Am locuit 19 ani în Baia Mare, iar de (aproape) 18 ani locuiesc în București. Am fost mereu între acolo și aici și încă visez la orașul care să le aibă pe amândouă: liniștea și ritmul mai așezat al vieții din Baia Mare, dar cu toate posibilitățile din București.
Până când o să-l găsesc, o să continui să iau trenul de noapte dintr-un oraș în celălalt și o să mă bucur de ce-mi oferă fiecare, pe rând.
…
Un articol scris și ilustrat de invitata noastră de astăzi, Ioana Vîlcu, redactor de carte pentru copii și curator de obiecte cu poveste la @fandosica.
O scurtă incursiune în istorie
Mereu m-a fascinat numele latin al orașului: Rivulus Dominarum (Râul Doamnelor), menționat prima dată într-un document din 1328. Râul se numește, mai banal, Săsar și, în copilăria mea, era mai mereu poluat din cauza minelor care deversau deșeuri în el. Dacă nu știați, Baia Mare e un fost oraș minier, dintr-o fostă zonă minieră (baie = mină).
S-a dezvoltat foarte mult în perioada comunistă, dar mă bucur că au construit blocuri de 8 etaje doar la bulevarde și răzleț, în câteva cartiere, iar în rest sunt doar blocuri de 4 etaje, toate cu șarpantă și cu câte 2-3 scări, foarte diferite de blocurile care parcă nu se mai termină din cartierele-dormitor din București.
Iar printre blocuri sunt mulți copaci, multe garduri verzi, grădini. Acesta e unul dintre lucrurile pe care am învățat să le apreciez la Baia Mare: că e un oraș care (încă) n-a renunțat la verdeață și că e de-ajuns să ridici privirea și dai cu ochii de dealurile care-l mărginesc.
Pentru mulți turiști, Baia Mare e un simplu punct de trecere spre Maramureșul istoric, prin care se grăbesc să ajungă spre Sighetul Marmației, Săpânța, Breb, Bârsana, Vișeu și toate celelalte sate pitorești din zonă.
Dar, dacă ar avea timp să petreacă o zi – două în Baia Mare, nu cred că ar regreta. O fi el just a quiet little mountain town, dar zic că sunt destule de văzut și de făcut.
Centrul Vechi și zona parcului central
Orice vizită în Baia Mare începe în centrul vechi. Nu e mare, dar e renovat și e cochet. Cele mai multe clădiri care s-au păstrat sunt din secolele XV‒XVIII, iar atracția principală e Turnul Ștefan, din Piața Cetății. A fost ridicat în 1468 și renovat recent, astfel încât se poate vizita. Dacă te țin picioarele și nu ești claustrofob, în vârf te așteaptă o priveliște grozavă asupra întregului oraș.
Imediat ce te dai jos din turn, poți să îți tragi sufletul în Catedrala Romano-Catolică „Sfânta Treime“. A fost construită de către ordinul iezuit între 1717 și 1719, în stil baroc. Poate prinzi și un concert de muzică clasică ‒ acustica e minunată acolo!
La o aruncătură de băț (faci dreapta de la biserică și ai ajuns) e Muzeul de Artă „Centrul Artistic“. Majoritatea picturilor expuse acolo aparțin artiștilor Coloniei Pictorilor din Baia Mare, de la înființarea ei în 1896 până în prezent. De când am fost acolo acum mulți ani, îmi aduc aminte niște sobe de teracotă fabuloase, dar sigur și tablourile merită văzute.
Tot în Centrul Vechi sunt multe localuri în care să te oprești să mănânci, iar preferatele mele sunt La Pălincie – pentru mâncare, The Oak – pentru burgeri și Log Out, pentru terasa frumoasă din timpul verii.
Iar dacă vrei să cumperi un cadou sau dacă vrei ceva pentru tine, o amintire din Baia Mare, pe strada Gheorghe Șincai 1/6 se află Javu Atelier, un magazin unde găsești o mulțime de produse create de artiști români, de la lumânări turnate manual la cercei, borsete, căni, agende și câte și mai câte.
Dacă o iei pe strada Podul Viilor înspre parc, o să treci peste podul cu același nume și poți să te oprești și să te uiți în spate spre Centrul Vechi, ca să mai faci o poză cu turnul și celelalte clădiri.
Cu cât înaintezi spre parc o să fii tot mai aproape de dealurile din nordul orașului. De fapt, parcul central e doar o porțiune de deal amenajată, iar pe măsură ce urci încep trasee de trekking și de downhill. Am destui prieteni și foști colegi care au ales să se întoarcă în Baia Mare tocmai pentru că și-au dorit să fie într-un oraș atât de aproape de natură.
Dar, până la parc, ajungi prima dată la Câmpia Tineretului, o pajiște întinsă care are în vârful ei Muzeul Județean de Etnografie și Artă Populară Maramureș, un alt loc în care pe care-l poți vizita dacă ai timp. Dar, dacă vrei să fii mai degrabă în aer liber, poți să vizitezi Muzeul Satului de alături.
Și, dacă după atâta umblat ți s-a făcut sete, poți să te oprești vizavi de parc, la Terasa Tom și Jerry, unde generații întregi de liceeni și-au petrecut verile și unde mulți dintre noi ne simțim ca acasă. Pentru mine nu există local mai primitor și cu mai multe amintiri bune decât la Tom și Jerry.
În parc se află restaurantul Bastion, unde poți să încerci niște plăcinte tradiționale. Noi le facem din aluat dospit și le umplem cu varză sau cartofi sau brânză și apoi le prăjim în ulei. Mda, nu sunt cele mai ok pentru colesterol, dar sunt atât de buuuune! Din ce-mi aduc aminte, la Bastion cred că le coc în cuptor, deci sunt mai light decât cele făcute acasă.
Zona de lângă parc ‒ străzile Hollósy Simon, Ferenczi Károly, Ștefan Lucian ‒ e foarte cochetă, cu case vechi și noi și grădini cu flori, merge de-o plimbare de seară. Tot acolo, pe Strada Victoriei 44, se află cofetăria mea preferată, Fredy. Nu au multe tipuri de prăjituri (și prețurile sunt de București), dar urmează același rețete pe care le știu din copilărie și se simte că folosesc ingrediente naturale (unt, smântână, ouă). Specialitatea lor sunt ruladele, iar eu îmi mai iau mereu și ișlere, tăvălite și pricomigdale.
Centrul nou
Orașul în partea nouă seamănă cu toate orașele românești construite în perioada socialistă: blocuri mari la bulevard, mici în spate, cartiere cu spații verzi și școli, accentul pus mereu pe partea practică a lucrurilor, mai puțin pe cea estetică. Dar și aici sunt lucruri de văzut și de făcut.
Și îți recomand să începi cu o cafea la Pressco, pe bulevardul Regele Mihai 1 nr 2. După mine, e de departe cea mai bună cafenea din Baia Mare și, pentru că sunt subiectivă, și din București 😛 Să ții cont că orașul se umple înainte de sărbători, când ne întoarcem toți pe acasă (mesele în familie de sărbători sunt musai în zona noastră) și în perioada aia cafeneaua e foarte aglomerată.
Dar poți să-ți iei o cafea to go și să îți continui drumul prin oraș trecând prin Parcul Mara, pe lângă Trio – Artisan bakery, de pe bulevardul Traian 2 (unde găsești sandviciuri foarte bune, pâine cu maia și produse de patiserie) și să te oprești puțin mai încolo, pe același bulevard, la Muzeul de Mineralogie.
Muzeul chiar e un must see: după cum zice și numele, aici sunt expuse minereuri, roci, fosile extrase din diversele mine din județ, iar unele sunt chiar unice în lume. Nu mai vizitasem muzeul de când eram mică, dar anul trecut am fost acolo cu niște prieteni veniți pentru prima dată în oraș și ne-am zgâit ca niște copii la toate florile alea de mină.
Ce mai poți face după ce ai văzut și muzeul e să merg pe Strada Școlii din apropiere, să intri la Le Bistrot sau Il Padrino și să mănânci ceva bun. Desertul poți să-l cumperi de vizavi, de la Buonissimo (rulada Pavlova e de vis!) și apoi să te îndrepți spre cazare, că sigur ai obosit după toată plimbarea asta.
Fotografii: arhivă Ioana Vîlcu
