Alcoolismul este un subiect greu. Greu pentru cei care îl trăiesc, ca victime sau ca aparținători ai celui atins de această dependență, dar greu și pentru cei care privesc din afară. Pentru că dependența de alcool și consecințele ei aduc mai mereu o poveste despre suferință, tăcere, singurătate (chiar și în doi), neputință.
Să plecăm de la o situație imaginară. Maria, o femeie acum în pragul vârstei de 45 de ani, este o prietenă caldă, empatică și cu o inimă mare. De 20 de ani, însă, trăiește o luptă invizibilă pentru cei din exterior: încearcă să-și salveze soțul din ghearele alcoolismului.
Povestea lor a început cu promisiuni și speranțe mari. El era fermecător, plin de viață, iar momentele în care consuma alcool păreau, inițial, doar parte dintr-o distracție inofensivă. Însă, în timp, obiceiul s-a transformat în dependență, iar băutura a devenit stăpâna vieții lor.
Anii au trecut, iar Maria a intrat treptat în rolul de „salvator”. În fiecare zi, spera că vorbele ei, afecțiunea ei și sacrificiile personale îl vor convinge pe el să renunțe. A făcut tot ce i-a stat în putință: a ascuns sticlele de alcool, a participat la ședințe de consiliere împreună cu el, a căutat ajutor de la prieteni, familie și chiar biserică. De fiecare dată când el promitea că va înceta, Maria se agăța de această speranță ca de un fir subțire de lumină. Dar promisiunile erau adesea spulberate de realitate.
În toți acești ani, Maria a renunțat la multe: la prieteni, la propriile visuri și, cel mai trist, la respectul de sine. A devenit izvorul nesecat al sprijinului pentru un soț care rareori își recunoștea responsabilitatea pentru situația lor. A început să creadă că, dacă pleacă, va fi vina ei că el nu reușește să se vindece. „Poate că n-am făcut destul, poate că el chiar are nevoie de mine” – acestea sunt gândurile care o macină în fiecare zi.
Deși Maria pare o femeie puternică în fața lumii, în intimitatea căminului ei este o persoană vulnerabilă, sfâșiată între iubirea pentru soțul ei și dorința de a-și regăsi liniștea. Prietenii i-au spus de nenumărate ori că trebuie să-și pună limite și să prioritizeze propria sănătate mintală. Dar pentru Maria, această decizie pare imposibil de luat. Nu vrea să fie „cea care a renunțat”, dar nici nu mai poate trăi cu povara zilnică a co-dependenței.
Aceasta nu este doar povestea Mariei, ci a multor persoane care trăiesc alături de un partener dependent. Este o realitate dureroasă, în care iubirea și sacrificiul se transformă, fără să-ți dai seama, într-o capcană. Cazul ei este un exemplu al modului în care alcoolismul nu afectează doar pe cel dependent, ci și pe cei din jur, care ajung să fie prizonierii propriei dorințe de a schimba imposibilul.
Povestea Mariei poate fi cheia pentru a înțelege că uneori, cea mai mare dovadă de iubire pentru ceilalți este să te alegi pe tine însuți.
În continuare, Ioana Dăncescu, psiholog și psihoterapeut, ne va ajuta să explorăm ce înseamnă dependența de alcool, co-dependența, cum se manifestă și ce soluții există pentru a rupe acest cerc vicios care consumă atât de multe vieți.

Alcoolismul este una dintre cele mai complexe și răspândite dependențe în rândul familiilor de origine ale clienților mei, cei care îmi solicită ajutorul și intră într-un proces de psihoterapie. 7 din 10 persoane, cu care eu lucrez ca psihoterapeut de traumă, provin dintr-o familie în care cel puțin un membru (tată, bunic, frate, unchi, mătușă, bunică, mamă, străbunic/ă) a fost dependent de alcool.
Și este una dintre experiențele adverse care face parte dintr-un studiu și un chestionar extrem de relevant pentru înțelegerea nivelului de traumatizare pe care cineva l-ar putea acumula până la 18 ani: studiul ACE (Adverse Childhood Experiences).
Rădăcinile tuturor dependențelor, inclusiv a celei de alcool, sunt adânc înfipte în tipurile de traumatizare la care cineva a fost expus, în contextul socio-economic în care cineva trăiește și în lipsa sau prezența unui sistem de sprijin adecvat.
Neuroștiința ne arată în multe studii și cercetări că traumele din copilărie și stresul prelungit la care cineva este expus, ne poate perturba sistemele naturale ale creierului de gestionare a durerii și a recompensei și, astfel, persoana rămâne vulnerabilă la adicții.
Sistemul de recompensare dopaminergic joacă un rol central, drogurile sau comportamentele adictive stimulând eliberarea de dopamină, ceea ce oferă un sentiment temporar de ușurare.
Gabor Maté în poate una dintre cele mai utile cărți pentru a înțelege mecanismul adicțiilor ”Pe tărâmul Fantomelor Înfometate – Prizonieri în lumea dependențelor”, argumentează că majoritatea celor dependenți au experimentat abuzuri, neglijență sau pierderi semnificative în copilărie.
Aceste experiențe duc la un sentiment de lipsă, un „gol interior” pe care dependenții încearcă să-l umple prin orice fel de substanțe sau comportamente adictive.
De asemenea, autorul contestă viziunea tradițională asupra dependenței ca fiind pur o alegere morală sau o slăbiciune a voinței sau motivației și subliniază importanța înțelegerii contextului și a suferinței din spatele comportamentelor adictive. ”It’s not the addiction, but the pain”.
Care ar fi cauzele psihologice care pot conduce la o dependență de alcool?
Conform lui Gabor Maté, trauma și suferința psihologică sunt principalele cauze ale dependenței, inclusiv a celei de alcool. O copilărie marcată de abuz, neglijență sau lipsa afecțiunii parentale poate lăsa răni emoționale adânci. Alcoolul se transformă într-o „plasă de siguranță” pentru a amortiza durerea sau golul emoțional, care oferă o stare de bine temporară și o amorțire a emoțiilor.
Pe lângă traumele din copilărie, factori precum stresul cronic, anxietatea, depresia și lipsa de suport emoțional contribuie la dezvoltarea dependenței de alcool.
Cum se răsfrânge dependența de alcool asupra persoanelor apropiate?
Dependența de alcool afectează profund dinamica unei familii. Partenerul unei persoane alcoolice se confruntă adesea cu stres emoțional, conflicte, violență domestică, și multiple forme de abuz verbal, emoțional, psihologic sau fizic.
În unele cazuri, codependența poate apărea, partenerul dezvoltând un rol de „salvator” care perpetuează ciclul toxic al dependenței.
Copiii care cresc într-un mediu instabil, adesea marcat de nesiguranță, frică, rușine și lipsa unui model parental sănătos, pot dezvolta probleme și tulburări emoționale, dificultăți în relații sau chiar tendințe similare către adicție mai târziu în viață.
Gabor Maté menționează că impactul psihologic asupra familiei poate fi la fel de devastator ca dependența în sine și există riscul de a se perpetua ciclul de suferință de la o generație la alta.
Cum poate fi ajutată o persoană alcoolică să scape de acest viciu?
Sprijinul familial joacă un rol esențial în procesul de recuperare, atâta timp cât persoana care suferă de dependență acceptă ajutorul și își recunoaște neputința. Gabor Maté sugerează că o abordare empatică și fără judecată este crucială. Câteva repere legat de implicarea familiei sunt următoarele:
- Membrii familiei pot să își exprime îngrijorarea sinceră fără a învinovăți persoana dependentă. Este important ca victima dependenței să nu se simtă atacată și judecată, ci susținută.
- Ei pot să încurajeze terapia individuală sau de grup. Grupurile de tip Alcoolicii Anonimi pot fi un punct bun de pornire.
- Membrii familiei au nevoie să se informeze despre mecanismele dependenței pentru a înțelege dinamica psihică care o perpetuează și cercul victimă-agresor în care sunt cu toții implicați.
- Sunt necesare limite clare privind comportamentele inacceptabile ale persoanei care suferă de dependența de alcool.
De multe ori, familia poate să fie un aliat în procesul de recuperare, dar NU trebuie să preia responsabilitatea pentru lupta persoanei dependente de alcool.
Cum poate partenerul să facă față traiului cu o persoană alcoolică?
Traiul cu o persoană alcoolică este dificil, implică un stres psihologic constant și reprezintă un factor de risc cu un impact serios asupra sănătății emoționale și fizice a partenerului. Câteva recomandări generale sunt următoarele:
- Setarea granițelor: este esențial să se stabilească ce comportamente sunt acceptabile și ce nu.
- Accesarea suportului, prin diferite forme de psihoterapie individuală sau de familie și participarea la niște grupuri de suport pot oferi sprijin emoțional. De asemenea, reducerea mecanismelor de supraviețuire care întrețin dinamica în familie, în care membrii familiei neagă sau minimizează existența dependenței de alcool sau a severității acesteia.
- Îngrijirea propriei sănătăți fizice și emoționale: partenerul trebuie să aibă grijă de sine pentru a evita epuizarea emoțională și fizică.
- Explorarea opțiunilor de separare, în cazuri de abuz grav.
Ce spun psihologii despre dependența de alcool?
Psihologii, inclusiv Gabor Maté, văd alcoolismul ca pe un simptom al unor traume emoționale profunde. Ei subliniază că dependența nu este doar o problemă de voință, ci implică factori biologici, psihologici și sociali.
Tratamentul eficient necesită abordarea cauzelor profunde ale dependenței, nu doar eliminarea simptomelor. Psihoterapia, fie individuală, fie de grup, alături de suportul familial și suportul medicamentos sunt cheia pentru a sprijini persoanele dependente de alcool.
Se poate spune că o astfel de adicție se vindecă definitiv?
Conform psihologilor, inclusiv Maté, dependența de alcool este o condiție cronică care poate fi gestionată, dar rareori vindecată complet. Cu sprijin adecvat și o rețea puternică de suport, multe persoane reușesc să ducă o viață în sobrietate și împlinită. Cu toate acestea, riscul de recidivă rămâne, mai ales în perioadele de stres psihologic intens.
Din păcate, la noi, programele de sprijin pentru dependenți și familiile lor sunt limitate și implicit și conștientizarea atât de mecanismelor din spatele dependenței, cât și a modalităților de a ameliora acest mecanism de supraviețuire.
Lipsa clinicilor specializate și a politicilor publice eficiente au ca efect nedorit faptul că multe persoane sunt foarte departe de a primi ajutorul necesar recuperării. Educarea publicului cu privire la dependență și implementarea unor programe de prevenție și tratament ar putea reduce semnificativ impactul alcoolismului asupra societății.
În concluzie, ”vindecarea” începe cu înțelegerea și acceptarea cauzelor profunde ale dependenței. Prin educație, reducerea stigmatizării și politici de reducere a riscurilor, noi toți putem oferi un sprijin real celor care suferă, însă asta presupune de multe ori să ne putem uita noi înșine la propriile noastre dependențe cu înțelegere și compasiune, ca să putem să recunoaștem la ceilalți acest tip de suferință profundă.
fotografii: arhivă Ioana Dăncescu, Freepik, Unsplash