Alexandru Crețu este un nume cu o rezonanță cel puțin faină în România. Fain(ă) de România.
Este unul dintre oamenii care se străduiește, în maniere diferite dar unite de același țel, să aducă frumusețea, simplitatea, cultura, tradițiile și bucuriile autentice mai aproape de noi, cei grăbiți, prea ocupați cu lucruri mari pentru a mai avea timp și de bucuriile mici.
Alexandru știe că oamenii sunt faini, și își face timp să le spună și să le arate. Așa au lat naștere câteva proiecte frumoase, de suflet: cartfest – cel mai amplu festival de cultură organizat în mediul rural din România, Fain de România – un spațiu virtual cu și pentru oameni, locuri și experiențe faine de acasă, săculeții cadou de Crăciun cu care împânzește orașul, precum și numeroase evenimente în sânul naturii, organizate alături de Conservation Carpathia.
Ar fi mult mai multe de povestit despre Alex, dar astăzi este despre cel mai nou și de suflet proiect al lui, Centrul de Scrisori, un loc virtual, menit să aducă o amintire reală, autentică, emoționantă în viețile celor dragi.
Swit Rocs: Salutare, Alex. Ce mă bucur să te aud! Nu de alta, dar de fiecare dată când ne auzim, ai o poveste nouă și faină de împărtășit. Sau ești pe cale să țeși una. Acum este despre Centrul de Scrisori. Ne poți spune mai multe despre acest proiect?
Alexandru Crețu: Servus. Eu râd adesea și spun că sunt omul cu idei, cu idei Crețe. Îmi place să cred că povestesc mai puține și fac mai multe. Asta mă impulsionează, îmi dă energie și mă ajută să merg mai departe. Răspund la întrebarea ta, într-un mod inedit aș zice eu. Mai ales pentru zilele noastre.
Adaug doar că totul este foarte simplu.
Trebuie să intri pe Fain de România, momentan în magazinul de Facebook, dar foarte curând și pe fainderomania.net, îți alegi cartea poștală, ne trimiți textul, noi îl scriem de mână și trimitem vederea prin poștă. Vederile au taxa de timbru inclusă și sunt realizate într-un loc cu poveste și cu istorie, la Fabrica de Timbre a Poștei Române.
Atât de simplu, deci! Cum ți-a venit ideea asta, într-o lume atât de digitalizată, în care scriem în neștire, vrute și nevrute în toate mediile?
Ideea a venit firesc, aș spune eu. Sunt genul de persoană care scrie mult de mână. Îmi place să fac asta! La mine este chiar un mod de comunicare, le scriu scrisori părinților, prietenilor, colegilor. N-ar trebui să spun asta, dar uneori este chiar felul în care surprind, modul în care cuceresc. Am tot scris de mână de-a lungul timpului și am observat reacții, am văzut că mă ajută atât pe mine, dar mai ales pe cel care citește. Și atunci am gândit un instrument care să vină în ajutorul celor care și-ar dori să trimită un gând bun. Centrul de scrisori îmbină noul și digitalizarea cu autenticul și sentimentul fain de odinioară.
Cui se adresează proiectul vostru? Aveți vreun public țintă anume?
Aș răspunde simplu și n-aș adăuga nimic mai mult. Ne adresăm oamenilor cu dor. Și cui nu îi este dor?
Bun, deci intrăm pe site, alegem vederea și apoi cât durează până se întâmplă magia?
După ce alegi vederea, vei avea spațiu pentru a lăsa mesajul pe care dorești să îl scriem pe ea, sunt 160 de caractere care pot fi inserate înainte de a finaliza comanda. Prin contractul pe care îl avem cu Poșta Română, vederile ajung la destinație în maximum 5 zile lucrătoare. Aici se adaugă ziua preluării comenzii. Astfel trimitem vederi oriunde în țară, dar avem posibilitatea de a trimite chiar și în afara țării. În orice caz, scopul nostru principal este să le oferim celor plecați peste hotare posibilitatea de a trimite ieftin, rapid și personalizat mesaje de suflet, acasă.
Trebuie să recunosc că lucrul care mi-a mers mie cel mai tare la suflet legat de acest proiect este faptul că din sumele încasate veți organiza ateliere de caligrafie în școlile de la sat. Ne poți spune mai multe despre acest demers?
În faza aceasta a proiectului toate cărțile poștale sunt scrise de noi. Oamenii ne trimit textul, noi îl scriem de mână, iar apoi expediem vederile prin poștă. Caligrafia este terapeutică, antrenează creierul, crește memoria, dezvoltă creativitatea, ține mintea ascuțită! Toate acestea sunt lucruri dovedite și atunci cum să nu îți dorești să insufli caligrafia copiilor?
Îmi doresc tare să trimitem cât mai multe vederi în țară și în acest fel să realizăm cât mai multe ateliere de caligrafie pentru copii. Vom merge în sate, îmi doresc să mergem chiar în unele mai îndepărtate, acolo unde educația ajunge tot mai greu, să îi învățam pe copii să scrie cât mai frumos și corect. Vom avea și vederile cu noi, vor învața cum să le scrie și le vor trimite cuiva drag.
Mi se pare minunat! Cine este echipa din spatele proiectului ăsta Fain de România? Cine desenează, cine scrie, cine trimite, cine visează?
Cred că ți-ai dat seama cine visează. Sunt omul care visează mult, atât cu ochii închiși cât și cu ei deschiși. Sunt tare bucuros că în acest proiect mă ajută mama mea, ea scrie vederile. Practic, i-am pus stiloul în mână persoanei care a făcut asta cu mine acum vreo 35 de ani.
Primul set de vederi a fost realizat de colegul meu Tudor Botezatu, sigur o să mai facem împreună și alte modele. Îmi doresc ca pe viitor să avem și modele realizate de ilustratori, să trimitem prin poștă adevărate opere de artă.
Mie și cele care există acum mi se par opere de artă, sunt foarte deosebite! Totuși, cum crezi că va prinde ideea asta la publicul tot mai puțin obișnuit să scrie de mână, să își ia timp să gândească vorbele pe care dorește să le exprime, la publicul prea grăbit pentru așezat la masă și scris frumos?
Pare că proiectul prinde deja, dacă mă uit la reacții sau dacă mă iau după vederile trimise în primele zile. Ar trebui să prindă chiar și de asta, pentru că nu mai suntem obișnuiți să scriem de mână și atunci o facem noi în locul lor.
Gândește-te că suntem mai toată ziua la birou, ca alergăm întruna în diverse părți sau că mulți dintre ai noștri nu mai sunt în țară. Dar oameni suntem, avem sentimente, iar fără interacțiune practic ne îmbolnăvim. Eu recomand să trimiteți o vedere sau o scrisoare, iar apoi să urmăriți felul în care vă simțiți, dar mai ales cum acest lucru vă leagă și mai tare de persoana respectivă.
Observ că mai toate proiectele pe care le inițiezi sau în care iei parte (de fapt, toate cele pe care le cunosc eu din parcursul tău) sunt unite de aceeași dorință de a-i ajuta pe oameni să descopere bucurii mari, în lucruri mici. Spune-ne câte ceva despre tine, despre background-ul tău. Ce te motivează, ce te inspiră?
Să știi că și eu m-am tot întrebat asta și am reușit să îmi răspund de curând. Cred că totul vine de bunici, de la felul în care mi-au insuflat asta atât simplu, prin exemple. Au fost niște oameni de o bunătate ieșită din comun. Deloc întâmplător faptul că eu cred atât de mult în puterea exemplului.
Fac lucruri fără a aștepta ceva în schimb și mă bucur dacă reușesc să stârnesc un imbold.
Cât e muncă și cât e pasiune/ hobby în tot ceea ce faci, zi de zi? Mai există vreo graniță între ele?
N-aș putea să muncesc fără a avea un scop, n-aș avea motivație, practic nu știu și nu pot să fac asta. Hobby s-ar putea să fie mult spus, deși dacă mă întrebi despre ceea ce îmi place să fac, s-ar putea să îți povestesc tot despre proiectele la care muncesc cu atât de mult drag.
Ce urmează acum? Sunt sigură că deja te gândești la o nouă poveste.
Dacă rămânem la povestea Centrului de scrisori, atunci îmi doresc ca în următoarea etapă să avem și un triciclu cu vederi, să îl amplasăm în Brașov sau să mergem cu el la evenimente. Acest triciclu să funcționeze pe post de birou, să îți iei de acolo o vedere, să o scrii de mână și să lași în cutia noastră poștală. Practic completezi și trimiți vederea pe loc.
Cu ce te putem ajuta noi în demersul Centrul de Scrisori?
Deja ajutați! Toti cei care vor să ajute, pot achiziționa o vedere, iar în acest fel nu ne ajută doar pe noi, ci fac un gest frumos pentru ai lor și contribuie la educația copiilor din satele din România.
Dragă Alex, îți mulțumesc pentru timp și pentru energia faină cu care mă încarc de fiecare dată când povestim. Și felicitări pentru un nou demers atât de cald și de bun, pe cum am avea nevoie mai des și mai mult.
Eu mulțumesc! Promite-mi doar că mai facem un interviu când ajungem la vederea cu numărul 100.000. ????
