O viață închinată modei. Un interviu cu Lucian Broscățean | guest editor: Mădălina Simion

Durata: 13 minute

Cred că sunt doi ani de când nu l-am mai întâlnit pe Lucian. Ultima oară când l-am văzut, l-am rugat să îmi recomande niște lucrări de specialitate cu privire la istoria modei. Prompt și serios, mi-a trimis a doua zi pe e-mail trei manuale pe care le-am studiat din scoarță în scoarță. 

Profit de acest interviu în primul rând, din pură curiozitate pentru că vreau să aflu ce mai face și în al doilea rând, pentru că poate mai sunt și alți pasionați de modă care vor să aprofundeze subiectul. 

 

interviu pentru Curatorialist de Mădălina Simion – stilist vestimentar și consultant de imagine ce preferă să analizeze moda cu discernământ și în toată complexitatea ei.
În editorialele sale, se remarcă o aplecare către subcultura PUNK căreia îi alătură mereu puțină senzualitate a la Lolita, împletind astfel rebeliunea cu erotismul.

 

M-am regasit cu Lucian Broscățean, director al Departamentului Modă-design vestimentar al UAD Cluj, designer și curator al secțiunii RFW Platform din cadrul Romanian Creative Week, eveniment ce are loc în aceste zile la Iași.

Am discutat despre modă, industrie, transformări la care am asistat de-a lungul timpului, un material complex ce sper să servească drept o radiografie asupra stării modei din România. 

 

Lucian are o experiență de peste douăzeci de ani în industria modei.  A câștigat numeroase premii importante și a participat la evenimente precum: Romanian Fashion Week, Romanian Creative Week Iași, Romanian Design Week București, TIFF Cluj-Napoca, Mercedes-Benz Berlin Fashion Week, International Fashion Showcase la London Fashion Week, MQ Vienna Fashion Week etc.

Din anul 2008 predă la Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca, în prezent fiind Conferențiar Universitar Doctor și ocupând poziția de Director al Departamentului Modă-Design Vestimentar.

 

Mădălina Simion: Un vechi proverb japonez spune că „Mai bine decât să studiezi sârguincios timp de o mie de zile singur este să studiezi o singură zi cu un profesor extraordinar”. Cum este pentru tine experiența de a fi profesor și care este partea ta preferată din viața academică? 

Lucian Broscățean: Proverbul amintit de tine m-a făcut să mă gândesc la filmul regizorului coreean Kim-Ki-Duk – „Primăvară, vară, toamnă, iarnă și iarăși primăvară.” O metaforă vizuală despre trecerea inexorabilă a timpului, despre mentoratul dat de un călugăr budist discipolului său și alte sub-teme… O poezie vizuală încărcată cu semnificații ancestrale, specifice culturilor asiatice.

Dacă în lumea modei activez din 2001, în mediul academic sunt deja de 20 de ani. De 16 predau la Departamentul Modă-design vestimentar UAD, din Cluj-Napoca. Experiența de cadru didactic mă face să fiu cât se poate de responsabil, conectat la schimbările din industrie, atent la mutații paradigmatice și axat pe nevoile studenților, masteranzilor, absolvenților. Este un job pe cât de complex, pe atât de solicitant. Pe lângă tot ce presupune aria curriculară, încerc să extind zonele creative, printr-o serie de activități, participări, interacțiuni cu reprezentanți ai industriei modei.

 

În vremea din urmă, mulți profesori se plâng că elevii/studenții nu mai sunt pe atât de serioși pe cât obișnuiau să fie, că e din ce în ce mai greu să îi impresionezi, pentru că internetul le dă impresia că orice informație e doar la un click distanță și că majoritatea au început să creadă că școala nu îi ajută la nimic. Totodată, știu că tu esti unul dintre cei mai iubiți și admirați profesori de la UAD Cluj. Cum reușești să gestionezi tinerii studenți în era filmulețelor scurte de pe TikTok? 

E o reală provocare să reușești să rămâi relevant, când totul se transformă cu atât de mare rapiditate.  Device-uri revoluționare, alte repere, inovative platforme digitale, extensii ale Social Media – circumscriu contexte bulversante, fascinante și generatoare de nou. De multe ori, actul didactic este un fel de „Tigersprung” (salt al tigrului) despre care scria Lehmann în cartea dedicată schimbărilor din modă și ideii de modernitate. Acest salt poate fi făcut în multe feluri… inclusiv, un salt spre trecut, spre o viziune istorică și culturală, care ne revelează că nu am învățat din anumite greșeli și că perspectiva trebuie schimbată… sau inversată.

În lucrul cu studenți, masteranzi, și chiar cu absolvenți – e important să se folosească gândirea asociativă, exemple din Istoria Artei și a Costumului. În era filtrelor, a manipulării imaginilor și a mesajelor, e necesară o reîntoarcere la ce însemna consistența unui lucru impecabil făcut. Toate inovațiile tehnologice, în sensul acesta, pot fi folosite ca metode de a moderniza anumite procese, de a updata o anume estetică.
Exemplar în sensul acesta este ceea a realizat Hussein Chalayan în colecțiile din anii 2000, unde trecutul-trauma-dislocarea-corporalitatea-inovația-haina erau de(re)construite radical.

Orice canal de comunicare sau tool pot fi folosite, inteligent, pentru a traduce o idee abstractă într-un produs – fie el conceptual sau comercial…

 

Una dintre realitățile mai degrabă triste din Romania este că facultatea eșuează în pregătirea tinerilor absolvenți pentru viață. Care crezi tu că sunt neajunsurile sistemului educațional și cât de importantă e munca pe cont propriu?

E o constantă problemă la care găsim soluții contextuale. Dacă vrei, poți schimba radical lucrurile – anul trecut aproape toată grupa de masteranzi erau deja angajați din anul II de studiu, sau imediat după momentul absolvirii. Nu poți, ca membru în echipa unui departament de Modă, să nu fii conectat la realitățile industriei, la nevoile angajatorilor. Rezultatele nu vin peste noapte… sau cu shortcut-uri cum se încearcă de multe ori. Promoțiile care au terminat acum 10 ani avuseseră experiențe mult diferite de cele care absolviseră în anii ’90, dar nu atât de efervescente și conectate la industrie cum au generațiile ce acum studiază.

Depunem eforturi susținute să construim contexte prin care studenții, masteranzii și absolvenții să aibă acces la: practică, internship-uri, participări la festivaluri, call-for-projects-uri, burse de studiu, burse de plasament, recomandări, delegații pentru specializări, proiecte instituționale de practică, conectarea cu mediul profesionist.

Pe Instagram – @uadfashion și/sau pe Facebook – UAD Fashion vă invit să descoperiți zeci de povești de succes ale unor absolvenți care: activează în diferite medii, au propriul brand, lucrează pentru companii, și-au dezvoltat un business în industrii creative, activează ca ilustratori, tipariști, visual merchandisers, stiliști etc. Conținutul vizual pe care îl postăm săptămânal cred că demonstrează că nu e doar mult PR și nicio consistență, ci există rezultate clare.

Ne-am propus să creăm o cât mai bună conexiune între mediul academic și industrie, antreprenoriat, branduri de succes.

 

Eu am absolvit Facultatea de Drept, Universitatea din București și îmi amintesc din vremea studenției de „rivalitatea” dintre UB și Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. La concursuri mereu eram în competiție cu cei de la Cluj și la examenele de admitere în profesiile juridice mereu număram câți studenți de la București au reușit și câți de la Cluj. Știu că aceeași comparație se face și între Universitatea Națională de Arte din București și Universitatea de Artă și Design Cluj-Napoca.
Cum percepi tu această competiție? Crezi că lumina vine din Vest și că Bucureștiul e plin de „Mitici”?

De-a lungul a peste două decade de când activez în domeniu, cred că industria a sesizat diplomația, echidistanța demersurilor mele. Încerc să văd partea plină a paharului, să am câte un cuvânt frumos de spus despre fiecare colaborator sau coleg, iar dacă am o părere virulentă am învățat să o țin pentru mine.

Respect industria, colegii și enclavele creative care sunt relevante și construiesc pentru un viitor al modei.

În variate contexte profesionale, colaborăm cu departamente de la alte universități, cu mulți din colegi păstrez constant legătura – ne sfătuim, ne consultăm și îmi place să cred că s-a format, în ultimii ani, o conexiune între studenți/absolvenți. Și la acest răspuns, perspectiva trebuie inversată. Pseudo-rivalitatea e inexistentă atâta timp când suntem conștienți că binele studentului trebuie să primeze, în oricare mediu s-ar forma. Prin proiectele curatoriale și concursurile în care mă implic – „Quod erat demonstrandum”.

 

Când ne-am cunoscut, am povestit câte ceva despre lipsa acută a materialelor academice despre istoria modei și a costumului – mai ales în limba română – dar și despre faptul că nu avem școli specializate în stilism vestimentar. Poți recomanda câteva lecturi pentru profesionistul aspirant? Ce ar trebui să studieze persoanele din domeniu?  

În arhiva departamentului, avem cărți remarcabile, apărute în limba română, de-a lungul decadelor, spre exemplu: „Victima modei” – Ovidiu Buta, „Bărbatul și modă” – Adina Nanu & Ovidiu Buta, „Artă, stil, costum”, „Arta pe om. Look-ul și înțelesul semnelor vestimentare” – Adina Nanu, „Parfumul. Mica enciclopedie”, „Parfumul, ghidul esențial” – Octavian Sever Coifan, „Comunicarea în modă” – Dr. Liana Martin sau „Nunta, între ritual și spectacol” – Prof.dr. Elena Basso Stănescu și aproape toate numerele edițiilor românești – ELLE România, Harper’s BAZAAR, Beau Monde, Glamour, GQ, AList Magazine, Fashion Premium Magazine, Exces,  Dialog Textil etc. Astfel de cărți/publicații sunt exemple de ce poate să însemne cercetarea vizuală și conținutul de calitate.

Împreună cu o parte a echipei Departamentului Modă-design vestimentar și cu FEPIC, suntem în lucru cu două cărți care au menirea de a contribui la zona științifică a domeniului.

Sunt zeci de cărți pe care aș putea să le recomand, dar voi alege doar câteva:

  • Bancroft, Alison, „Fashion and Psychoanalysis”, Edit. I.B. Tauris, New York, 2012;
  • Deslanders, Yvonne – „Le costume, image de l’homme”, Editura Albin Michel, Paris, 1976;
  • Barthes, Roland, „The Fashion System”, Edit. University of California Press, Berkley, 1990;
  • Bolton, Andrew, „The Supermodern Wardrope”, Edit. V&A Publications, Londra, 2004;
  • Calefato, Patrizia, „The Clothed Body”, Berg Publishers, Oxford, 2004;
  • Corbin, Alain; Courtine, Jean-Jacques; Vigarello Georges, „Istoria corpului”, volume coordonate de Georges Vigarello, Edit. Art, București, 2009;
  • Lee, Suzanne, „Fashioning the Future”, Edit. Thames & Hudson, London, 2005;
  • Quinn, Bradley, „Tehnofashion”, Edit. Berg, New York, 2002;
  • Quinn, Bradley, „The Fashion of Architecture”, Edit. Berg, Londra, 2003;
  • Yamamoto, Yohji; Mitsuda, Ai, „My dear bomb Yohji Yamamoto”, Edit. Ludion, 2010 etc.

 

Se spune că orice profesor bun a avut un profesor și mai bun. Cine te-a format ca pedagog? Există vreo experiență din perioada ta de ucenicie de care îți amintești cu drag? 

Despre cele cinci femei care au avut și au un impact mare asupra formării mele: Dna Doina Levintza, Dna Prof.dr. Elena Basso Stănescu, Dna Irina Schrotter, Dna Dr. Liana Martin, și mentorul meu – Dna Sarah Mower – am mai scris/vorbit în interviuri. Cred că e un moment prielnic să menționez trei personalități puternice, cu rol instrumental în dezvoltarea mea: Maurice Munteanu, Ovidiu Buta și Marian Pălie. Fiecare delegație, experiență profesională sau pur și simplu o discuție e pe cât de efervescentă, pe atât de consistentă.
Sunt profesioniști care scriu istoria domeniului.

În afară de activitatea de profesor, ai și un brand personal de anvergură internațională, cu o puternică identitate vizuală. Ne poți povesti puțin despre procesul tău creativ? Ce înseamnă pentru tine o haină frumoasă? 

Mă bucur că mi-ai adresat această întrebare, pentru a lămuri câteva aspecte importante. În ultimele două decade ce mi-am propus este să conturez un „branding personal” cu o identitate clară și cu extensii multiple spre: predare, curatorie, direcție artistică, costume de teatru sau operă, cercetare, Fashion/Art. Nu e vorba de un brand per se, ci de toate aceste fațete care îmi conturează traseul de designer/formator.

Îmi place să cred că mi-am „croit” propriul drum, nu am urmat rețete și am știut să mă reconfigurez ori de câte ori intuiția îmi spunea că trebuie să o fac.

De când am fost ales ca Director al Departamentului Modă-design vestimentar și ca președinte al Asociației Departamentul Creativ – am luat două decizii radicale, dar necesare: nu mai fac parte de business pentru linia mea și nu voi mai prezenta colecții de podium. În schimb, pe lângă implicarea academică, voi exprima creativ anumite idei, prin noi proiecte, diferite de ce am făcut până acum.

 

Observ în creațiile tale atât trimiteri la moda anilor `50-`60, cât și referințe interbelice. Care este decada ta favorită și de ce? 

Proiectele de cercetare vizuală se bazează pe referințe din Istoria Costumului, cu precădere finalul secolului al XIX-lea și perioada interbelică. Sunt momente încărcate de tensiuni inexorabile, generatoare de creativitate, inventivitate, excelență. E deconcertant cum astfel de contexte pot să pară atât de relevante, astăzi.

 

Mi se pare că, în prezent, moda este foarte haotică. Nu se mai ține cont de tendințe, abordarea „sezonul acesta se poartă X” este desuetă, generația Z este atrasă de moda anilor `90-2000, milenialii au devenit oameni serioși care optează pentru ținute minimale. Care este designerul tău favorit astăzi? 

Am trei designeri preferați: Miuccia Prada, Raf Simons, Rei Kawakubo.

 

Ți-au trecut prin mână câteva generații de studenți. Deși mulți se remarcă prin colecțiile pe care le realizează în timpul facultății, puțini reușesc să supraviețuiască pe piață. Ce crezi tu că lipsește tinerei generații de designeri români și cât de importanți sunt banii în arta vestimentară?

De anul trecut am început o serie nouă de evenimente marca UADFASHION, sub formă de masterclass-uri, conferințe, workshopuri cu experți din industria modei. Scopul acestor evenimente este de completa aria curriculară cu informații necesare pentru studenți și absolvenți. Fashion business, antreprenoriat, project management, marcă personală, stil personal, comunicare în modă sunt piloni pe care ne vom axa, pentru a le da studenților, masteranzilor, absolvenților șanse de a fi familiarizați cu problematici care îi vor ajuta, în mod direct, în joburile ulterioare.

Cum îți creezi un brand? La ce să fii atent când semnezi un contract? Cum poți să eșalonezi etapele unui management de proiect? Cum poți activa în industriile creative? Ce presupune o marcă înregistrată? Dar drepturile de autor? Ce înseamnă work-ethic? Ce este o abordare responsabilă în moda contemporană? – sunt câteva întrebări la care experți dau răspunsuri lămuritoare.

Încă din primii ani de studiu le creăm aceste contexte creative, ca să fie pregătiți pentru o industrie pe cât de frumoasă, pe atât de dură.


Moda poate părea un domeniu foarte abstract, mai ales pentru oamenii din afara fenomenului. Siluete, linii, volume, forme, geometrie și celelalte. Câtă știință încape într-un domeniu artistic cum este moda? 

În fapt, moda e mult mai mult despre știință, decât este despre creativitate. De la geometria morfologiilor vestimentare la matematica tiparelor, de la conținuturi ideatice la știința de a vinde un produs, de la cifre de afaceri ale marilor branduri la numărul de vizualizări din rapoarte de marketing – se deschid lumi cu o logică proprie de funcționare și cu reguli stricte care, în cele mai multe cazuri, sufocă/strivesc/anulează creativitatea. Desigur, există și excepții în care dimensiunea intelectuală, conținuturile științifice și
creativitatea debordantă coexistă – de exemplu – universul PRADA.


Unul din lucrurile care m-a fascinat mereu la modă este efervescența ei. Este cunoscut faptul că tu mizezi pe efectul atemporal al minimalismului. Nu ți-e teamă că minimalismul poate deveni plictisitor? 

„Şi toată metafizica la care duce plictiseala nu este decât o metafizică de circumstanţă. În plictiseală, niciodată nu se pune serios problema omului, sau cel puţin a subiectului, ci numai a orientării şi a atitudinii imediate faţă de lumea din afară.” – Emil Cioran, „Cartea amăgirilor”.

 

Ești un veritabil om de cultură, cu un CV impresionant și o voce importantă în industria modei din România. Aș vrea să vorbim despre condiția intelectualului în societatea românească actuală, care pare că promovează mai degrabă lipsa unei teze. Mai găsești oameni cu care să poți schimba idei? 

De-a lungul anilor, am avut șansa să stau de vorbă cu câțiva oameni excepționali, a căror profunzime în gândire și viziune asupra lumii mi s-au părut revelatoare.
Cartea lui Paul Johnson – „Intelectualii” – m-a făcut să văd altfel legătura dintre viața publică și cea privată – prin exemple date din biografiile lui Sartre, Ibsen sau Brecht. De cele mai multe ori este o fractură între cele două tipuri de vieți, de unde și inevitabilele dezamăgiri legate de alegeri, sau de faptul că mulți propovăduiesc ceva și fac opusul. E un subiect delicat, care nici măcar nu se poate atinge printr-un simplu răspuns. De cele mai multe ori, pentru proiecte sau cursuri, dimensiunile intelectuale ale unor minți sclipitoare – cum e Baldwin, Ginsberg, Krasznahorkai, Pleșu sau Patapievici – sunt cele care mă inspiră și mă determină să caut profunzimea în aspectele pe care le cercetez.

E din ce în ce mai dificil să discuți despre astfel de aspecte.

Desigur că și șuetele de cafea au rolul lor, dar, câteodată simt nevoia să dezbat subiecte sau teme culturale care necesită referințe.

 

Activezi în domeniu de mai bine de douăzeci de ani. Cum a evoulat moda străzii din România? A ajutat capitalismul româncele să învețe să se îmbrace?

E deja arhicunoscut faptul că moda este o oglindă a societății, la fel și diversitatea stilurilor pe care le vedem pe stradă. Toate decadele au avut farmecul lor, din punct de vedere vestimentar. Imagini cu strada, din arhive, relevă că româncele în perioada interbelică, sau în plin comunism, la începutul anilor ’90, găseau soluții ingenioase de a se îmbrăca și de a fi de rigueur.

Capitalismul a adus o multitudine de opțiuni, democratizarea luxului, consumerismul și a venit la pachet cu efectul nociv asupra producției. Pe de o parte s-a evoluat mult la nivel de stil personal, pe de altă parte s-a ajuns, paradoxal, la uniformizarea dată de noile repere. Moda e prin definiție contradictorie.

 

Românii susțin, printr-un proverb tradus prost din latină, că „gusturile nu se discută”. Mai mult, tot ei spun că „nu-i frumos ce-i frumos, e frumos ce-mi place mie!” Cum putem totuși să ne rafinăm gusturile și cât de greu este pentru o țară ex-comunistă să internalizeze moda, așa cum se întâmplă în occident? 

Educația trebuie să înceapă devreme, lecturile e important să fie constante (la orice vârstă), filmele și arta sunt zone de explorat. Un stilist genial cum este Lotta Volkova, mai ales cu ce face la Miu Miu, demonstrează cum contextualizarea și recontextualizarea sunt aspecte care contează, acum, cel mai mult. Est/vest, ex/post, viitor/trecut – sunt mixate cu o nonșalanță dezarmantă.

Cel mai important este să înțelegi de unde vii, ce reprezinți și ce te definește. Într-o lume a diversității, incluziunii și alegerilor – e necesar să știi cine ești sau ce vrei să fii.

 

Îți mărturisesc că atunci când am aflat că ești născut în 1985 am fost șocată. Nu ți-aș fi dat niciodată 38 de ani! Ai rămas un copil pasionat de formele geometrice pe care le vedeai pe costumul național din Mărginime? Ne poți povesti puțin despre copilăria ta la Sibiu? 

Primele experiențe estetice le-am avut în Sibiu și în Mărginimea Sibiului. Fabuloasa colecție de artă a lui Samuel von Brukenthal, sofisticarea Oranjeriei baroce din Avrig, Muzeul Etnografic Franz Binder și Astra Film, Teatrul Radu Stanca, costumele tradiționale în alb-negru cu accente de galben-auriu, cămășile bărbătești cu croiuri geometrice, „Jurnalul de la Păltiniș”, bisericile fortificate, icoanele de Sibiel, transhumanța din Mărginime, austeritatea spațiilor reformate – sunt elemente care au o însemnătate aparte pentru mine.

 

Știu că ești pasionat de literatură. Cum se raportează literatura română clasică la modă? Ai vreun pasaj preferat în care este descrisă o ținută? 

„Actul I Cămara de lucru a Meșterului Manole. Multe, foarte multe lumânări aprinse pe masă, pe blidar, pe fereastră. Pe masă e un chip mic de lemn al viitoarei biserici. Starețul Bogumil, șezând în fața mesei, privește drept înainte, din când în când clipește repede din ochi. Găman, figură ca de poveste, barba lungă împletită, haina de lână ca un cojoc, doarme într-un colț, mișcându-se neliniștit în somn (…)” – „Meșterul Manole” de Lucian Blaga.
Acest text dramatic a stat la baza spectacolului regizat de Andrei Măjeri la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Am creat costumele și toate experiența a fost încărcată de emoție…

Colaj cu fotografii ale designerilor din selecția curatorială RFW Platform, 2024
Colaj cu fotografii ale designerilor din selecția curatorială RFW Platform, 2024


Oricât de mult îmi place să povestim despre trecut, nu trebuie să neglijăm viitorul. Ce proiecte pregătești în anul 2024?

Organizarea evenimentelor/acțiunilor UADFASHION… cu extensiile pe care le au: Alumni, Research, Show, Workshops, Conferințe; coordonarea unor proiecte de Licență și Disertație, implicarea în proiecte curatoriale cum este RFW Plaform la Romanian Fashion Week – RCW, Iași, proiecte personale – sunt zone în care mă simt recunoscător că pot activa.

Îmi doresc să pot gestiona straturile de deadline-uri, păstrându-mi și o stare de echilibru.

 

 

 

Mădălina Simion și-a început cariera la Revista ELLE, ca junior stylist. Ulterior, a colaborat la publicații internaționale precum Vanity Teen, Numero Netherlands, PhotoVogue, L`Officiel Baltic, Rebel Magazine ș.a., folosind aceste platforme pentru a-și exprima viziunea la scară globală.
Activitatea Mădălinei este dovada capacității ei de a naviga între edgy și sofisticat, între underground și comercial, în încercarea de a demonstra că în modă nu există granițe sau limite. Preferă să analizeze lucrurile în profunzime, evitand pe cât posibil clișeele inerente unui domeniu fragil ca moda.
Proiectele ei pot fi vazute pe contul ei de Instagram aici  https://www.instagram.com/madaliciousss/ sau pe site-ul models.com aici

 

 

credit foto Lucian Broscătean: Raluca Ciornea

Mădălina Simion
Mădălina Simion
Mădălina Simion și-a început cariera la Revista ELLE, ca junior stylist. Ulterior, a colaborat la publicații internaționale precum Vanity Teen, Numero Netherlands, PhotoVogue, L`Officiel Baltic, Rebel Magazine ș.a., folosind aceste platforme pentru a-și exprima viziunea la scară globală. Activitatea Mădălinei este dovada capacității ei de a naviga între edgy și sofisticat, între underground și comercial, în încercarea de a demonstra că în modă nu există granițe sau limite. Preferă să analizeze lucrurile în profunzime, evitand pe cât posibil clișeele inerente unui domeniu fragil ca moda. Proiectele ei pot fi vazute pe contul ei de Instagram aici https://www.instagram.com/madaliciousss/ sau pe site-ul models.com aici