Cum să scriu asta ca să sune bine, #politicallycorrect?! Am fost una dintre acele femei norocoase, care s-a “întors la muncă” după sarcină atunci când a fost pregătită. Niciodată nu am încetat să lucrez, mereu am păstrat active mici proiecte de scris sau social media ca freelancer. Însă, după “3 ani de Matei”, râvneam să lucrez iar cu o echipă, să mă provoace, să învăț lucruri noi.
La interviul de angajare am spus sincer care sunt țelurile mele, ce pot oferi și ce așteptări am. Persoana cu care discutam mi-a zis că este sigură că așa voi face, „voi, mamele, aveți un fel anume de a vă organiza ca să le faceți pe toate la timp”.
Asta m-a pus pe gânduri și am ajuns la câteva concluzii, lucruri pe care aș fi vrut să le știu înainte de a face copii. Pe lângă faptul că nu aveam cum să mă întorc la cum eram, iar asta este OK. Am avut oportunitatea inedită de a da restart.
#1 …Că pot face multe lucruri mai rapid. Am învățat câte pot face într-un timp scurt, lucruri care înainte durau pentru că nu aveam motiv de grabă. Când ai timp, să spunem 8 ore de muncă la un job, vei trage de ele. Când lucrezi 4 ore și vrei să dovedești multe, vei profita de ele.
Motiv pentru care eu nu cred nici în programul de 4h, este un pic cam scurt și ajungi să te stresezi, nici în cel de 8h, pentru că nu prea mai dau randament după 6h. Cred într-un program de 6h de muncă, iar ultimele 2h să fie pentru inspirație.
#2 …Că pot continua să învăț. Am descoperit că pot învăța ceva nou în fiecare zi și a cam devenit motto-ul meu post-sarcină. Adică email-urile cu facturi pot rămâne nedesfăcute cu zilele, pe când cele cu etapele dezvoltării copilului erau învățate pe dinafară.
Am înțeles și de unde vin pilonii educației noastre și cât de importantă este baza acasă, timpul petrecut împreună colorând sau punând un cub de LEGO peste altul, dar și lăsat timp pentru plictiseală. Partea distractivă la învățat este că niciodată nu se termină. Este un țel pe care îl poți avea mereu ca să te motiveze.
#3 …Că este o diferență între mâncare și hrană, iar cea din urmă este esențială pentru energie. Am învățat într-un an mai multe despre nutriție și cum să combini alimentele pentru digestie optimă, decât în 27 de ani de dinainte de sarcină. În plus, am început să citesc ingredientele de pe multe produse și așa am ajuns să limitez cumpărăturile și să gătesc mai mult în casă.
Iar asta m-a dus cu gândul la a discuta cu cât mai mulți nutriționiști sau coaches despre cum putem începe chiar și după 30 de ani să mâncăm mai sănătos. Nu ne învață nimeni, dar nu este niciodată prea târziu să o facem pe cont propriu.
Recomand:
- Roxana Sandu-Radu, nutriționist sportiv, despre sport, somn și nutriție.
- Reeducare alimentară și imunitate cu Patricia Rusu, coach în nutriție și wellness.
- Mihaela Brăilescu despre mâncatul în armonie cu ciclul lunar și fertilitate.
- Oana Trifu – fericirea se găsește în sănătatea digestivă.
- Elena Florescu despre medicina funcțională, corpul feminin și alimentație.
#4 …Că doctorii sunt oameni, nu zei. Am dobândit un respect fenomenal pentru doctorii de gardă care nu dorm cu zilele – atunci când nici eu n-am dormit cu zilele și trăiam într-o ceață. Sunt genul de om care apreciază un somn bun…de 9 ore, dar mă mulțumesc și cu siestele ocazionale la prânz…pe care încă le respect în unele zile.
Am înțeles că nu pot avea așteptări de la un singur doctor să le știe pe toate și că este mereu mai bine să ceri opinia de la cel puțin doi. Am învățat și când este timpul să luăm măsuri și când unele lucruri se vor rezolva de la sine, corpul evoluează și se vindecă singur cu hrană și somn. Nu trebuie să bombardăm corpul cu câte un siropel în care ingredientul principal este zahărul.
#5 …Că mereu voi avea mustrări de conștiință…și trebuie să învăț să trăiesc cu asta, nu să pierd nopțile cu gânduri. Cel puțin în cazul nostru, cred că avem mai multe remușcări în legătură cu educația copilului “ca să prindă aripi”, decât atunci când am mai călcat strâmb și i-am dat desert sau acces la desene.
#6 …Că voi ajunge să îmi înțeleg părinții. Toți încercăm să dăm ce avem mai bun în prezent, chiar dacă în altă zi vom putea mai bine.
#7 …Că voi ajunge să îmi iubesc corpul. Cred că toate femeile au trecut prin diferite schimbări și au avut perioade când au pendulat între aprecierea corpului și dorința de schimbare.
După 30 de ani, tot ce îmi doresc este să îi ofer corpului ce are nevoie ca să mă țină mult timp pe acest pământ. În plus, fac mai multă mișcare acum decât în “tinerețea petrecută prin cluburi”.
#8 …Că un copil mic înseamnă probleme mici, iar unul mare vine cu un bagaj complex. Am trăit cu impresia greșită că “se face el mare” și “o să fie mai ușor”.
Apoi am descoperit că un copil crește super repede și trebuie să ne bucurăm de fiecare etapă, cu bune și grele; să ne luăm timp să stabilim limite când sunt mici, pentru că altfel vom trimite în lume un balaur cu șapte capete în loc de un dragonaș-în-formare. Scutece și piureuri se transformă rapid în cărți de citit și crush-uri la grădiniță.
#9 …Că masca de oxigen CHIAR trebuie să ți-o pui prima dată ție…exact ca în avion. Mi se pare cel mai frumos mod de a explica faptul că vom continua să avem nevoi ca femei, chiar dacă suntem mame.
Ni se schimbă prioritățile, dar nu trebuie să uităm de noi sau de parteneri. Nu este un moment de egoism să îți dorești să stai singură sau să ieși în oraș cu adulți.
#10 …Că va veni un timp când nu voi mai căuta sutiene cu push-up.
Am fost o mamă care a optat pentru alăptare. Nu mi-a fost ușor, s-a lăsat cu multe nopți cu dureri, dar cu o mare dorință de a afla. Am luat-o treptat. Am învățat multe online și am făcut-o timp de 20 de luni, până am simțit că cel mic este pregătit.
Acum îmi respect sânii prea mult ca să îi mai încorsetez în sutiene care îmi lăsau urme pe piele. #micdrop
Tu ce ai învățat și ți-ar fi plăcut să știi dinainte?
