„Domnișoara Iulia” cu Dana Rogoz, Richard Bovnoczki și Mihaela Trofimov, regia Andreea și Andrei Grosu
Am făcut parte din familia unteatru pentru o bună perioadă de timp, vreme în care am început să văd actorii, cu ale lor, atât pe scenă cât și în afara ei. Zilele lungi de repetiții, deschiderile și limitările, dispozițiile și perfecționismul.
O lume în care, pentru 1-2 ore, cât durează o piesă de teatru, devii altcineva. Un „task” greu de dus, macaz greu de schimbat atât pentru om/actor, cât și pentru om/spectator.
În aceeași ipostază m-am regăsit acum, la mai mult de un an de absență din rândul spectatorilor, la Domnișoara Iulia, față în față cu Dana Rogoz și o „distribuție perfectă” pentru acest text clasic, așa cum mi-a spus o altă actriță.
Pe Richard Bovnoczki îl văzusem în Sunset Limited alături de Șerban Pavlu, în Moscova-Petuski, în Hughie a lui Alexa Visarion. Cu Mihaela Trofimov eram obișnuită din Molly Sweeney, Vandalul, La Țigănci. Le cunoșteam “metamorfozele” și le percepeam cu ușurință schimbările.
Cu Dana Rogoz a fost altfel. Eram pentru prima dată dincolo de ecranul telefonului mobil, acolo unde am fost amândouă foarte active în ultimul an și unde am tot admirat-o, în social media.
Eram la ani distanță de copilărie, de vremurile Abracadabra.
Abramburica nu mai era Abramburica, iar Dana Rogoz pe care o vedeam acum pe scenă nu mai era doar tipa-mișto-influencer Dana Rogoz.
Era Domnișoara Iulia acum, într-o rochie până-n pământ, din catifea albastru regal. Ochii mei vedeau, dar cu greu puteam schimba macazul.
Mi-au trebuit minute bune să mă calibrez cu Dana, cu textul, cu jocul ei.
Și pentru ca, la final, să o apreciez și mai mult pentru talentul său.
Cum a fost reîntâlnirea cu publicul după atâta timp?
Dana Rogoz: A fost cu emoții mari, sincer. E drept că am mai jucat afară și vara trecută, în condiții speciale, dar, altfel, mai mult am așteptat să ne putem relua activitatea. Și am trăit un carusel al emoțiilor, căci ba se anunța că gata, acum se deschid teatrele – și ne regăseam cu toții entuziaști, cu textele în brațe și măștile pe față, prin culise – ba se anunța ca iar se închid, și un val de tristețe simțeai cum acoperă totul în jurul tău.
Într-un fel, tot procesul de lucru pentru spectacolul „Domnișoara Iulia” a fost ca o salvare pentru mine, o lungă perioadă de timp.
Am început repetițiile, le-am oprit, le-am continuat pe Zoom, iar apoi ne-am întors în teatru și am început să ridicăm la scena – ce mai, a fost un spectacol foarte dorit și îndelung așteptat!
Și, în tot contextul nefericit dat de pandemie, cu stres, frică, nesiguranță, eu aveam textul acesta minunat și greu la care puteam să mă gândesc, aveam repetițiile în care puteam sa mă descarc, aveam întâlnirile mele cu Andrei și Andreea Grosu, cu Richard Bovnoczki și Mihaela Trofimov care aveau sens și care ștergeau din sentimentul de inutilitate pe care pandemia încerca, parcă, să îl sădească tot mai mult în mine.
În ce fel te regăsești în Domnișoara Iulia?
Dana Rogoz: Îmi doream acest rol încă din facultate, poate tocmai pentru că e un rol dificil. Era dintotdeauna ceva ce mă atragea, ceva ascuns, ceva ce nu se lăsa a fi descoperit de la bun început. A fost o căutare lungă, împreuna cu Andrei și Andreea Grosu, cu Richard și Mihaela.
„Sunt cel mai nefericit om de pe Pământ”, spune Iulia la un moment dat și cred că e îngrozitor de trist ca un tânăr să simtă asta. Să se simtă atât de singur, de neiubit, încât să poată rosti aceste cuvinte. Și-n același timp, există și speranța și dorința de evadare, de schimbare a destinului aparent hărăzit.
Și totul e cu miză mare, totul e intens, pasional, la limita.
Cu Andreea si Andrei Grosu (regizorii piesei) ai mai lucrat pentru Proof. Însă ești la prima întâlnire cu Mihaela Trofimov și Richard Bovnoczki, doi actori și oameni excepționali. Cum a fost întâlnirea cu ei pe scenă?
Dana Rogoz: A fost intimidant, sincer, tocmai pentru că îi apreciez foarte mult pe amândoi. Și, după cum știi, spectacolul începe cu o scenă a lor. Așa că țin minte perfect cum îi urmăream la primele repetiții de pe margine și eram impresionată de disponibilitatea lor, de creativitate, de curajul cu care se aruncau în toată povestea. Mă bucur enorm că ne-am întâlnit și pe scenă, și sper să urmeze și alte proiecte împreună.
Domnișoara Iuliaa fost reluat la unteatru.
Urmăriți pagina de Facebook UNTEATRU, secțiunea events pentru noile reprezentații, dar și alte spectacole.
foto: Adi Bulboaca
