În anul 1933, personajele queer erau reprezentate cu mișcări languroase, flamboyante și transformându-se în monștri fioroși, sumarizând viziunea acelor vremuri despre comunitatea LGBTQ+.
Iar în 1934 The Motion Picture Production Code semnează un decret care interzice orice interacțiune între personaje de același sex și le cataloghează că fiind „o perversiune sexuală”
În live action TV și cinema era interzis un sărut între doi bărbați, dar creativii au fost… creativi și au reușit să sugereze și să schițeze personaje LGBTQ+, mai ales în animație.
articol pentru Curatorialist de Alexandru Nimurad – ilustrator și designer cu experință în direcție artistică și publicitate. Stilul lui artistic are influențe puternice provenite din mitologie și arta clasică pe care le mixează cu elemente de minimalism și artă contemporană. Proiectele lui sunt inspirate de natură, relații și emoții pe care le transpune într-un limbaj vizual vibrant.
Harmful stereotypes
Animația este un mediu suprarealist unde un sărut dintre două personaje de același sex poate contribui la construirea umorului. Astfel, gesturi și comportamente queer coded au trecut de vigilența cenzurii acelor vremuri drept glume, reușind să ajungă într-un fel sau altul la audiența generală.
Tonul vocii, modul de a vorbi, costumele și alte manierisme au ajuns să fie parte din queer coding. Un personaj animat putea săruta alte personaje de același gen cu el, să se costumeze în haine de damă fară cenzură. Dar, conform creatorilor lui Bugs Bunny, care făcea toate acestea, astfel de detalii nu îl fac queer ci îl fac amuzant, totul e în glumă pentru a stârni umorul.
Însă, umorul poate fi toxic atunci când stereotipizează, iar cu cât televiziunea prin cablu a devenit mai populară și a ajuns la mase, cu atât stereotipizarea toxică a persoanelor queer a devenit mai răspândită.
În anii 50 un nou cod de decență și cenzură cataloga reprezentările LGBTQ+ că fiind anormalități și erau astfel interzise în programele TV și cinematografice.
Astfel, în urma noului set de reglementări în cultura pop mainstream, personajele queer nu erau doar ridiculizate, ci atacate violent, fiind, de cele mai multe ori, categorizate că fiind villains.
Personajele queer ajung în această perioadă să fie distribuite în rolul negativ. Disney are o serie de personaje negative queer coded, care uneori sunt chiar inspirate de personalități queer reale. Spre exemplu, vrăjitoarea Ursula din Mica Sirena este creată după Divine, un drag queen performer iconic în acele vremuri.
Este o modalitate facilă și evidentă de a sugera că a fi gay e ceva rău, prin contrastul dintre erou vs personajul negativ.
Portofoliul de personaje negative e foarte foarte larg: de la leul Scar – Lion King, Gaston – Frumoasa și Bestia, Jafar – Alladin, Hades – Hercule etc.
Nu era de mirare valul de ură îndreptat către reprezentanții comunităților queer.
Ok, bun… și de ce ne-ar interesa toate astea?
Practic, ca și copil queer nu aveai decât două opțiuni: fie să fii o glumă, ridiculizat și considerat inferior, fie să fii un personaj negativ/antagonic.
Televiziunile au fost reticente multă vreme în a prezenta deschis alternative sănătoase LGBTQ+ din teama de a nu pierde publicitate și părinți ultra conservatori, dar și din imposibilitatea de a distribui și difuza conținutul în tarile unde a fi queer este încă ilegal.
Un pas în schimbarea paradigmei
În 2018, într-un serial animat, e prezentată o nuntă dintre două personaje de același sex.
Chiar dacă personajele sunt de pe o altă planetă, au trup sintetic și sunt generate din lumină, ele sunt de același gen și asta a fost, la momentul respectiv, considerată o revoluție.
Serialul STEVEN UNIVERSE, produs și difuzat de Cartoon Network, are în prim plan povestea lui Steven și a tutorilor săi, Pietrele Prețioase (Crystal Gems): Perla, Ametist și Granat.
Pe parcursul serialului descoperim că Granatul este, de fapt, o fuziune între alte două pietre prețioase, Safirul și Rubinul, și acestea două au decis să trăiască împreună ca o ființă unică dintr-un singur motiv: dragostea.
O metafora sănătoasă și un mesaj pozitiv – dragostea ca motiv de a fi cu cineva.
Un mesaj clasic, întâlnit în cultura populară ca motor, ca obiectiv și drept catalizator.
Rebecca Sugar, creatoarea serialului Steven Universe și prima femeie producător de serial pentru canalul Cartoon Network, declara într-un interviu că poveștile LGBTQ+ nu sunt considerate ca fiind conținut de audienta generală și că e un lucru foarte trist că nu ajung la copii.
Conform declarațiilor ei, e important să fie reprezentate astfel de povesti pentru a elimina stigmatizarea și modelele toxice profund înrădăcinate în cultura populară.
Steven Universe e mai mult decât un serial de animație, mai mult decât o poveste cu mesaj LGBTQ+, este o metaforă și un eseu despre iubirea curată, pură și luminoasă, despre depășirea toxicității și despre iesirea din tipare nocive.
Ea declară că intenția lor nu e aceea de a include mesaje adulte într-un serial de copii (chiar dacă mesaje hetero-normative sunt constant incluse și infuzate în conținutul pentru copii), ci că au dorit să experimenteze tehnici clasice de reprezentare vizuală – cum e paralela dintre dansul Frumoasei Adormite și a printului și dansul Safirului cu Rubinul.
“Ce înveți ca și copil (queer) atunci când nu vezi sau nu relaționezi cu astfel de povesti este că îți e interzis să visezi la dragoste. Îți e interzisă ideea că sentimentele și emoțiile tale sunt pure, inocente, romantice, iar pentru mine despre asta este vorba în ele (în poveștile queer).
Nu are legătură de genul/sexul persoanei cu care ajungi să ieși la o întălnire, nu e despre relația per se, ci este despre propriile tale sentimente.”
– Rebecca Sugar, într-un interviu pentru PBS News Weekend 4 Sept 2020
LOVE is LOVE
În 2018, Marceline și Prințesa Bubble Gum s-au sărutat în finalul serialului Adventure Time (Cartoon Network), iar apoi a urmat serialul Arthur (1996 – 2022, PBS) care prezintă două animale antropomorfice de acelasi gen care participă ca și cuplu la o nuntă.
Apoi, în 2020 în Kipo (2020, Netflix) un personaj declara, în mod deschis și clar, că este gay.
–
Alexandru Nimurad este un ilustrator și designer care a expus în București, Geneva, Antwerp și Londra. A lucrat și lucrează cu agenții de publicitate si clienți corporate și se află în București. Lucrările și proiectele sale sunt inspirate de natură, relații și emoții pe care le transpune codificat într-un limbaj vizual dinamic. Stilul său este inspirat deseori de arta clasică și academism, față de care are o admirație deosebită, dar în egala măsură și de Bauhaus, minimalism sau de arta naivă. Îi place să experimenteze tehnici si stiluri noi constant, tocmai de aceea proiectele sale pendulează între stiluri complet diferite. Crede că arta e un mediu perfect pentru a transmite mesaje in moduri complet neașteptat, iar ilustrația este limbajul său preferat. Proiectele sale pot fi văzute pe pagina de Instagram sau pe site-ul său aici.
