La Seyne sur Mer este numele melodios al unui oraș care se află în regiunea Provence Cote d’Azur, în Franța. Mult timp, orașul a fost unul industrial, susținător al portului Toulon, cu deschidere la Marea Mediterană. Însă, acum este primitor cu turiștii, dar și cu cei care vor să se relocalizeze și să lucreze.
Astăzi avem oportunitatea de a călători în Riviera Franceză, alături de familia Cameliei Nițu, mutată aici din 2017. Printre porturi, turnuri de protecție și poduri, dar și plaje, palmieri, parcuri și catedrale, avem oportunitatea de a simți pulsul vieții din acest oraș amenințat în fiecare vară de incendii de vegetație și încărcat cu istorie maritimă, dar și militară.
Acest articol face parte dintr-o serie cu și despre mame românce în jurul lumii. Continuăm cu Franța, dar nu vrem să ne oprim aici. Dacă ai și tu o poveste, așteptăm să ne cunoaștem în comentarii mai jos sau pe email la curator@curatorialist.ro.
ORAȘUL | Decizia familiei de a se muta din București a venit cu noul job al soțului, Stelian, care avea o vastă experiență de lucru în străinătate. Marea se pare că a fost și ea un factor în alegerea destinației. Camelia recunoaște că „nu mă vedeam la 37 de ani să o mai iau de la zero pe nici un plan”, mai ales cu două fetițe de 1 an și jumătate, respectiv 3 ani, și fratele mai mare, de 8 ani. Însă, pentru că își dorea să păstreze familia unită, a împachetat toată casa, mai puțin lucrurile voluminoase, cu direcția Franța.
Cameliei îi este dor să simtă restul familiei aproape, dar și prietenii – motiv pentru care încă păstrează numărul din România – mai ales că prieteniile în Franța s-au legat cam după doi ani de când au ajuns acolo.
„A fost dificil să treci de la o viață activă cu familie, prieteni și ieșiri, la o viață în care efectiv nu avea cine să ne sune sau la cine să sunăm noi dacă se întâmpla ceva, darămite să ne sune cineva în weekend să ieșim împreună.”
Însă, este bucuroasă că fetele s-au acomodat și le place să meargă la școală, chiar dacă sistemul educațional este diferit față de cel românesc. De exemplu, miercurea au liber, iar pentru această zi, primăria oferă programe speciale unde poți înscrie copiii, precum gimnastică, la prețuri avantajoase dacă nu ai buget de cluburi private.
Îi place mult sistemul de învățământ pentru că le oferă celor mici timp pentru învățat prin joacă, în funcție de puterea de asimilare a fiecăruia. Copilul este încurajat să se autodepășească și să nu se compare, motiv pentru care clasa fetei mai mari este una mixtă, de a I-a și a II-a.
În primii doi ani, pentru că nu cunoștea limba, dar totuși trebuia să se descurce singură la doctor sau să rezolve treburi administrative, a învățat expresia „C’est pas grave” – nu este grav – cu care are încă probleme în a se obișnui. Nu s-a simțit confortabil să nu înțeleagă sau să se exprime, dar și-a depășit zona de confort și a fost surprinsă în mod plăcut de ce este capabilă.
“Aici am descoperit că viața nu se termină nici la 40 de ani, nici la 60 de ani, ba chiar ești încă tânăr la 65 de ani. Că poți divorța la 50 de ani și că ai posibilitatea să îți refaci viața la 60 de ani dacă întâlnești pe cineva cu care ești compatibil.”
O ZI DIN VIAȚĂ | Camelia își începe ziua în jurul orei 7 AM și o încheie un pic înainte de miezul nopții. Copiii se trezesc cam jumătate de oră mai târziu, mănâncă micul dejun, apoi ea pleacă la muncă, în timp ce fetițele rămân cu bunica, mama lui Stelian, până trebuie să meargă la școală, una de stat.
“Pentru că aici miercurea nu se țin cursuri, ca părinte, ai posibilitatea să stai acasă cu copiii sau să lucrezi. În cazul nostru, bunica este cea care se ocupă ca fetele să ajungă la activitățile extra școlare la care sunt înscrise miercurea. Anul acesta sunt înscrise la ateliere de desen și pian.”
Camelia lucrează ca „assistante de vie”, asistent de viață în traducere liberă din cunoștințele mele limitate de franceză. Adică lucrează pentru o agenție care asigură sprijin administrativ și financiar persoanelor în vârstă sau celor care au un handicap, pe când Stelian se ocupă de recepția și întreținerea ambarcațiunilor care ajung în port. Cei doi au și o afacere de familie, „Custom Denim Crafters”, sau șorțuri de barista și pantaloni de blugi din denim făcute pe comandă în Franța.
De-a lungul zilei, Camelia stă mai mult în mașină, iar când nu lucrează, face cumpărături sau se ocupă de afacerea familiei pentru ca restul după amiezii să le-o dedice fetelor. Fac temele împreună, verifică dacă este cazul să mai intervină în a explica ceva legat de cunoștințele parcurse în clasă de către fete, citesc și scriu în limba română cu ea, dar și cu bunica, iar tatăl este responsabil de limba engleză, apoi ies la joacă.
„Seara se împarte în două: prima parte, în care pregătesc fetele pentru a doua zi și culcarea lor in jurul orei 8 PM; apoi, în funcție de timpul care mai rămâne sau de oboseala resimțită de peste zi, fie trebăluiesc prin casă cu Stelian, fie rămânem pe canapea să ne uităm la un film sau să discutăm.”
FAMILIE | În final, îmi spune că deși a fost greu la început, familia s-a adaptat și nu se gândește să revină în țară. S-a obișnuit cu un nivel de stres mai scăzut față de ce avea în România. În plus, în Franța simte că sistemul te susține dacă ai nevoie, în funcție de contribuția avută la taxe și impozite, suport pe care te poți baza.
Aici a avut posibilitatea să plângă de fericire când cei mici au învățat-o franceză, în timp ce ea îi învăța română. Se bucură că pauzele de prânz sunt sfinte, nimeni nu te deranjează, glumește că cei din sud par să fie mai relaxați. Iar când termină mai repede munca și vremea permite, ceea ce se întâmplă cea mai mare parte a anului, îi place să ia fetele de la școală și să meargă la plajă.
„De când suntem în Franța, am învățat că atunci când termini programul de lucru, acesta este bine încheiat. Pentru noi ideea este că nu așteptăm să vină weekendul ca să ne distrăm și asta contează foarte mult pentru a trăi cu zâmbetul pe buze.”
În prezent, încearcă să facă economii, dar găsesc și câte un motiv să plece în excursii prin împrejurimi. În plus, își mai doresc să termine de renovat apartamentul pe care l-au cumpărat, simțind că aruncă banii pe fereastră când stăteau în chirie.
Franța este țara asigurărilor, așa că au asigurări peste asigurări de când cu creditul la apartament. Aceste sunt completate de cele de sănătate.
„Cu timpul o să facem câteva investiții imobiliare, pentru că ni se pare cea mai solidă piață care nu a dat greș în decursul timpului, astfel încât să asigurăm un start copiilor indiferent de ce vor să facă în viață, dar și pentru noi ca un venit extra în completarea pensiei,” concluzionează Camelia.
Seria “Românce în jurul lumii” este o prezentare sinceră a vieții mamelor românce în diferite țări. Căutăm asemănări, faptul că purtăm aceleași bătălii – cum să ne împărțim timpul personal vs. profesional sau între familie și propriile hobbyuri, cum încercăm să le oferim copiilor experiențe, dar totuși facem și economii pentru viitorul lor. Ne dorim să formăm o comunitate și să le prezentăm mamelor că nu sunt singure în această călătorie.
Tu ce ai FRUMOS?
fotografii via PEXELS, WIKIPEDIA, UNSPLASH
Românce în jurul lumii – viața de mamă în Reutlingen, Germania
Românce în jurul lumii – viața de mamă în Flower Mound, Texas, America
