Locuiește în Cluj, dar este din Târgu Mureș. A fondat brand-ul VILEGIATURA în 2018 și ZAIN Design Expressions Festival în 2015, dar este la bază arhitect. Astăzi Florina Dascăl povestește despre proiecte și mediul creativ din România, și cum de s-a alăturat ediției Creative Night Talks de anul acesta.
„Cred cu tărie că <<sharing is caring>>, că experiențele împărtășite ne ajută să evoluăm și că uneori poți să înveți și din greșelile altora. Așadar, ce poate fi mai bun decât să povestim din când în când?”
VILEGIATURA este un brand care mi-a stârnit interesul prima dată când am auzit de antreprenoare. Cu toate că C.V.-ul acesteia este impresionant, mai ales prin prisma colaborărilor de tipul “Creative Director la Festivalul Neversea”, mi-am dorit să aflu mai multe despre povestea din spatele lui.
Brand-ul își propune să livreze produse de design contemporan, realizate în Transilvania, inspirate de meșteșugurile locale și prezintă colecții limitate, sustenabile și prietenoase cu tot ceea ce ne înconjoară. Trecând de la genți, la bijuterii, la piese vestimentare, trebuie să recunosc că toate îmi inspiră iubire pentru FRUMOS.
Creative Night Talks înseamnă o serie de interviuri online cu specialiști din industriile creative. Lansată în 2020 de Revista Atelierul, co-fondată de Teodora Vlădescu și Mihaela Ion, seria de anul acesta prinde voce prin intermediul invitaților precum Florina, dar și Dragoș Motica, director creativ Așkia și designer la Dragoș Motica Studio; Ioana Chira, Gallery Manager la Gaep; Sabina Hondaru, co-fondatoare Printoteca; Suzana Vasilescu, fondatoarea galeriei SUPRAINFINIT și Mihai Mitrica, directorul festivalului Anim’est.
CURATORIALIST: Ce te-a motivat să te alături proiectului Creative Night Talks?
Florina Dascăl: Creative Night Talks vine pentru mine după o perioadă de liniște. Sunt obișnuită cu un dialog constant despre creativitate încă din anii de facultate, în care mă înconjuram constant cu oameni care transformaseră munca creativă într-un stil de viață – arhitecți, designeri, artiști, antropologi, curatori. Încă de atunci organizam împreună cu colegii mei tot felul de evenimente pentru a aduce mai aproape de noi oameni care să ne vorbească.
În ultimii ani am petrecut mai mult timp în studio, cu proiectele mele, și acest lucru a schimbat puțin direcția din care privesc lucrurile. Așa că, am primit invitația de a participa la Creative Night Talk cu entuziasm dar și cu emoții, pentru că, nu-i așa, e rândul meu să vorbesc.
Ce poți să îmi spui despre mediul creativ din România – unde se află piața, care sunt provocările, ce inițiative ți-ar plăcea să vezi mai des?
Pentru mine, mediul în care am crescut și în care trăiesc a fost mereu un soi de loc de joacă. Am găsit de fiecare dată ceva de făcut, ceva de crescut, ceva de transformat sau de reinventat. Acest lucru vine cu exuberanța fiecărui nou experiment, dar și cu provocări și uneori cu multă oboseală.
Sunt momente în care mi-aș fi dorit ca lucrurile să fie clare sau cel puțin mai ușoare. Să existe căi bătătorite și cineva care să spună “dacă vrei să exiști în mediul creativ, direcția e asta”. Apoi, îmi recapăt energia și o iau de la capăt.
Probabil cel mai important pentru mine a fost faptul că în România ai loc și ai cu cine.
Dacă îți dorești ceva vei găsi oamenii cu care să faci acel ceva și ideea ta își va găsi locul în piață. De aici și multitudinea de inițiative care de care mai surprinzătoare. Cred că industriile creative din România se află într-un moment bun. Sper doar să ne păstrăm entuziasmul.
Cum crezi că ți-au modelat orașele Târgu Mureș & Cluj stilul creativ și antreprenorial?
Pentru mine ambele orașe au oferit, în momente diferite din viața mea, cadrul perfect ca să îmi fac de cap. Când eram în liceu la Târgu-Mureș simțeam că e loc de mai bine, sau pur și simplu nu aveam stare. Aveam profesori care să înțeleagă asta și să ne sprijine să facem lucrurile pe care le consideram importante.
În perioada aceea am făcut de toate, de la piese de teatru la conferințe despre orientarea profesională, baluri de boboci și consilii ale elevilor. Apoi, acasă mai erau și ai mei. M-au sprijinit în toate tentativele de exprimare creativă probabil și pentru că ei, la rândul lor, au făcut tot felul de experimente profesionale și antreprenoriale de-a lungul vieții.
După asta, experiențele mele de la Cluj au venit cumva natural. Acolo am găsit cei mai faini oameni cu care am făcut cele mai dragi proiecte, majoritatea începute tot pentru că simțeam că e loc de mai bine. Cred că acest lucru a fost un motor important de-a lungul vieții mele profesionale, într-un sens cât se poate de pozitiv.
Cred că ambele orașe au dat sens nevoii mele de exprimare creativă, deoarece am simțit mereu că munca mea va face diferența.
În 2015 ai lansat seria de evenimente ZAIN Design Expressions, apoi trei ani mai târziu a urmat brand-ul VILEGIATURA – ce te-a inspirat să dezvolți aceste proiecte și de ce crezi că rezistă 5+ ani mai târziu?
Proiectul ZAIN a pornit ca o continuare naturală a proiectelor din facultate când organizam, împreună cu colegii mei, Zilele Arhitecturii. Era chiar la finalul facultății, mă gândeam să mai plec puțin în lume, dar Răzvan Luca, unul dintre colegii mei din asociația studențească, a insistat că e momentul pentru un festival despre design.
Atunci m-am apropiat de oamenii cu care lucrez și acum pentru proiectele mele preferate, cu Georgiana Ciceo și Alexandra Mihali cu care continuăm și anul acesta festivalul. Tot la ZAIN am întâlnit-o și pe Andreea Bogdan, prietena mea cu care am fondat ulterior VILEGIATURA.
Cred că motivul principal pentru care proiectele acestea rezistă ani mai târziu este forța și dedicarea oamenilor cu care lucrez.
Ei sunt cei care aduc energie în proiecte și atunci când pare că nu există o luminiță la capătul tunelului. Asta pe lângă faptul că facem ceea ce ne place. Știu că poate suna clișee, dar e o alegere asumată a unui stil de viață în care experiențele, inspirația și munca se contopesc, și acest lucru aduce, de cele mai multe ori, energie și bucurie.
Când s-a înfiripat ideea de VILEGIATURA și ce îți propui să aduci diferit cu brand-ul pe piață?
Dorința de a face ceva în domeniul fashion era cu mine de ani de zile, dar nu știam exact care este forma pe care ar trebui să o ia un asemenea proiect. Până când am cunoscut-o pe Andreea.
Eram la ZAIN în 2018 și meșteream la proiectul Meșteșug (în) contemporan, unde puneam la un loc designeri și meșteșugari din dorința de a integra meșteșugurile în produse contemporane care să prezinte interes pentru consumatorul modern. Am decis atunci să facem prima încercare împreună, primul prototip, o geantă din împletitură de răchită, pe structură metalică, cu interior de piele, cu componente realizate manual, pentru a cărei construcție am lucrat cu trei artizani.
Ne-a plăcut și ne-am plăcut, așa am decis să rămânem împreună. Un an mai târziu a luat naștere VILEGIATURA și de atunci căutăm și experimentăm continuu, lucru care a devenit între timp definitoriu pentru noi.
Produsele sunt diferite pentru că poveștile pe care le spunem prin intermediul pieselor pe care le realizăm sunt spuse diferit, chiar dacă sunt povești universale.
Poți să ne povestești despre procesul creativ din spatele produselor VILEGIATURA – cine este în echipă, de unde iei materialele, cine se ocupă de design și producție, ce principii sustenabile puneți în practică?
Termenul “vilegiatura” înseamnă “vacanță”, iar motivul pentru care am ales acest nume este pentru că, atât eu cât și Andreea, credem că poți alege să trăiești ca într-o vacanță continuă dacă te înconjori cu ceea ce îți face bine. Desigur, acesta este un echilibru greu de păstrat și munca poate să devină ușor un roller-coaster, așa că, de multe ori, aducem un echilibru prin călătorii de unde ne luăm mare parte din inspirație.
În echipă suntem eu și Andreea Bogdan, partenera mea, alături de care duc toate luptele, de la cele creative la cele antreprenoriale. Andreea este cea care transpune VILEGIATURA în imagini. Imaginarul ei vizual este locul la care mă întorc de fiecare dată pentru a descoperi și redescoperi idei. Alături de noi mai este Alexandru Șerban, colegul nostru bun la toate, care ne adună actele, ne filmează procesele și, mai ales, ne aduce zâmbetul pe buze prin modul lui relaxat de a privi lumea.
Procesul de design este unul diferit de fiecare dată, mai ales pentru că este puternic legat de poveștile pe care vrem să le spunem, dar și de modul de producție al obiectelor. Lucrăm mult cu artizani, atât locali cât și din alte colțuri ale Europei și, probabil unul dintre cele mai importante principii pe care le aplicăm este faptul că alegem doar ateliere mici, care lucrează într-un mod etic.
Care este povestea din spatele produsului “The Embrace Ring”?
The Embrace Ring vorbește despre ceea ce te face complet. Simbol al dualității sinelui, puse împreună, inele formează un cerc întreg. Această idee poate căpăta diverse fețe, de unde și forma inelului nostru.
În același timp, el poate fi împărțit cu cineva care îți împărtășește povestea, sau care te completează. La fel ca toate obiectele pe care le creăm, The Embrace Ring capătă de fapt însemnătate atunci când e purtat, și, de fiecare dată, povestea pe care o spune e una diferită.
Cum ai descrie clienții VILEGIATURA?
Cei care aleg VILEGIATURA aleg să spună propriile povești, iar obiectele din viața lor sunt ca niște suveniruri care amintesc de momente, de locuri, de oameni, de gânduri, de intenții. De fiecare dată când alegem să creăm un nou obiect avem grijă să lăsăm loc pentru interpretare, transformare și apropriere.
Cred că, de fapt, clientul VILEGIATURA este cel care dă viață brandului nostru. Noi suntem doar niște instigatoare, suntem cele care creează un context pentru imaginație și simțire, narativul aparținând celui care poartă piesa.
Ce mai ai în plan până la finalul anului?
Un ZAIN proaspăt și fain, o casă (în sfârșit) aranjată, aproape o lună în Sicilia, “vilegiaturi” noi, o excursie cu mama, toate cărțile alea care au rămas necitite, cele mai faine proiecte creative realizate împreună cu echipa de la Neversea și Untold, și, poate, o plajă în vreme de iarnă.
Cum arată vacanțele din viața ta?
Vacanțele mele lasă, aproape de fiecare dată, nisip pe fundul bagajului.
Nu mi-am propus niciodată ca acesta să fie un criteriu, dar am realizat în ultimii ani că locul în care mă simt cel mai aproape de mine însămi este la mare.
Dacă nu e cu nisip, e cu locuri în care îmi sunt prietenii, cu agitație, cu artă, cu arhitectură, cu mâncare bună, câteodată cu zăpadă, cu mult dans, sau cu întâlniri surprinzătoare.
Ce ai tu FRUMOS astăzi?
Azi, răspund la aceste întrebări, de pe o plajă din Grecia, unde îmi petrec zilele cu prietenele mele dragi și mă simt cât se poate de privilegiată pentru bucuriile pe care mi le oferă viața.
foto via Andreea Bogdan
