Copil fiind mi se părea că am tot timpul din lume. Îmi aduc aminte cum stăteam la birou cu caietul de teme la matematică în faţă şi priveam visător pe geam spre curtea din spatele blocului. Mama intra ca un vârtej în cameră şi-mi spunea să nu mai pierd timpul. Îţi sună cunoscută scena?
…
Un articol scris de invitatul noastru de astăzi, Andrei Spirtaru, terapeut și coach, formator in dezvoltare personală, fondator al centrului Mindset Hub, coautor al Terapiei Regresiei Emoțional Cognitive.
…

De mici aflăm ce înseamnă timpul, dar mai ales care este relaţia oamenilor cu el.
La nivel conştient învăţăm că n-avem timp de pierdut. La nivel subconştient învăţăm să asociem substantivul timp cu verbul a pierde. Şi aşa am ajuns să fim nişte adulţi care, cu toate că-şi doresc opusul, sfârşesc prin a pierde timp.
Problema pierderii timpului ocupă un loc central în mai toate discuţiile purtate cu prietenii sau cu terapeutul nostru. „Nu am timp nici să respir”, „Mi-am pierdut doi ani din viaţă în relaţia cu el”, „Nici nu ştiu cum a trecut luna asta”, sunt doar câteva exemple de cum ne raportăm la timp.
Partea nostimă este că nu înţelegem valoarea timpului decât atunci când îl pierdem. Probabil dacă cineva ne-ar fi vorbit când eram mici despre cum să câştigi timp, ne-am fi descurcat mai bine…
Cu toate că nu mă pot lăuda că înţeleg fizica cuantică, sunt de acord cu Albert Einstein care ne-a spus că timpul este relativ. Din punctul meu de vedere relativitatea sa are legătură cu ce poţi face într-un interval de timp specific.
Uite, îţi propun un experiment. Închide-te pentru 12 ore într-o cameră goală, fără telefon, televizor, cărţi, sau orice altceva cu excepţia unui ceas. Petrece cele 12 ore singur cu tine şi cu ceasul respectiv, fără să dormi şi spune-mi cât de repede sau încet trece timpul. Sunt gata să pun rămăşag că dacă nu eşti un maestru în meditaţie, orele vor trece foarte, foarte încet, atât de încet că nu ştiu dacă vei rezista să stai acolo până la capăt. Data viitoare când te vei plânge că timpul trece prea repede, gândeşte-te la asta.
Timpul trece repede sau încet în funcţie de activităţile cu care îl umplem. Mergând mai departe, timpul se simte ca fiind câştigat sau pierdut în funcţie de valoarea pe care o acordăm acestor activităţi. Acelaşi lucru care pentru o persoană înseamnă timp câştigat, pentru alta poate fi timp pierdut. Revenind la povestea mea de la început, mama credea că eu pierd timpul, iar eu că îl câştig. Valoarea timpului este dată de perspectivă.
Prin vremea liceului am înţeles relaţia timpului cu iubirea. Francezul spune „L’amour fait passer le temp, et le temps fait passer l’amour”.
Dragostea învinge timpul şi timpul învinge dragostea. Ne place sau nu, aceste vorbe ascund un mare adevăr. Fără doar şi poate că poetic sau filosofic vorbind, dragostea învinge timpul. Ne stau mărturie toate cărţile de dragoste scrise vreodată. Pe de altă parte, în plan fizic, chiar şi relaţiile de iubire desăvârşite au termenul de valabilitate limitat al fiinţei umane.
Desigur în adolescenţă nu mă preocupau aceste aspecte profunde. Eram fericit să investesc cât mai mult timp în relaţia cu o colegă după care îmi sfârâiau călcâiele. Cu toate că nu mai ştiu nimic de ani buni despre acea colegă, consider timpul respectiv ca bine investit întrucât mi-a dat la schimb nişte amintiri frumoase.
Ajungem astfel la o concluzie importantă despre valoarea timpului. Cu timp îţi cumperi amintiri. Amintirile, plăcute sau mai puţin plăcute arată valoarea timpului tău. Cu toate că există şi amintiri care nu ne plac, totuşi existenţa lor oferă o anumită valoare timpului nostru. Cel mai trist este atunci când nu ai strâns amintiri. Când nu ştii cum au trecut anii. Asta arată că timpul tău s-a pierdut.
Mai departe, ca tânăr adult, am priceput şi relaţia timpului cu banii. Sunt sigur că ai auzit expresia time is money, adică timpul înseamnă bani.
Dintotdeauna am simţit că vorba asta ascunde ceva mai profund decât poţi înţelege în primă instanţă. Totuşi adevărata ei semnificaţie am aflat-o mult mai târziu…
Regulă de aur a întreprinzătorului de succes, timpul înseamnă bani se traduce prin investesc timpul meu pentru a produce cât mai mulţi bani. Marea problemă cu banii este că ei nu reprezintă o valoare transpersonală. Ei nu sunt mai mult decât un mijloc de a ajunge la ce îţi doreşti.
Lester Levenson, omul care a imaginat pentru prima oară tehnica de eliberare emoţională cunoscută acum şi sub numele de Sedona, spunea că există trei niveluri la care îţi poţi stabili obiectivele. Primul este nivelul de „a avea”. Acesta însă va fi întotdeauna doar un nivel intermediar.
Atunci când vrei o maşină sport te poţi întreba de ce vrei acea maşină. Sunt sigur că o vrei pentru că e frumoasă, dar nu acesta este adevăratul motiv. De exemplu vrei maşina respectivă pentru a conduce cu viteza de 200 km la oră. Asta este altceva. Acesta este un obiectiv din nivelul lui „a face”. Şi tot nu am ajuns la adevăratul motiv. Adevăratul motiv pentru care faci un anumit lucru este pentru a simţi ceva anume. Vrei maşina pentru a te simţi liber sau puternic.
Acesta este nivelul profund la care merită să-ţi stabileşti obiectivele pentru că aici se revede adevărata ta dorinţă. Este nivelul lui „a fi”. Ţi-am ţinut această teorie pentru a înţelege în mod corect relaţia timpului cu banii.
La început, până să atingi nivelul de supravieţuire timpul înseamnă bani. Desigur, când nu ai ce să pui pe masă familiei, banii obţinuţi vor fi mai importanţi decât timpul investit.
După ce ai depăşit acest nivel, în continuare îţi vei dori ceva mai mult. Poate că-ţi doreşti o vacanţă frumoasă sau haine mai bune, să-ţi permiţi o masă în oraş sau să-ţi dai copilul la o şcoală particulară. Este normal să fie aşa. Până la atingerea nivelului pe care eu îl numesc de confort, în continuare timpul înseamnă bani şi este corect să investeşti timpul tău pentru a obţine banii necesari.
Unde apare însă frecvent o eroare este evaluarea acestui nivel de confort. Pentru că poţi ajunge într-o goană după bani, fără să realizezi că ai deja mai mult decât confortul necesar.
După atingerea nivelului de confort relaţia naturală este una inversă, respectiv banii înseamnă timp.
Dacă nu înţelegi asta, va fi pentru tine o lecţie dureroasă indiferent de câţ de mulţi bani ai. Te va costa sănătate, relaţia cu partenerul de viaţă, cu copiii şi cu prietenii tăi, te va costa bucuria de a trăi, acel „joie de vivre”. Învaţă să dai o structură timpului tău, găsind un echilibru între tine şi cariera ta. Între plăcere, muncă şi odihnă.
Ultima relaţie despre care am să-ţi vorbesc este cea a timpului cu propria noastră mortalitate.
Frica de moarte, este principala frică a oamenilor. Indiferent dacă privim moartea în sensul său existenţial sau într-un sens metaforic de abis, desprindere, sau neant, ea ne sperie prin necunoscut. Acesta este şi motivul pentru care căutăm să-i găsim un sens prin credinţă. Cu riscul de a te supăra îţi spun că oamenii au ajuns să acorde prea multă importanţă morţii sau existenţei după moarte şi prin aceasta să uite de darul infinit al vieţii.
Romancierul John Fowles spunea în opera sa, Magicianul: „Venim din întuneric şi plecăm în întuneric. Ce rost are să trăim în întuneric?”
Timpul despre care vorbim, timpul acesta valoros pe care vrem să învăţăm cum să-l câştigăm şi să nu-l pierdem, are legătură cu această viaţă. Are legătură cu ce facem în ea, cu oamenii de lângă noi, cu visurile noastre. Are legătură cu principiul plăcerii, principiu de bază al aparatului psihic uman. Cu starea de bine.
Secretul de a învinge moartea stă în găsirea sensului vieţii tale. Iar sensul stă tocmai în a folosi cu plăcere fiecare moment, minut sau oră. Atunci când găseşti bucurie în ceea ce faci, atunci când stai lângă oamenii potriviţi, atunci când aduci la un loc pasiunea, vocaţia şi misiunea ta, înseamnă că ai tot timpul din lume şi asta te face un om bogat.
Când ţi-ai descoperit scopul începi să înţelegi prezenţa ta pe acest pământ şi nu vei mai pierde ani întregi din viaţă fiindu-ţi teamă de moarte. Cel puţin asta cred eu. Dacă nu-ţi convine această explicaţie, eşti liber să găseşti alta. Timpul este relativ şi filosofia este, până la urmă, doar filosofie.
Ce-aş putea să-ţi mai spun despre Timp? Poate doar, că este format din Clipe.
Am să-ţi amintesc de ultima strofă a poeziei Dacă de Rudyard Kipling:
„De poţi prin clipa cea neiertătoare
Să treci şi s-o întreci, gonind mereu
Al tău va fi Pământul ăsta mare
Dar mai mult, vei fi Om, băiatul meu”
Găseşte-ţi propria credinţă de viaţă şi învaţă să câştigi timp în loc să-l pierzi. Este cel mai bun sfat pe care ţi-l pot da.
Fotografii: arhivă personală Andrei Spirtaru, Unsplash