Alimentația este unul dintre cele mai populare subiecte de discuție în întreaga lume. În fiecare an avem parte de tendințe, diete reinventate și redefinirea pilonilor echilibrului. Oana Trifu ne povestește despre trecerea “mindful” între sezoane, sustenabilitatea adusă de stilul alimentar flexitarian și celebra “gut health”.
Oana Trifu Bulzan a absolvit facultatea de Medicină Generală UMF Carol Davila în 2009, cursul de nutriție „Anatecor” în 2010 și cursul “Food and Nutrition in Health and Wellbeing” la Harvard Extension School în 2017. Este pasionată de medicina funcțională, flora microbiană și este specialist în schimbarea stilului de viață. Aceasta oferă ședințe private pentru implementarea obiceiurilor alimentare personalizate în detrimentul dietelor.
“Nimeni nu mănâncă perfect, oricât ar încerca. E sănătos să practicăm o smerenie vis a vis de controlul variabilelor și să fim precauți astfel încât să preîntâmpinăm eventuale dezechilibre.”
Industria agriculturii ecologice își dorește ca România să producă mai mult și să importe mai puțin. Astfel, putem atinge un prag al sustenabilității conform nivelului european. Consumând legume și fructe în funcție de sezon, din România, va duce pe termen lung la diminuarea costurilor și a poluării care ar putea surveni în urma transportului internațional.
Am văzut proiecte care promovează produsele românești. Românii duc vieți agitate, iar de multe ori micro-deciziile zilnice pun presiune pe sănătatea digestivă, un pilon al sănătății generale. Acestea sunt doar câteva idei personale care stau la baza dorinței de a discuta mai multe cu Oana.
Eu sunt genul de om care crede cu tărie că fericirea trece prin stomac. Consider că multe dintre afecțiunile fizice – de la problemele cardiovasculare, la diabet – pot fi îmbunătățite prin ceea ce consumăm. Corpul nostru devine un templu în măsura în care îi oferim nutrienții de care are nevoie.
Pielea poate deveni mai strălucitoare diminuând din cantitatea de grăsimi “nesănătoase”. Migrenele pot dispărea dacă bem mai multe lichide. Cred că ne și putem recăpăta energia din adolescență prin ingredientele care ne alcătuiesc alimentația zilnică.
Care este opinia ta în legătură cu flexitarianism, care sunt principiile de bază?
Flexitarianismul presupune o alimentație din toate grupele alimentare, dar cu precădere din cele vegetale. Am ani de vegetarianism și veganism în spate. Cred că am testat cam orice se poate testa din punct de vedere alimentar și mi-am găsit locul în acest spectru. Funcționează bine în limitarea risipei alimentare. Când aveam restricții autoimpuse, aruncam destul de mult și mă simțeam vinovată.
Nu înseamnă că este o rețetă valabilă pentru toată lumea: probabil că într-un alt context, cu alte variabile, și veganismul sau vegetarianismul se îmbină perfect cu limitarea risipei. Nu există o regulă, tocmai asta e parte din conceptul flexitarian: adaptabilitatea, personalizarea, identificarea celei mai bune soluții cu șansele cele mai bune de implementare.
La ce trebuie să fim atenți când vrem să reducem consumul produselor care provin de la animale?
Când vorbesc despre proteine – pentru că ele sunt mărul discordiei între omnivorism și veganism – le asemăn cu un șirag de mărgele de diverse culori și forme. Marea diferență între proteina animală și cea vegetală este că în prima găsim șiragul cu toate mărgelele înșirate de-a gata, în vreme ce în lumea vegetală mărgelele sunt răspândite în diverse alimente. Prin urmare, avem nevoie de informare pentru a ne aduna responsabil și corect mărgelele exclusiv din lumea vegetală, optând pentru surse variate.
Pentru siguranță, cred că fiecare vegan ar trebui să urmărească periodic, prin analize de sânge, nivelul și calitatea proteinelor și a vitaminei B12 în sânge, alături de orice alte indicații venite din partea medicului. Asta nu înseamnă că alimentația vegană este mai „șchioapă” decât alte opțiuni alimentare. Toți ar trebui să ne facem analizele periodic, însă fiecare urmărim personalizat diverse aspecte: unii au colesterolul sau glicemia mărită, alții își numără proteinele.
Care sunt beneficiile stilului alimentar flexitarian pentru sănătatea digestivă?
Flexitarianismul înseamnă o mare varietate, iar varietatea se traduce, via microbiom intestinal, prin sănătate. Sunt deja multe cercetări care ne arată că o floră microbiană diversificată este asociată cu multiple beneficii pentru sănătate în mai toate aspectele de funcționalitate ale corpului omenesc. Să mâncăm variat, dar natural și cu măsură este probabil cel mai simplu lucru pe care îl putem face în beneficiul nostru.
Ce înseamnă sănătatea florei microbiene și care sunt trei idei pe care trebuie să le luăm în considerare ca să dezvoltăm un templu puternic?
Microbiomul este cel mai interesant organ în momentul de față, cel puțin din punct de vedere al atenției care i se oferă. Din punctul meu de vedere, celebritatea este justificată și sper să prind momentul în care printre analizele noastre de rutină se va număra și maparea acestui univers incredibil pe care îl adăpostim în interiorul nostru.
Pe scurt, în colonul nostru locuiesc câteva trilioane de „ștrumfi” care își bagă nasul în mai toate procesele interesante din corpul nostru, de la apetitul pentru anumite alimente și până la digestie, imunitate și funcționarea sistemului nervos. Până când aceste legături vor fi clarificate, există câteva reguli generale de susținere a microbiomului intestinal pe care le putem aplica fără mari dificultăți:
- consumul de alimente probiotice (exemplu: kefir, iaurt, murături în saramură, socată, must, kombucha);
- adăugarea de prebiotice (fibre cu care se hrănesc „ștrumfii” – exemplu: fructe, legume, cereale integrale);
- limitarea produselor procesate și rafinate care agresează și alterează structura microbiomului.
Din propria experiență, ce modificări ai adus stilului de viață, cu accent pus pe alimentație, după vârsta de 30 de ani?
Personalizarea este cea mai importantă lecție pe care am învățat-o după 30 de ani. Să înveți ce-ți face bine și „ce-ți pică greu”, să înveți să îți asculți organismul, să accepți aspectele unde trebuie să oferi susținere și să îți rezervi timp de odihnă sunt mici gesturi de iubire ajunsă la maturitate în relația pe care o avem cu propriul corp.
Dacă în prima parte a vieții suntem suficient de „zmei” încât să compensăm orice deficit și să îl „ducem pe picioare”, după 30-40 ani de ar trebui să coborâm din când în când de pe soclu și să ne tragem sufletul pentru a evita decompensarea acelor zone ale corpului nostru care „scârțâie genetic”.
Care este recomandarea ta pentru meniurile săptămânale ale unei familii ca să fie și sănătoase și să existe cât mai puțină risipă de ingrediente?
Cred că suntem datori față de noi înșine și față de natură cu un strop de organizare. E bine să avem, atunci când mergem la cumpărături, o idee despre ce vom mânca în zilele următoare, o listă de cumpărături corespunzătoare și să nu mergem înfometați riscând să facem cumpărături impulsive.
La baza meniurilor pe care le pregătesc pentru familia mea, dar și a recomandărilor pe care le fac pentru clientele mele, stau două „preparate” esențiale: supă de os și punga cu salată.
Prima se prepară săptămânal (sau chiar mai rar dacă alegi să o congelezi) și poate fi consumată constant, ca atare, sau ca bază pentru alte mâncăruri. Este un ingredient în care poți încorpora orice ai în frigider transformându-l într-o delicatesă astfel că nu riști să arunci nimic: totul devine super gustos!
Punga de frunze este fix ceea ce pare: o pungă plină de frunze cât mai variate. Trebuie să fie spălate, tăiate, amestecate și păstrate în sertarul frigiderului aproape o săptămână. De obicei fac această activitate duminică și am provizii pentru toată săptămâna. Este un truc incredibil pe care l-am învățat la rândul meu de la una din clientele mele și mă ajută să mănânc orice mâncare însoțită de salată.
Dacă prepar în weekend aceste două ingrediente, nu risc să arunc absolut nimic în timpul săptămânii. Cu ajutorul lor, pot prepara o mâncare gustoasă în doi timpi și trei mișcări cu absolut orice alte „resturi” mai am prin frigider.
OMS ne atrage un semnal de alarmă asupra faptului că dacă nu vor exista măsuri de educare a publicului să formeze o relație mai sănătoasă cu ceea ce consumă, peste 50% din populația lumii va fi obeză.
Cum putem să educăm noile generații cu privire la consumul echilibrat în funcție de nevoile fizice, nu conform presiunii social media – fetele vor să fie mai slabe, băieții sunt bombardați cu suplimente ca să dezvolte mușchi?
Oh, e o luptă pe care o duc zilnic, dar sunt încrezătoare că nu este degeaba. Pic cu pic se construiesc schimbările majore! Această educație pentru sănătate, care ar trebui să se predea în școli, este în momentul de față văzută ca un moft, un mic punct în vârful piramidei nevoilor. Cred că timpul va schimba această percepție, iar generația următoare va accepta că trebuie să învețe cum să mănânce, să doarmă și să se miște corect.
Cum învățăm să ne ascultăm corpul și cum facem să nu cădem în capcanele minții – sunt obosit, nervos, plictisit, vreau să mănânc ciocolată; am de lucru, simt nevoia să ronțăi ceva sau nu pot să mă uit la televizor fără să ronțăi?
Răspunsul se găsește, cred eu, chiar în întrebare: cunoscându-ne corpul, ascultându-l cu adevărat, nu doar la nivel declarativ. Combinând această binemeritată atenție și o informare corectă asupra stilului de viață sănătos putem atinge un echilibru în alegerile pe care le facem. Spun „echilibru” pentru că a mânca uneori o porție din desertul preferat face parte din normalitate.
Dincolo de această rețetă universal valabilă, motivele pentru care fiecare persoană acționează într-un fel sau altul sunt extrem de variate. Le explorez în sesiuni individuale și ajut clienții să ia decizii în funcție de ceea ce descoperă în aceste sesiuni.
Este absolut incredibil de variat spectrul de emoții sau detalii ce se pot ascunde în spatele unei decizii mărunte precum aceea de a mânca o prăjitură. Sau zece. Fiecare are o logică în mintea sa, important este să reușească să o găsească și, odată despletită, să poată interveni în felul în care consideră cel mai potrivit asupra ei.
Fericirea este…
Echilibru: o viață cu puțin din toate, un strop de adrenalină, multe momente de răgaz, un motiv bun de a te ridica în fiecare zi din pat, condimentat cu câteva clipe de imprevizibil, sunt, pentru mine, ecuația fericirii.
Somnul înseamnă…
Cel mai simplu remediu-minune. Întotdeauna spun că dacă somnul ar fi un medicament, s-ar vinde ca pâinea caldă și ar avea rezultate mai bune decât cele mai performante substanțe. Întotdeauna investighez calitatea și cantitatea somnului atunci când stabilesc „rețeta” schimbării stilului de viață.
fotografie principală de Alina Botica
