Când eram mică, toată lumea îmi spunea că nu am stare. Nu de puține ori, ca să fiu atentă la cineva când vorbește trebuie să îmi găsesc ceva pe care să mă concentrez. Când ascult un podcast, trebuie să îmi iau notițe, altfel informațiile trec pe lângă mine. Îmi este greu să mă concentrez când fac meditație. Oare am o formă ușoară de ADHD sau o atenție “îmbătrânită” prematur, suprastimulată pentru că este bombardată constant cu informații?
Descopăr online că ADHD este o tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate care are la bază cauze neurobiologice. Însă, există studii care arată că poate fi și o urmare a lipsei somnului de calitate. De multe ori, ea se manifestă în copilărie și câteodată trece neobservată.
Un studiu din 2015 lansat de Microsoft spunea că atenția noastră este în jur de 8 secunde. Însă, există alte studii care spun că atenția noastră se diminuează cam după 20 de minute. Câteodată, prea multă informație nu mă ajută.
Uitându-mă pe lista cu simptomele tipice ale acestei tulburări, găsesc câteva cu care mă identific. Însă, deși am o problemă cu atenția, impulsivitatea și neliniștea – dau din picior, îmi mișc poziția des, clipesc rapid, mă scarpin pe fond nervos, am gânduri anxioase și un comportament ușor compulsiv, aceste detalii nu m-au împiedicat să duc o viață normală. De multe ori îmi liniștesc singură gândurile și agitația.
Așadar, deduc că nu am o problemă medicală, pur și simplu am creierul obosit. Există un studiu care a ajuns la această concluzie, aceea că simptomele ADHD sunt similare cu cele în urma atenției suprasolicitate. Autorii studiului dezvăluie că folosesc analiza ADHD ca să identifice epuizarea atenției.
Atenția îmi este distrasă în majoritatea timpului. Sunt conștientă de tot ce se întâmplă în jurul meu, mai ales când nu dorm. Am tendința de a face mai multe lucruri în același timp pentru că nu îmi ajung orele din zi ca să fac tot ce îmi propun. Dar îmi ascult corpul când nu mai poate, de aceea scriu acest articol.
Când practic meditație sau yoga, îmi dau seama care sunt beneficiile în a mă concentra pe un singur lucru. Când mănânc și îmi aduc aminte că trebuie să o fac în mod conștient, să mă bucur de fiecare mișcare, senzație, miros, realizez câte pierd când mănânc și stau de vorbă, mă uit la un clip pe YouTube sau citesc o carte.
Vezi unde bat? Fac prea multe în același timp. Iar partea care mă deranjează este că am atenția atât de obosită, încă nu mai vreau să fac unele lucruri, cum ar fi să stau de vorbă cu oamenii. Aș vrea ca fiecare să treacă rapid la concluzie.
Putem să ne refacem atenția?
Există o teorie a restaurării atenției care spune că ne putem restabili capacitatea de concentrare prin expunerea la natură, prin odihnă și prin meditație – fie ea ca parte din rutina de yoga sau prin rugăciuni. Atenția nu este nelimitată, avem nevoie de momente de repaus zilnic ca să ne concentrăm corespunzător, altfel ajungem la faimosul burnout.
Specialiștii spun că natura este cel mai bun tratament, este natural și gratuit. Așadar, după cinci zile super încărcate încerc măcar în weekend să stau cât mai mult timp afară. Ce este drept, fac și alte activități, dar tot este diferit. Se pare că doar privind culoarea verde este îndeajuns să ne restaureze atenția, mai ales când trăim printre betoane.
Psihologia culorilor ne provoacă diferite emoții. Culoarea verde este cea care îi aduce aminte creierului de relaxare, liniște, creativitate și natură. Pentru a beneficia de culoare poți să ieși afară sau chiar să lucrezi în natură, să vopsești un perete verde sau să lucrezi într-o cameră cu multe plante.
Poate de aceea am fost atrasă de natură anul acesta. Poți să citești mai multe despre experiențele mele cu friluftsliv sau fitness pentru întregirea mentală. Eu credeam că este din cauza vârstei, dar cred că fac prea multe, iar asta mi-a “îmbătrânit” atenția. Cred că este timpul să promovăm “unitasking”.
Și tu simți cum se duce atenția?
Când a fost ultima oară când ai făcut doar un singur lucru – „unitasking”?
fotografie via UNSPLASH
