Scrie despre modă și filme la Jurnalul de sâmbătă de pe la începutul pandemiei. Este educatoare de grădiniță, dar continuă și ca lifestyle blogger și consilier vestimentar, așa cum am cunoscut-o eu prima dată în mediul digital.
Sabina Dan a studiat Antropologie Culturală, Etnologie și Folclor și este pasionată de modă, dar de cea sustenabilă, cu respect pentru mama natură și pentru designerii autohtoni. La 27 de ani continuă să se caute ca femeie, dar este recunoscătoare pentru tot ceea ce este astăzi.
Iar mai jos facem o călătorie în viața unei tinere Millennial și ne povestește despre modă, haine second hand, pasiuni și viața liniștită din Ploiești.
CURATORIALIST: Care este prima ta amintire despre modă și ce mai înseamnă ea pentru tine astăzi?
Sabina Dan: Îmi amintesc o cutie cu mărgele de multe feluri, ale mamei și mătușii mele, în șifonier, la mamaie acasă. Mă fascinau, eram micuță tare și pe multe dintre ele le-am stricat.
Îmi mai amintesc de o rochie a mamei mele, pe care o îmbrăcase cu mult înainte ca eu să mă nasc, foarte 80s, un material metalizat, cu bumbi extrem de mici aplicați. Pe acestea două le-aș cataloga ca fiind primele amintiri pe partea de fashion & style.
Astăzi moda e un mod de a te exprima și de a-ți contura imaginea. Formele, culorile, stilul per total sunt lucruri care te pot ajuta să subliniezi nu doar cum te simți în ziua respectivă, dar și să ajustezi sau potențezi din punct de vedere estetic corpul magic pe care îl ai.
Ce poți să ne povestești despre stilul tău vestimentar și care sunt piesele pe care le apreciezi cel mai mult în garderoba ta?
Stilul meu vestimentar s-a schimbat destul de mult în ultimii ani, dar poate cel mai mult în ultimul an. Pe scurt, am început să fac sport și datorită acestei decizii absolut minunate, corpul meu s-a modificat și automat asta a adus modificări și in garderobă.
Încă mi-e greu să-mi definesc stilul, cred că mai am nevoie de un an pentru a putea ajunge la o concluzie clară. Piesele pe care le ador sunt un kimono din lână făcut de draga mea prietenă Dana Dinu, o rochie din in verde de la Verlinne și un alt kimono din bumbac găsit în second hand. Iar pe partea de basics, tricourile de la Tombabe sunt ❤️.
Care este „tendința atemporală” pe care o apreciezi cel mai mult acum, în a doua jumătate a decadei 20?
Feminitatea.
Nu este o „tendință”, însă este ceva ce cred că păstrat în orice decadă poate face din oricare outfit unul plăcut. Cred că și o rochie din anii 20, o jachetă de piele sau o pereche de jeans pot să treacă dincolo de orice barieră dacă sunt purtate cu prezență și conectare la feminitate.
Cum arată rutina ta de frumusețe?
Nu fac chestii complicate. Demachiere, curățare, toner, ser, hidratare. Asta în linii mari. Încerc să mă mișc mult, să mănânc cât de cât OK și să fiu bine cu mine. Nu e mereu ușor, dar de acolo vine mare parte din frumusețea și energia de a avea grijă de tine.
Ce obiceiuri sustenabile, în simbioză cu natura, te bucură cel mai mult?
Mă bucură faptul că nu cumpăr non stop haine de plastic și nu le arunc după un sezon.
Și, bineînțeles, sunt bucuroasa cu faptul că de mai mult de 10 ani cumpăr și haine second hand, nu doar noi. La fel procedăm, eu și iubitul meu, și cu obiectele de prin casă. Chiar zilele trecute am găsit un tablou superb în care e expus un instrument african pentru coafat. O comoară!
Ce înseamnă social media pentru tine și ce apreciezi la “viața din online” ca blogger?
Social media e un tărâm unde am învățat multe despre mine, despre ceilalți, unde am cunoscut oameni, de unde s-au ivit oportunități și unde s-au legat prietenii.
Dacă știi să folosești social media, e un instrument absolut fabulos.
De ce antropologie?
Pentru că voiam să înțeleg cine sunt, cine suntem noi toți, ceilalți de mai departe și de dinaintea noastră. Voiam să descopăr ce stă la baza vieții așa cum o vedem astăzi. M-a fascinat dintotdeauna tot ce ține de cultura arhaică, de ritualuri, modă, muzică și instrumentele de zi cu zi folosite de oameni.
Ce apreciezi cel mai mult la originile tale?
Faptul că bunicul a fost cioban cu sute de oi, aproape de animale și natură și deși nu am prins acele vremuri, am putut să-mi scriu licența pe povestea sa de viață. Și ideea că m-am născut într-un spațiu (țară) în care natura încă dansează aproximativ liberă față de alte spații.
Care sunt lecțiile pe care le-ai învățat despre oameni prin prisma rolului de educator preșcolar?
Cea mai importantă lecție care mi se subliniază zi de zi, este aceea că energia, personalitatea și tot ceea ce părinții oferă copilului reprezintă firul roșu pe care se vor lega toate celelalte până la o anumită vârstă.
Cum se îmbină toate aceste roluri – consilier vestimentar, blogger, antropolog, educator în viața ta, ce colțuri ale sufletului tău hrănesc ele?
Toate fac cumva parte din mine. Și chiar dacă la prima vedere pare că nu au nicio legătură, se îmbină atât de frumos încât uneori mă gândesc că le-am potrivit tare bine, ca și cum le-am combinat într-un styling eclectic pentru o ținută în care mă simt cel mai eu. Toate la un loc mă bucură și mă provoacă zi de zi.
Ce îți place la Ploiești?
La Ploiești îmi place sentimentul de acasă. Chiar dacă nu m-am născut în oraș, ci într-un sat de lângă, simt Ploieștiul, după șase ani de București, ca pe un loc mai mic, mult mai homie și mai blând, unde și lumina soarelui strălucește altfel.
Ce ai tu FRUMOS astăzi?
Multă iubire. Și, bineînțeles, tot ce am acumulat de-a lungul vieții până la 27 de ani. Toate bune și rele au contribuit la cine sunt eu astăzi și chiar dacă lucrăm la noi toată viața, consider că toată experiența s-a șlefuit pic cu pic într-un colier de perle frumos. Nu e ușor și e mereu de muncă, dar important e să ne dăm seama din când în când că avem motive să fim recunoscători.
