescută de bunici. Dar mi-au rămas întipărite momentele în care mă îmbrățișa bunica mea: mă cuibăream la pieptul ei, inchideam ochii și îi adulmecam mirosul de cafea și tutun, apoi îi priveam părul bogat prins mereu în coc, îi pipăiam mâinile osoase care m-au îngrijit de când eram bebeluș, care îmi făceau de mâncare, de care mă țineam când mergeam la joacă în parc. Acolo mă simțeam ocrotită și iubită.
Atunci nu mă gândeam decât la acel moment de conectare și bine. Acum cred că învățăm să iubim îmbrățișarea de mici, atunci când, bebeluși fiind, găsim confort, alinare și dragoste în brațele celei care reprezintă întregul univers – mama (de regulă). Sentimentul acela de căldură și afecțiune, de conectare ne rămâne pentru totdeauna în suflet, iar mai târziu, tânjim după îmbrățișare ca după un paradis pierdut.
De când am devenit mamă, amintirea acelor îmbrățișări m-au făcut să îmi îmbrățișez copiii de mii de ori, să îmi întind brațele și să îi strâng acolo, la piept, ca și cum nimic pe lume nu ar mai fi. Închid ochii, respir mirosul lor dulce și aș vrea ca timpul să stea în loc, iar ei să nu plece niciodată din brațele mele.
Am speranța că îmbrățișările pe care le-am oferit copiilor mei să îi însoțească toată viața, să le fie călăuză și reper.
O perspectivă psihologică asupra îmbrățișării
Am vrut să aflăm și perspectiva psihologică despre rolul și beneficiile îmbrățișărilor în viața oamenilor și avem câteva răspunsuri din partea Ioanei Dăncescu, psiholog și psihoterapeut.
„Dacă relațiile noastre sunt baza cunoașterii lumii și a dezvoltării sistemului nostru psihic, atunci îmbrățișarea și contactul fizic sunt plăcile tectonice care modelează aceasta bază. Orice formă de îngrijire, iubire, protecție, atașament implică și un contact fizic! Dacă nu am fi fost deloc atinși și îmbrățișați, sistemul nostru nervos nu s-ar fi putut regla și dezvolta și am fi fost în risc de extincție ca specie”, spune Ioana.
Nevoia de îmbrățișare ne însoțește permanent de-a lungul vieții.
În primii ani de viață, copiii se liniștesc și se co-reglează emoțional prin prezență fizică și contactul emoțional cu părintele sau persoana de atașament. Nu există însă nicio etapă mai necesară și definitorie pentru nevoia de îmbrățișare ca aceea pe care o are bebelușul de până la vârsta de 1 an când, conform teoriei psiho-sociale a lui Erik Erikson, este etapa în care se dezvoltă un sentiment de încredere versus neîncredere în lume și în ceilalți.
Este perioada unei dependențe masive de adulții din jur și etapa în care îmbrățișarea și îngrijirea fizică a bebelușului îi modelează efectiv structurile neuronale cu care va relaționa și percepe lumea și pe sine. Bebelușul nu are o alte cale de a se conecta cu părintele sau decât prin îmbrățișare și contact fizic.
Ulterior, pe tot parcursul vieții și a creșterii noastre avem nevoie de îmbrățișare ca sa ne simțim în siguranță, iubiți și protejați.
Ca și contactul vizual (să privești pe cineva in ochi), și cel fizic (brațe și corp care se îmbrățișează) arată, de fapt, o încredere fundamentală atât în sine, cât și în lume, și reprezintă baza cu care putem relaționa sănătos cu ceilalți”, adaugă Ioana.
…
Interlocutori pe care îi apreciem și-au alocat timp pentru a răspunde întrebării Curatorialist: ce înseamnă îmbrățișarea pentru tine?
Irina Moroșanu (fondatoare Les Vacances d’Irina)
Eu sunt una dintre cei care a trebuit să învețe îmbrățișarea, așa cum învață copiii să meargă.
Nu sunt perfectă în îmbrățișări și încă sunt stângace, dar sunt câteva îmbrățișări pe care încă le simt pe mine.
Îmbrățișarea pentru mine se simte ca atunci când ți-e frig și cineva îți pune deasupra o pătură moale și caldă care te cuprinde cu totul – cuprindere.
Îmbrățișarea pentru mine e atunci când nu mai vrei să îi dai drumul, vrei să stai așa și să vă legănați ca doi copaci, cel mai natural cu putință.
Îmbrățișarea e acasă – “acasă” când te simțeai în siguranță.
Îmbrățișarea transcede contactul fizic – cred că prin îmbrățișare poți împărți emoțîi puternice.
Petra David (designer floral)
Zilele trecute mă gândeam la îmbrățișări și la felul cum și-au făcut loc în viața mea mai mult decât mă așteptam. Îmi e mai drag să îmbrățișez și să fiu îmbrățișată acum, după 30 ani, pentru că percep altfel acest gest fizic, acest schimb de emoție, mai conștient, mai profund, mai natural. Îmbrățișările îmi aduc liniște, drag, compasiune, mă conectează cu persoana de lângă mine și, de multe ori, puterea unei îmbrățișări “corecte” ajută mai mult decât credem noi. Un gest atât de simplu vine cu atât de multe satisfacții. Recomand să îmbrățișăm o persoană dragă, o pisică, un copac, un necunoscut, o provocare, cel puțin o dată pe zi :).
Melania Adam (PR professional)
După o lungă perioadă în care a trebuit să învăț că nu trebuie să lupți sau să meriți o îmbrățișare, aceasta a devenit un safe space. Îmbrățișarea oamenilor dragi este locul în care bătăile inimii scad și îmi oferă relaxarea și înțelegerea de care am nevoie. Îmbrățișarea este modul în care arăt și mi se arată că sunt înțeleasă, iubită, apreciată și acceptată așa cum sunt.
Ultimii ani au venit cu norocul de a avea lângă mine prieteni și membri ai familiei care au reușit să-mi conecteze cele mai frumoase imagini ale amintirilor și milestone-urilor cu o îmbrățișare, iar pentru asta le mulțumesc că sunt. În continuare, nu sunt cea mai bună la îmbrățișări, dar învăț de la cei mai buni!
Natalia Cebanu (actriță și director artistic Asociația Hearth/Casa KERIM)
Îmbrățișarea este intersecția dintre fizic și spiritual în care mintea este anulată în cel mai dulce mod. Este un univers cu o multitudine de nuanțe, căci îmbrățișarea poate să aline durerea, poate să descurajeze o supărare, dar poate să și înzecească intensitatea unei bucurii de o mie de ori. M-am pierdut în sute de îmbrățișări în sute de feluri. Încă o mai fac.
Dar cea mai puternică îmbrățișare care mi-a răsturnat întreg universul în felul în care era construit și i-a adăugat o nouă dimensiune galactică de vată roz a fost prima îmbrățișare oferită de fiică-mea. Datorită acestor îmbrățișări zilnice viața mea acum conține unicorni dezlănțuiți care fac ravagii frumoase în sufletul meu.
Iulia Boloca (creative director)
O îmbrățișare de la tine*
Se simțea ca acasă.
Avea miros de mușețel și de frăguțe,
Gust de vară cu temele făcute și căldura sobei iarna.
Era o evadare, un safe space în care puteam să mă retrag.
O îmbrățișare de la tine era grija
Pe care acum trebuie să mi-o port singură
Și-mi e atât de dor să mi-o porți tu.
Andrei Spirtaru (terapeut transformațional)
O îmbrățișare aduce cu ea siguranță, sentimentul de incluziune, de acasă. Nu mă refer aici la o îmbrățișare formală, ci la una venită din suflet. Un mentor de-ai mei obișnuia să spună că o îmbrățișare adevărată durează mai mult de 20 de secunde.
Daniel Ciucă (fotograf de călătorii)
O îmbrățișare pentru mine este cel mai simplu și sincer mod de a-mi arăta afecțiunea. Rezultatul poate fi „tradus” și transformat în foarte multe lucruri: compasiune, sprijin, dragoste sau chiar încredere pentru viitor. Consider că o îmbrățișare este un mod de a transfera energie pozitivă, fără ca cei ce oferă îmbrățișarea să rămână cu mai puțină.
Constantin Romulus Preda (poet)
Îmbrățișarea este aducere-aminte, paradis pierdut și regăsit, lacrimă împlinită în ochiul îngerului ce ești. Umbra este îmbrățișarea luminii, cuvântul este îmbrățișarea tăcerii, iar noi suntem îmbrățișările noastre. Și nu poate fi altfel, cum ar putea să existe clipa fără îmbrățișarea infinitului? În lipsa îmbrățișării, pânâ și sărutul rămâne neîmplinit. Când îmbrățișezi, nu mai ai brațe, ci aripi și uiți necunoscutul și te întorci acasă. Dar toate astea pot fi înțelese, desigur, numai dacă privești dinspre poezie către viață, și nu invers.
Elena Vrabie (country lead @ The Recursive)
De multe ori am crezut despre mine că nu sunt genul de om căruia să îi placă îmbrățișările, dar…încă descopăr cât de importante sunt zi de zi, de 3-5-7 ori pe zi, atât cu cei pe care îi iubești, cât și cu cei despre care simți că au nevoie de un schimb de energie. O îmbrățișare este un dialog călduros fără să deschidem gura; te readuce în prezent și te ajută să te concentrezi pe respirat
Patricia Mutiu (fotograf și creator de conținut)
Îmbrățișarea este pentru mine cea mai sinceră și puternică formă de comunicare. De multe ori, nu pot să exprim în cuvinte ce am în suflet, dar, îmbrățișând pe cineva, reușesc să transmit cu toata ființa mea ce simt. De multe ori, este suficientă doar o îmbrățișare pentru a mă ajuta să trec peste un moment greu sau pentru a oferi alinare cuiva. O îmbrățișare reușește să mă facă să simt că sunt înțeleasă, apreciată și văzută, că sunt iubită, susținută, acceptată.
O îmbrățișare aduce alinare, iubire, energie și putere, fericire, pace și liniște. Printr-o îmbrățișare se deschide o nouă lume sau se imprimă în inima ta un moment care nu se mai întoarce niciodată. Cele mai minunate îmbrățișări pe care le-am oferit au fost atunci când s-au născut copiii noștri, iar cea mai grea și dureroasă îmbrățișare a fost ultima îmbrățișare pe care i-am dat-o bunicului meu.
Ioana Guică (trainer, consultant HR și antreprenor)
Atunci când îmi deschid larg brațele pentru o îmbrățișare, îmi deschid și inima. Când suntem într-o îmbrățișare primim și oferim în același timp – conținere, afecțiune, blândețe, siguranță, suport. Cu cât stăm mai mult într-o îmbrățișare, cu atât mai mult putem observa cum respirația ni se sincronizează și corpul intră într-o stare de relaxare și reglare emoțională. Într-o îmbrățișare îți amintești că nu ești singur(ă).
Într-o îmbrățișare îți amintești că și tu meriți, la fel cum merită și celălalt – să fii. Cu cât ne ascultăm mai mult corpul, cu atât putem „auzi” mai bine ce ne comunică. Cum se simte în corpul meu că urmează să îmbrățișez pe cineva – e entuziasm, sau mai degrabă reținere? Cât de prezent(ă) pot să stau în îmbrățișare? – sunt aici, acum, sau gândul îmi zboară în toate direcțiile? Cu cât stau mai mult în îmbrățișare corpul mi se relaxează, sau dimpotrivă devine mai tensionat? Mă simt conținut(ă) în îmbrățișare, sau aș vrea să fiu mai tare strâns(ă) în brațe, sau dimpotrivă, să am mai mult spațiu să respir? Pot să stau în liniște, sau am nevoie să comunic cu celălalt? Stau cu ochii deschiși și mă uit la ce se întâmplă de jur împrejur, sau îi țin închiși și mă scufund în senzații? Îmi place cum miroase celălalt? Apare vreun tremur în corpul meu?
I’m a hugger. Îmi place foarte mult să îi îmbrățișez pe cei din jurul meu. În același timp, îmi place să îmbrățișez copacii, animalele, bluza cuiva drag, o pernă în timpul somnului, o tigaie. Pe toate aș vrea să le aduc aproape de mine, de inima mea.
Raluca Harabagiu (creator conținut)
Nu știu alții cum sunt, dar eu cred că îmbrățișarea reprezintă o formă irefutabilă de iubire absolută, firească, de empatie, bunătate, grijă. Nu mi se pare suficient să știi că ești iubită și apreciată, eu simt nevoia să mi se spună și să mi se arate. Nu sunt romantică deloc, nu îmi place să primesc cadouri, flori de la soțul meu. Dar sunt dependentă de îmbrățișările lui, ador să îi stau chircită la piept, să mă sărute pe frunte și să îmi spună că mă iubește. Este, dacă vrei, genul acela de moment în care efectiv simt că timpul se oprește în loc.
În ceea ce o privește pe Rita, Doamne, îi oferim toate pupăturile și îmbrățișările de care nu am avut noi parte în copilărie. Niciun copil nu ar trebui lipsit de îmbrățișări, de atenție, de validare, de cea mai pură formă de iubire. E greu să devii un adult fericit, să oferi la rândul tău iubire altora, să știi să te iubești, să fii un om bun dacă nu ai fost, nu ești îmbrățișat. Și iubit!
Noemi Meilman (consultant PR)
Îmbrățișările au ocupat un loc important în viața mea, până în pandemie și chiar după carantină. “Îmbrățișarea frățească”, cea cu capul într-o parte, a devenit “my trademark”. Dar, dacă într-o vreme îmbrățișările erau ceva obișnuit, acum au căpătat o anumită însemnătate. Le prețuiesc mai mult, le dăruiesc cu mai multă cumpătare; îmbrățișări de dor, îmbrățișări de “o să fie bine”, îmbrățișări de împăcare (după ce mă ciondănesc cu Avi, fiul meu adolescent), îmbrățișări de drag (pe acestea le ofer cel mai des câinilor mei).
Și mai este expresia “Te îmbrățișez” cu care îmi închei majoritatea textelor de e-mail, o sinceră & totodată mecanică îmbrățișare virtuală.
Cristina Alexandru (marketing professional)
“Îmbrățișarea este esența iubirii”, spunea un prieten. Îmbrățișarea mă încarcă cu energie pozitivă, mă liniștește, mă face să simt iubire pură, mai ales când primesc micile mari îmbrățișări de la băiețelul meu.
Sorin Stoica (chef și antreprenor)
Îmbrățișarea este pentru mine un dialog mut, prin care mi se comunică faptul că pot avea încredere, sprijin și dragoste. Trăind viteza prezentului, cred că e mai mult necesar decât opțional să avem parte de ea. Având asta, ce ne mai poate opri din a visa, a face și de a lua de la capăt orice drum nou ni se deschide în față?
Mihai Bengea (patiser)
Îmbrățișarea înseamnă iubire, protecție, acceptare, vulnerabilitate, compasiune. Poate să însemne și curaj atunci când îmbrățișezi o meserie nouă, un oraș nou, o țară nouă, o cultură nouă.
De cele mai multe ori, îmbrățișarea este un transfer disproporțional de afecțiune: între cel care are nevoie de iubire, protecție, acceptare și cel care oferă, apără, acceptă. În îmbrățișare suntem egali, vulnerabili, indiferent că suntem cei care oferă sau cei care primesc. Pentru mine, schimbarea radicală de profesie a fost un fel de îmbrățișare, o îmbrățișare a necunoscutului, a viitorului.
Deschizându-mi larg brațele, am spus nu celui care eram până atunci, blocat într-o rutină care nu-mi aducea niciun fel de satisfacție, am spus da viitorului, nesigur, neconturat. În relația aceasta dintre mine și viitor nu cred că eu am fost cel puternic, ci dimpotrivă. Mi-am demonstrat însă că pot să mă reinventez, că pot să îmbrățișez o limbă nouă, o cultură nouă, un oraș nou, o țară nouă.
Monica Radu (designer haine)
O îmbrățișare înseamnă dragoste, înseamnă: sunt aici pentru tine, ești aici cu mine. Și o auto îmbrățișare = selflove.
Fotografii: Unsplash, arhivă personală, Ioana Dăncescu, Raluca Harabagiu (foto by desene cu lumină)
