Se întamplau multe acum 10 ani pe scena modei din România. Andreea Bădală lansase senzualul Murmur, MLH al Mariei Lucia Hohan deja cucerea scena evening gowns, Corina Vlădescu făcea un statement cu al sau spirit rebel infuzat în piesele vestimentare pe care ni le aducea sezon de sezon.
Tot atunci, Vika Tonu își lansa brandul de bijuterii ce îi poartă numele. Astăzi, numele Vika Tonu este inclus în celebra listă a celor mai buni artizani din Europa – Homo Faber Guide, curatoriată de organizația elvetiană Michelangelo Foundation for Creativity and Craftmanship.
Victoria Tonu. Vika de când mă știu.
Ce îmi place sa fac frumos?
Să creez obiecte care să înfrumusețeze chipul și starea omului.
Am 34 de ani si m-am nascut in Chișinău unde până la 15 ani am avut parte de o copilarie ca-n povești. Cel putin așa am păstrat eu vie amintirea acelei perioade. O școală liberă, cu activități creative, cu profesori blânzi, fără note, fără comparații sau competiție. Bunici adorați și multe amintiri calde.
Cam toate s-au schimbat când ai mei au decis să ne mutăm în București – pentru că Europa, pentru că viitorul copiilor. Acea tranziție a fost traumatizantă pentru toți membrii familiei și a marcat un punct de răscruce în care, pare că ni s-au schimbat destinele.
Ai mei au susținut mereu profilul meu sensibil și creativ, așa ca mai toate activitățile copilăriei au fost artistice. Baza a fost grădinița și școala Waldorf din Chișinău.
În București, după ce am absolvit liceul și o facultate aleasă în grabă, mi-am dat seama că trebuie să mă întorc la artă, așa ca am ales facultatea Interdisciplinară de Artă și Design din Huddersfield, Marea Britanie. Abia acolo am descoperit, printre celelalte discipline, domeniul bijuteriei.
Peste câțiva ani am făcut un curs intensiv la Școala de Bijuterie Contemporană din Florența iar în 2018 am absolvit cursul de gemologie din cadrul Institutului de Gemologie din Timișoara. În paralel am fost mereu implicată în diverse workshop-uri și cursuri de specializare, atât pe plan profesional cât și personal.
…
Vika Tonu este una dintre cele mai calde persoane cu care am avut plăcerea să discut, iar această conversație cu ea îmi dă o stare de bine precum o regăsire.
În interviul ce urmează v-o aduc spre a o descoperi de sub soarele blând al insulei Ibiza, locul în care trăiește și de unde lucrează acum.
…
CURATORIALIST: Anul viitor se fac 10 ani de când ai lansat Vika Tonu brandul. Cu ce speranțe și planuri ai pornit la drum?
VIKA TONU: Încă nu îmi vine să cred că se fac 10 ani de cand practic doar asta fac, bijuterie. Pare o clipă și totodată o veșnicie.
E curios începutul și parcursul meu, încă simt că a fost, așa, ca o intervenție, de Sus de undeva. Eram destul de pierdută și nehotărâtă în ce privește calea mea. În ultimul an de facultate am reușit să creez o colecție interesantă și puternică ce a înglobat mai multe teme oarecum mistice și un studiu profund. Am avut atunci un sentiment că ‘something big is going to happen’, un fior pe care îmi place să îl interpretez ca fiind o confirmare a intuiției. După absolvire, am aplicat cu această serie la Autor – târgul de bijuterie contemporană și de atunci lucrurile au prins contur cu adevărat. Fără să am încă un plan foarte bine pus la punct, m-am trezit cu comenzi, propuneri de colaborări și diverse expuneri media. Așa a început experiența mea în lumea bijuteriei – organic, ghidat și, oarecum, neașteptat.
Cine era Vika Tonu – designerul – atunci și cine este acum?
Vika de acum zece ani era foarte entuziasmată, deschisă, chiar naivă aș spune. Și nu regret că eram așa, pentru că astfel am atras oameni buni, colaborări, invitații, oportunități, care în toți acești ani au contribuit la fundamentarea brandului.
O parte din mine a rămas așa, însă desigur că anii de experiențe precum și responsabilitatea gestionării unei afaceri își lasă amprenta.
Maturizarea ca artist și femeie se reflectă probabil cel mai bine în evoluția lucrărilor mele.
Deși minimalismul rămâne în continuare maniera principală de exprimare, cu fiecare colecție am căutat să explorez noi tehnici, noi materiale, noi teme.
Piesele, la rândul lor, au devenit mai mari, mai încărcate, conținând acum mai mult decât un simbol, ci mai degrabă un întreg mesaj, un memento, o concluzie.
Uneori mă gandesc la piesele mele ca la un alt fel de tatuaj – în loc să îți marchezi pe piele ceva ce nu vrei să uiți, de ce sa nu imbraci o piesă care să îndeplinească, pe langa farmecul estetic, și acest scop?
Credința și valorile mele însă, au rămas aceleași, în ciuda multor obstacole prin care am trecut în acești 10 (!) ani.
Prin 2013-2015 se întâmplau multe evenimente-platformă dedicate modei, bijuteriei. Menționăm cu admirație Autor. Acum nu prea se mai intampla, spre deloc. Cum ți-ai schimbat business-ul în această paradigmă? Cum se împacă a fi artist cu a avea un business?
Într-adevăr, acea perioadă a fost plină de evenimente șii expuneri constante. Pot spune că am avut privilegiul să fac parte din acel ‘boom’ al evoluției designului autohton și asta a contat foarte mult. Datorită acelui entuziasm am reușit să mă prezint atât local cât și internațional – platforme precum Autor, Romanian Design Week, galeria Galateca, Institutul Cultural Român și multe altele, au fost cruciale în evoluția mea artistică. Au reprezentat deschideri și șanse unice pentru care rămân veșnic recunoscătoare.
Pandemia a pus pauza multor activități și evenimente în ultimii ani, însă mi se pare că lucrurile încep să se miște din nou spre bine.
A combina arta cu businessul este o treaba delicată pentru mine și sincer, mi-a luat mult timp să pot să asimilez și să îmi asum și celălalt rol – de administrator. Mai ales pentru o persoană creativă, partea reală vine cu multe frustrări și greutăți. Pe lângă identificarea și lucrul cu propriile credințe limitative, mai sunt necesare skilluri și obiceiuri noi, perseverență, disciplina, curaj.
Nu am avut nici un fel de pregătire în managementul unei afaceri, așa că am încercat mereu să mă educ, să investesc ori în mine ori în ajutor extern. Am făcut destule greșeli costisitoare, inevitabil, dar se pare că așa înveți cel mai bine.
În acest moment urmez câteva cursuri noi, din New York de data asta, și sunt iarăși în mijlocul unui proces de reinventare, redefinire, reorganizare, în speranța unor progrese și rezultate mai bune.
Ibiza – o știm ca locul pentru petreceri. Puțini știu că are și o parte liniștită, rezidențială. De ce Ibiza pentru tine și cum se manifestă ea în creația ta?
Mutarea mea în Ibiza a fost o alegere și o mișcare neînțeleasă de multă lume, însă care pentru mine a însemnat un colac de salvare atunci, în 2019.
Rezonez cu ideea că nu te poți vindeca în același mediu în care te-ai îmbolnăvit, iar în acel punct al vieții mele aveam mare nevoie de o schimbare.
Deși căutăm să mă relochez temporar măcar, nu reușeam sa creez o conexiune cu nici unul din orașele favorite din Europa. Din ‘pură întâmplare’, am fost invitată de o prietena la un retreat de yoga în Ibiza. Eu aveam o relație mai veche cu insula, unde mi-am petrecut câteva veri pe când aveam 20-21 de ani, timp în care am cunoscut oameni, ghizi, care chiar mi-au schimbat percepția asupra vieții și m-au ajutat să descopăr noi orizonturi. După 11 ani de pauză, am revenit și am simțit instant acea conexiune miraculoasă pe care o căutăm. Am știut că acolo trebuie să rămân atunci. Întoarsă în București am reușit în mai puțin de o lună să îmi împachetez atelierul, să îmi inchiriez apartamentul și să mă mut, pur și simplu.
În ciuda stereotipului în care este învăluită insula și care nu reprezinta decât o mică parte a sa, există și acea latură mai puțin cunoscută – de intimitate, liniște, chiar izolare. Ibiza a adapostit și a inspirat de-a lungul anilor mulți artiști, tocmai datorită acestei calități.
Se fac trei ani de cand am făcut aceasta mișcare, am un atelier frumos acolo, un grup de prieteni – artiști internaționali, liniște, marea.
Petrec aproximativ 6-8 luni pe insulă unde reușesc să creez ideile noi și prototipurile, iar restul în București, unde revin pentru treburile administrative, colaborări, evenimente, întâlniri cu clienți și prieteni.
Bijuteriile tale sunt absolut statement. De altfel, chiar tu spui ca ele pot genera conversatii. Ce vrei sa se spuna despre o bijuterie Vika Tonu si femeia care o poarta?
Bijuteriile pe care le creez sunt ca niște frânturi din jurnalul meu. Reprezintă concluzii, lecții, întrebări, încurajări.
De fapt, mă bazez ca cei care îmi văd piesele să rezoneze cu ele la nivel cognitiv, iar alegerea să fie una cât se poate de intuitivă, naturală. Un fel de ‘Ah, asta simt și eu acum.’ De aici totul generează conversație.
Nu urmăresc trendurile și nu fac cele 2 colecții pe an, caut în schimb să mă diferențiez prin originalitate, autenticitate și calitate.
Ai repere de feminitate astăzi? Într-o epoca a social media, unde totul e suprasaturat și pe grabă, mai poate fi femeia “muză”?
Petrec destul de mult timp pe social media pentru a ține pasul cu ce se întâmplă în lumea designului și a bijuteriei. Restul mă obosește, mă încarcă și cred că la nivel subconștient îmi face mai mult rău decât bine.
Instagramul pare sa devină un inamic al femeilor, mai ales. Filtrele, perfecțiunea editată, comparația, superficialitatea, nu fac decât să ne îndepărteze de sinele nostru și să îngreuneze procesul de creștere și acceptare a feminității autentice.
Cred în femeile puternice, cele care ajung să se cunoască pe ele prin prisma propriilor experiențe, cele care se retrag în ele înșile și investesc în dezvoltarea lor, cele cărora nu le este frică de adevăr.
Știi cine este o muză pentru mine? O femeie care a trecut prin suferință dar care în loc să se înăsprească înflorește. Admir femeile care trec prin acest proces de refacere și care ajung să se prețuiască, fără validare exterioară. Aceasta este femeia căreia eu mă adresez.
Cea care și-a modelat stilul, care și-a acceptat unicitatea, care caută esența în tot ce o înconjoară. Ea face alegeri calme, cântărite, bazate pe intuiție și cunoaștere de sine.
Tu ce ai FRUMOS astazi?
O mână de prieteni adevărați, o familie care mă susține, cei mai buni clienți din lume, trei țări pe care le numesc casă, un atelier cu multe plante, speranța.
