Recunosc, întotdeauna mi-a plăcut să citesc poezie și, în liceu, chiar am cochetat cu scrierea de poezii. Dar nu am dus niciodată această artă la superlativ. În schimb, mă bucur să văd că, în prezent, sunt poeți care continuă tradiția versului și reușesc să își impună propriul stil, ba chiar să și creeze o comunitate (online) de oameni care citesc poezie. Da, în prezent, ai citit bine!
Poetul despre care vorbesc acum este Constantin Romulus Preda, autor a 16 cărți de poezii, câștigător al premiului pentru debut la Festivalul Internațional de Poezie „Mihai Eminescu” (ediția I – 2013). Costi (cum își zice el) s-a născut în Craiova și este fiu de poet (de la tatăl său, Constantin Preda, a moștenit talentul și iubirea pentru poezie). În prezent, este stabilit în București, alături de partenera sa, Alexandra, licențiată în Litere și pasionată de Dante și Homer.
Costi are un vis pentru care luptă în fiecare zi, acela de a reuși să trăiască din poezie, altfel spus, din meseria de poet. Greu, ai fi tentat să spui, doar că nimic nu este imposibil dacă vrei să îți îndeplinești aspirația, mai ales dacă găsești persoana care să te susțină necondiționat.
Astfel, cei doi tineri iubitori ai cuvântului au pus bazele unui proiect antreprenorial, Dor în dar, un magazin online de unde se pot cumpăra cărțile de poezii ale lui Costi, individual sau în diferite pachete, precum și „poezii de pus în ramă”, o inițiativă marca Alexandra, în care îmbină colajele cu versurile lui Costi în mici opere numai bune de pus pe perete.
Mutarea la Sibiu și adoptarea unei pisici sunt elementele care vor întregi visul proiectat de Costi și iubita sa, iar restul este … poezie.
Citește mai jos interviul cu Costi Preda și lasă-te cuprins de farmecul universului său poetic, garantat vei privi poezia cu alți ochi.
…
Curatorialist: Dacă ar fi să te definești printr-o poezie, care ar fi versul care te descrie pe tine cel mai bine?
Când ai început să scrii poezii, când ai simțit prima oară această chemare?
În copilărie, când m-am revoltat pentru prima oară împotriva faptului că, într-o zi, nu voi mai fi. Cum să nu te revolți? Cum să accepți totul fără luptă?
Tatăl tău scrie și el poezii – a fost un mentor pentru tine, te-a încurajat să urmezi această cale sau dimpotrivă, a încercat să te îndrume pe alt drum?
M-a încurajat, m-a învățat că zidurile, oricât de înalte ar fi, pot deveni ferestre. O astfel de fereastră este poezia sau, cum spunea poetul Dan David, „poezia e însăși viața care nu poate să moară„.
Cum ți-ai defini stilul de poezie, care sunt temele predilecte pe care îți place să le abordezi?
Stilul meu este lipsa stilului, poezia există și în lipsa cuvântului, chiar și în lipsa poetului. Temele predilecte? Viața și Moartea, aceste pietre divine de hotar, puse în mișcare de steaua fixă a Iubirii.
Care ar fi scriitorii români pe care îi admiri cel mai mult și de ce, atât din trecut, cât și din prezent?
Dan David, Ioan Alexandru, Radu Gyr, Virgil Mazilescu, Cezar Ivănescu, Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, Adrian Păunescu, Tudor Arghezi, Marin Sorescu, Lucian Blaga, Vasile Voiculescu, George Bacovia, Ana Blandiana, Alexandru Macedonski, Gheorghe Tomozei, Constanța Buzea, Emil Brumaru, Ileana Mălăncioiu, Ioanid Romanescu, Alexandru Grigore, Mihai Ursachi, Emil Botta, Daniel Turcea, Gheorghe Pituț, Constantin Preda, Cezar Baltag, Ion Vinea, Tristan Tzara, Ion Caraion, Aurel Dumitrașcu, Marin Lupșanu, Nicolae Labiș, Ion Gheorghe, Grigore Vieru, Nicolae Dabija, Dumitru Matcovski.
Și lista poate continua. Sunt poeți cu toții (născuți, iar nu făcuți), vorbesc o limbă care nu poate fi tradusă prin ierarhii, curente literare sau alte limite ale minții.
Dorul este un laitmotiv în versurile tale, ai chiar un volul intitulat Dor de dor de tine. Cum simți acest cuvânt (inclusiv această stare), aparent intraductibil în alte limbi? Este dorul specific sufletului românesc?
Apare și-n limba lui Pessoa (portugheză), saudade, dar în limba română începe cu Eminescu și se încheie cu Brâncuși, cu infinitul. Dorul ne ține în viață, nostalgie și speranță, credință și îndoială, este călăuza inimilor noastre.
Generația actuală citește mult mai puțin comparativ cu cele anterioare, iar poezia este genul literar care a avut, de-a lungul timpului, cel mai mult de suferit din această perspectivă. Dar tu ai 113K urmăritori pe Instagram. Cum ai reușit să aduni o comunitate atât de mare în social media? Care este secretul poeziilor tale care au priză la tânăra generație?
Discutabil. Câți contemporani crezi că-l citeau pe Eminescu? Poezia este în om, este cea care îl îndeamnă să-și amintească infinitul din care a fost azvârlit către viață. Se tot vehiculează ideea conform căreia poeții trebuie să fie săraci, să trăiască în afara societății. Fals.
Știați că în nomenclatorul de meserii nu există această meserie? Da, în țara care sărbătorește în fiecare an, pe 15 ianuarie, un… poet.
Fără poeți, vă puteți lua adio de la libertate. Prețuiți-i și veți afla care sunt aripile voastre. Mai importanți decât urmăritorii sunt cititorii, poeții o duc la fel de greu și astăzi, ca și ieri.
Care este povestea din spatele poeziilor scrise caligrafic? Cum ți-a venit această idee și care a fost motivul pentru care ai recurs la această modalitate de prezentare a versurilor tale?
Îmi place să înot împotriva curentului, e plăcut să vezi ferestre unde alții văd ziduri. Poți, la un moment dat, tot scrijelind hârtia, să dai de cer. În fața unui ecran, nu cred în această posibilitate.
Care este ritualul tău de scriere, ce te inspiră, în ce condiții scrii cel mai ușor? Introdu-ne un pic în universul tău de scriitor.
Cum zboară îngerii? Ce-i face să zboare? Cum se îndrăgostesc? Așa scriu și eu, cum se îndrăgostesc îngerii.
Cum este să fii poet în prezent? Mai are poetul acea aură boemă sau lucrurile stau altfel acum?
Un poet este tot ce nu poate fi. Lumea îi vede boemi, dar dacă ei au trecut deja pragul și aici rămâne doar îngerul lor păzitor care joacă teatru și îi râde lumii în nas?
Care este poemul tău preferat din toate cele pe care le-ai scris?
Ai încercat să scrii și proză? Sau mereu te-ai regăsit doar în poezie?
Dacă aș fi venit din sens invers, adică dinspre proză, probabil aș fi încercat, dar așa? Asta-i destinația!
Lumea gravitează în jurul poeziei, poezia este adevărata piatră filozofală.
Nu te poți lăsa de poezie, poate renunța poezia la tine, atât. Omul poate deveni, cu siguranță, înger. Invers, niciodată!
Ce sfat ai da unui poet aflat la început de drum?
Să nu asculte niciun sfat, să-și caute steaua și s-o urmeze în tăcere, dependent de lumina ei.
Cum este Costi de acum față de Costi de acum 5 sau 10 ani?
N-am dovada că aș fi fost vreodată, dar așa se spune. În schimb, îmi imaginez mereu ce aș fi putut să fiu înainte să mă nasc…
„Niște povești povestind povești„, asta suntem cu toții. Fiți povești frumoase! Aprindeți întunericul!
Care ar fi versurile pe care le-ai dedica cititorilor Curatorialist?
s-au spus multe despre Poezie. ținte false. Poeții sunt arhanghelii nimicului divin. așa a fost. așa va fi. amin
Fotografii: arhivă Costi Preda
