Am o amintire foarte vie cu Ștefana, deși nu am avut niciodată ocazia să facem cunoștință. Eram internă la revista ELLE de doar câteva luni. Domnica Mărgescu urma să aibă un shooting și sarcina mea era să merg în showroom-ul a câtorva designeri români să adun haine pentru ședința foto.
Inevitabil, am ajuns în atelierul ALMAZ, care la acel moment mi se părea unul dintre cele mai efervescente branduri românești. Am intrat într-o casă superbă, plină cu standere și umerașe și un birou în partea dreaptă.
În camera din partea dreaptă, la birou, stătea cineva aproape în întuneric. Nu i-am văzut prea bine fața, doar umbra părului creț și lumina răvășitoare din ochi. Era Ștefana Maior.
Mădălina: Conform „Naked PR” în 2014 ai revenit în România pentru a îți urma visul de a fi fashion designer, după ce ai căpătat experiență în domeniu la Milano. De ce te-ai întors în țară? Ți s-a părut la acel moment că piața internațională este impenetrabilă?
Ștefana: Inițial, am mers la Milano pentru un master, dar mi-am schimbat planurile când am întâlnit foști studenți care treceau dintr-un stagiu neplătit în altul. Aveam naiva idee că acest master îmi va deschide ușile către marile branduri, dar am realizat rapid ca efortul financiar nu se justifică pentru mine. Am început să lucrez într-un bar până am învățat limba, nicidecum în domeniu, iar mai târziu m-am angajat la La Perla, pe partea comercială, în magazin. Deși mi-am exprimat dorința de a lucra în design, părea imposibil să intru în acel departament.
În acea perioadă, am cunoscut-o pe Andra and we clicked pe gusturi și estetică. Cred că visam amândouă să avem propriul brand, dar ne era frica să începem singure, iar împreună am prins curaj să facem acest pas. Întoarcerea în România a fost firească, pentru că era mai simplu și mai accesibil să pornim un atelier aici decât în Italia sau altă țară.
Alături de Andra Olaru ai pus bazele unuia dintre cele mai cool branduri românești, ALMAZ. Cum a fost pentru tine această experiență? A fost dureroasă despărțirea?
Perioada petrecută la ALMAZ a fost un capitol important din viața mea. Un loc unde am putut experimenta, un fel de „cutie de nisip” care mi-a permis să mă dezvolt și să explorez toate aspectele implicate în construcția unui brand, de la design la producție, dar și partea operațională – managementul echipei, vânzări, și tot ce ține de culisele unui business. A fost o parte esențială din parcursul meu, o experiență pe care o voi prețui întotdeauna.
Despărțirea, fără îndoială, a fost dureroasă. Când investești atât de mult timp, energie și suflet într-un proiect, te simți profund legat de el. Să pleci înseamnă să te desprinzi de ceva ce ai creat cu dragoste și dedicare.
Însă, uneori pentru a continua să evoluezi, trebuie să accepți și durerea de a lăsa ceva în urmă. A fost o decizie asumată, dar nu fără greutate emoțională.
Acum ai lansat un brand nou, pe cont propriu, ARTICLE TEN. Judecând după experiențele anterioare, care crezi tu că ar fi avantajele și dezavantajele pornirii unui business pe cont propriu?
Probabil că ideea de libertate creativă este primul lucru care iese în evidență atunci când pornești pe cont propriu. Ai control total asupra viziunii tale, însă, sincer, nu știu unde să o plasez – la avantaje sau dezavantaje. Poate fi ambele. Ce simt, fără îndoială, este că e mult mai dificil să pornești singur. Într-un parteneriat, ai acel sprijin reciproc – când unul vrea să renunțe, celălalt este acolo să ridice, să încurajeze.
Am observat că e mai ușor să îți asumi provocările atunci când te simți responsabil față de cineva. Pentru mine, era mult mai simplu să mă ‘prezint la lucru’/’show up’ pentru că simțeam un fel de datorie față de partenerul meu. Acum, fiind singură, provocarea este mult mai mare.
E nevoie de multă disciplină ‘să mă prezint’/’show up’ pentru mine însămi, să continui chiar și atunci când totul pare dificil… iar momente de genu sunt mai dese decât cele care îți aduc satisfacție.
Să fii pe cont propriu necesită un efort enorm de auto-motivare și rezistență mentală. Dar tocmai acest proces este cel care te formează. Este mult mai greu, dar probabil absolut necesar dacă vrei să reușești. Îți testează limitele și te forțează să crești.
ARTICLE TEN îmbină elementele masculine precum tricoul alb oversize, cu detalii feminine cum ar fi dantela, ciorapii din mătase și aplicațiile de cristale. Crezi că asta poate fi uniforma femeii moderne?
Eu când creez, mă gândesc mai mult la generațiile viitoare si mi le imaginez mult mai libere, eliberate de constrângerile legate de gen, de normele stricte ale esteticii sau de ideea de „bine” sau „prost” îmbrăcat. Cred că uniformele și trendurile, deși utile pentru mulți consumatori în prezent, tind să impună limite.
Mie îmi place să explorez libertatea și să provoc obișnuitul, firescul, îmbinând elemente care, aparent, nu au legătură între ele, dar care pot crea un dialog interesant.
Cred că ceea ce fac este mai degrabă o reflecție a diversității și a individualității fiecărei persoane, nu o uniformă în sensul tradițional al cuvântului. Moda ar trebui să ofere libertatea de a experimenta și de a explora diferite fațete ale sinelui. Ar trebui să încurajăm fiecare femeie să-și definească stilul propriu, să se exprime liber și să se simtă confortabil în pielea ei.
Am fost plăcut surprinsă să citesc că noul tău brand este preocupat de mediul înconjurător. Majoritatea articolelor vestimentare sunt create din deadstock materials de la case de modă internaționale. Cât de compatibilă este sustenabilitatea cu ideea de business? Ce eforturi trebuie să facă o casa de modă pentru a polua cât mai puțin?
A produce într-un mod sustenabil, fie materie primă, fie produse finite, este un proces extrem de complex, deoarece implică multe variabile și factori care diferă de la caz la caz. A face alegeri sustenabile și corecte necesită acces la informații detaliate, iar într-o industrie cu atât de mulți intermediari, acest lucru poate fi dificil. Marile branduri au echipe dedicate acestui proces, investind masiv în cercetare și dezvoltare. Nu este o decizie simplă, pe care o poți lua de azi pe mâine.
În cazul meu, fiind la început și având resurse limitate, alegerea de a folosi materie primă deja existentă – deadstock materials – este cea mai sigură și eficientă opțiune. Momentan, produc foarte puțin de la zero, doar broderiile și tricourile fiind realizate în totalitate de la zero, și chiar și pentru acestea sunt în căutare de alternative sustenabile. Producția este locală, ceea ce îmi permite să o controlez îndeaproape.
Provocarea reală apare atunci când vorbim despre branduri care produc materie primă de la zero și externalizează producția produselor finite, un scenariu foarte des întâlnit în industrie. În astfel de cazuri, urmărirea fiecărui pas din proces și menținerea controlului este extrem de dificilă.
Din păcate, astăzi focusul principal pentru multe branduri rămâne vânzarea, nu sustenabilitatea. Însă cred cu tărie că acest aspect va deveni o prioritate pe măsură ce consumatorii și brandurile devin mai conștiente de impactul pe care îl au asupra mediului.
Oamenii care privesc din afară fenomenul pot fi tentați să creadă că această lume a modei este alcătuită din haine frumoase, cristale și mătăsuri fine. Crezi că o persoană înconjurată mereu de obiecte vestimentare sau de accesorii superbe este mai fericită? Doare mai puțin eșecul când ești îmbrăcată frumos?
Răspunsul simplu și firesc ar fi că fericirea și succesul provin din interior și nu depind de factori externi. Însă e loc de interpretare…
cred că cheia este gândul și emoția din spatele fiecărei acțiuni. Dacă tu crezi că un outfit îți poate schimba starea, cel mai probabil chiar o va face, dar nu datorită hainelor în sine, ci datorită intenției pe care o pui în spatele acestei alegeri.
Hainele și accesoriile sunt, în esență, doar unelte, iar efectul lor depinde de valorile și percepțiile fiecărei persoane.
Observ că majoritatea creațiilor tale au o influență punk. Propui styling-uri rebele, alăturând elemente clasice cu detalii neașteptate. Ești nonconformistă în viața de zi cu zi? De unde se naște această dorință de a sparge tiparele?
Aș spune ca este vorba mai mult de o dorință profundă de a pune sub semnul întrebării tot ceea ce ni se spune că ar trebui să fie. Modă, identitate, feminitate – toate aceste concepte vin cu niște așteptări, mai rigide sau mai puțin rigide. Întotdeauna am fost atrasă de ideea de a submina aceste reguli, de a aduce la suprafață acele contradicții care sunt prezente în toți oamenii.
Nu cred că oamenii sunt cu adevărat unidimensionali, de aceea cred că moda trebuie să fie un spațiu al libertății, al experimentării, și uneori al provocării.
Această dorință de a sparge tiparele vine, într-o mare măsură, dintr-o frustrare față de ceea ce ni se spune că este „normal” sau „acceptabil”. Dar nu este o rebeliune gratuită – este un proces de explorare, de a înțelege de ce ceva este considerat frumos sau urât, feminin sau masculin, clasic sau modern. Stilul punk, pe care poate îl regăsești în creațiile mele, este probabil o expresie a acestei căutări interioare.
În viața de zi cu zi, poate că nu mă văd pe mine ca fiind nonconformistă în sensul tradițional, totuși sunt într-un proces constant de auto-cunoaștere și pun la îndoială tot ce nu se aliniază cu adevărul meu….
Dorința de a sparge tiparele cred că vine dintr-o nevoie profundă de libertate și autonomie. Crescând într-un mediu foarte controlat, am început să caut modalități de a-mi urma propria cale, sau chiar de „a protesta”… Aș spune că este o reacție naturală la constrângerile pe care le-am simțit și un mod de a-mi revendica spațiul meu personal.
Instagramul tău pare un veritabil jurnal de călătorii. Care este destinația ta favorită? Cum te ajută spiritul nomad în procesul creativ?
Vacantele mele sunt, fie orientate spre explorare, mișcare, și sunt curioasă și atentă la tot ce mă înconjoară, fie sunt dedicate recreerii, în care reflectez, mă adun și mă recalibrez. Sincer, am avut puține vacanțe de explorare în ultimii ani. Majoritatea timpului liber a fost dedicat „încărcării bateriilor”, pentru că mă consum până la burn-out. Există mult „zgomot” în mintea mea și aceste momente sunt esențiale pentru sănătatea mea mentală și buna mea funcționare.
Procesul creativ, la fel ca administrarea afacerii, este unul stresant și epuizant. Întotdeauna am creat sub presiune, până la epuizare, iar cu cât provocarea și stresul sunt mai mari, cu atât devin mai creativă. Într-un fel, procesul creativ este despre consum, iar vacanța este despre refacere.
Cred că vacanțele de explorare sunt foarte importante. Ele sunt cele care te mișcă, care îți schimbă perspectiva.
Le-am sacrificat în ultimii ani, dar sper să reiau această parte în viitor. New York-ul e pe listă.
Dacă ar trebui să găsesc un cuvânt care să descrie creațiile tale, cred că acela ar fi dualitate: feminin-masculin, putere-sensibilitate, elegant-casual. Te reprezintă? Care dintre cele două este mai prezentă, energia feminină sau cea masculină?
Oooh da, ideea de dualitate și contrast mă definește în mod profund. Nu îmi amintesc să fi trăit vreodată în echilibru și, uneori, mă întreb cum ar fi. Totuși, a trăi în extreme este motorul creativității mele. Am crescut într-un mediu când armonios, când dezastruos, iar de aici pornește totul. Această alternanță mi-a modelat felul in care funcționez și creez.
Rezonez puternic cu contrastele, dar cel mai mult cu acea combinația perfect-imperfect, rupturi-armonie și feminin-masculin.
De cele mai multe ori plec de la o bază masculină – structuri rigide, croieli mai simple și oversized – pentru că acestea conferă o stabilitate, o forță brută. Apoi intervin cu elemente feminine care nu doar înmoaie structura, ci aduc o poveste, o poezie vizuală. Masculinul se regăsește și în tratamentele pe care le aplic produselor – uzat, rupt, trashy, ‘worked out’. Această textură brută, nefinisată o contrabalansez cu elemente prețioase și delicate, precum cristalele sau dantela fină. Îmi place să creez această tensiune creativă între eleganță și duritate, să pun laolaltă detalii prețioase cu o textură degradată. Apare o frumusețe neașteptată, parca aduce profunzime și emoție fiecărei creații.
Nu cred că există o regulă clară despre care dintre aceste energii este mai prezentă. Uneori, masculinul domină, alteori, elementele feminine își fac simțită prezența mai puternic. Totul depinde de stare și inspirație.
Consideri că un designer ar trebui să se identifice 100% cu brandul pe care îl deține, sau mai degrabă să lase de la el pentru cifre? Este ARTICLE TEN reflecția ta, sau numai una din fațetele personalității tale?
Relația unui designer cu brandul său este una complexă. Nu cred că este fezabil să pui 100% din tine în brand, să faci asta cred ca ar limita expresia creativă.
Ca designer, trebuie să ne permitem libertatea de a evolua, de a experimenta și chiar de a ne contrazice lucrările anterioare. Această abordare dinamică alimentează creativitatea și inovația.
Deși aspectele comerciale ale modei nu pot fi ignorate, ele nu ar trebui să predomine mai mult decât viziunea artistică. Echilibrarea celor două este cheia. Un brand reflectă o parte semnificativă din viziunea unui designer, dar este doar o fațetă a unei identități creative mai ample.
ARTICLE TEN reprezintă o parte din mine, dar nu cuprinde întregul meu spectru creativ. Provocarea este să menții integritatea viziunii artistice în timp ce navighezi printre realitățile practice ale industriei modei.
Cât de multe compromisuri creative trebuie să facă un designer? Mai putem vorbi de libertate de creație într-o industrie a cifrelor, unde un designer care nu se adresează maselor dispare de pe piață?
Libertatea creativă este un subiect complex în modă. Cred că adevărata creativitate înflorește atunci când este provocată de limitări, inclusiv cele comerciale. Ideea că un designer trebuie să facă compromisuri nu este neapărat ceva rău; este mai degrabă vorba despre găsirea unor modalități de a exprima originalitatea în cadrul unor constrângeri.
Moda este, la urma urmei, o industrie — nu este doar despre artă, ci și despre comunicare și afaceri.
Procesul creativ este, de cele mai multe ori, unul foarte solitar. Este o muncă interioară, introspectivă, unde ești singur cu ideile tale și cu dorința de a crea ceva semnificativ. Însă, atunci când produsul ajunge pe piață și este cumpărat, are loc o conectare cu lumea.
Vânzarea nu este doar un act comercial, ci și o modalitate de a te conecta cu oamenii, de a vedea cum munca ta influențează și rezonează cu cei din jur.
Pentru mine, tensiunea dintre creativitate și comerț mi se pare fascinantă. Da, cifrele contează, dar ele nu trebuie să sufoce creativitatea. Provocarea este să rămâi fidel viziunii tale, navigând în același timp realitățile pieței. Un designer care dispare pentru că nu se adresează maselor este, probabil, unul care nu a găsit o cale de a ajunge la publicul său.
Moda poate fi încă experimentală și avangardistă, chiar și într-un cadru comercial. Nu este vorba despre a alege între creativitate și vânzări — este vorba despre integrarea amândurora într-un mod care să rezoneze cu oamenii.
