Pentru mine, Alina Rachieru Ilie este Pineberry. Am făcut cunoștință cu cămășile Pineberry acum mai bine de un deceniu și mă bucur să descopăr an de an cum comunitatea Pineberry continuă să se dezvolte, iar gama de produse să se extindă. Astăzi, mi-am propus să discut cu Alina despre provocările unui antreprenor român, sustenabilitate, ce o inspiră și planuri pentru 2022.
Alina îmi spune sincer că joacă mai multe roluri, cel de femeie, mamă, soție, dar și antreprenoare. În unele zile prioritizează unele personaje, apoi altele și face asta cu succes de mai bine de 41 de ani, în București.
Sunt surprinsă să aflu că și ea, ca multe alte femei pe care le admir, este un #CoșbucAlumni, cum îmi place să zic, adică a mers la Colegiul Național Bilingv “George Coșbuc” cu aproape un deceniu înaintea mea. Apoi a urmat cursurile Facultății de Științe Politice și Master în Resurse Umane la SNSPA.
Deși antreprenoare acum, atunci nu se gândea să își facă propria afacere și, oricum, nu în domeniul textil. A urmat o carieră de succes în domeniul bancar, la CitiBank, unde a învățat multe lucruri pe care le-a pus în practică în propria afacere.
Însă, în 2009 a intrat în concediu de maternitate, iar după jumătate de an acasă, ideea de Pineberry a început să prindă contur. Iar aici o las pe ea să ne spună direct.
CURATORIALIST: Ce a inspirat lansarea brand-ului Pineberry?
ALINA RACHIERU: Colegii din Citibank mă vedeau mereu cu diverse cămăși, ce aveau gulere si manșete colorate, diferite printuri superbe, pe un tipar slim fit, office like, ce venea extraordinar de bine pe corp. Acestea mi le confecționam la fabrică (n.red. fabrica de confecții a socrului), după bunul plac, alegând tiparul și țesăturile care mi se păreau potrivite pentru birou.
Această cerere m-a determinat să creez, in 2010, două colecții de cămăși (atât pentru femei, cât și pentru bărbați), când am rămas in concediu de creștere copil. Atunci nici nu mă gândeam că mă voi alătura echipei din familie. Doar că cele două colecții s-au vândut instant, iar cererea s-a dublat, apoi s-a triplat, ajungând să fiu sunată de foarte mulți oameni din sistemul bancar. Cămășile pe care le ofeream erau cu totul diferite față de ce exista pe piață la acel moment.
In 2010 nu aveam nici un nume de brand. Eram atât de ocupată cu crearea de colecții noi o dată la fiecare trei săptămâni, încât abia în 2012 a apărut numele de Pineberry. La ideea prietenei mele din copilărie, Andra Oprișan, care, pe atunci, lucra la Londra, pentru cel supranumit Tatăl Branding-ului – Wally Olins. Așa că mi-am pus toată încrederea în skills-urile ei și așa s-a născut PINEBERRY.
Ce ți-ai dorit să aduci diferit cu acest proiect și ce poți să îmi spui despre munca din spate – producție, de unde se cumpără materialele, cine concepe design-ul, ce principii ale sustenabilității puneți în practică?
Când am gândit ideea de a crea un brand pentru piața locală, mi-am dorit să ofer produse românești, lucrate calitativ, la un preț corect. Daca ai văzut și hashtag-ul nostru #noonewithout – acesta înseamnă că orice român, cu posibilități financiare mari sau mici, să-și poată permite o cămașă de calitate, lucrată în România, cu aceeași tehnologie și know-how, pe care le folosim pentru piața de lux internațională.
Bineînțeles că nu aș fi putut să conturez această idee dacă nu aș fi avut fabrica de producție la dispoziție, cu cei 110 angajați, angajați ce au experiență în producția de cămăși de peste 25 de ani. În materie de țesături avem câțiva producători cu care lucrăm de ani buni, din Olanda și Italia.
La noi, partea de design nu se referă la actul pur de creație vestimentară, începând de la desen până la construcție de tipar, întrucât, așa cum am spus mereu, eu nu sunt designer, nu am nici o specializare în acest sens. Dar am acel simț al pieței și al clientului. Gândesc produse pentru daily use, multifuncționale. Da, avem la fabrică mai multe tipare, dezvoltate de-a lungul anilor, în funcție de cerințele clienților, tipare pe care eu le selectez la fiecare colecție, în funcție de sezon și de tendința în modă din acea perioadă (de exemplu, sunt perioade în care s-au purtat foarte mult cămășile largi, oversized).
Tot eu aleg și mixul de materiale – baza cămășii (sau a rochiei) și materiale de contrast pentru manșete, gulere sau mici artificii pe linia nasturilor care să îi ofere cămășii acel twist ce o face deosebită. Gândesc colecțiile raportându-mă mult la feedbackul clienților din perioada precedentă, la noile tendințe ce se lansează la târgurile internaționale de profil, dar și la mood-ul meu din acel moment.
Colecțiile noastre sunt mici și dese.
În primul rând pentru că ne dorim să oferim diversitate clienților care ne cumpără produsele iar, în al doilea rând, din rațiuni de sustenabilitate: producem exact cât se cumpără, fără să facem risipă de țesătură/accesorii și ambalaje. Toate resturile de țesături (și aici mă refer la metraje mici, de câțiva metri) rămase de la fiecare colecție, se adună calup și sunt transformate în produse de Black Friday, astfel încât să nu fie nevoie să le aruncăm, transformându-le în deșeuri textile.
Și, nu mă înțelege greșit, nu este o țesătură de proastă calitate. Doar că pentru o fabrică, câțiva metri de țesătură nu reprezintă un necesar pentru care să funcționeze linia de producție. Dar când acești 3-4 metri se adună în urma mai multor colecții, însumează un metraj destul de mare pe care am învățat să-l valorificăm.
Multe principii de sustenabilitate le-am preluat din perioada în care eram reprezentanta pe România a mișcării internaționale Fashion Revolution – mișcare ce militează pentru o lume a modei mai transparentă, mai sustenabilă (și nu doar din punct de vedere al materialelor, ci și din punct de vedere al muncitorilor și condițiilor lor de muncă). Iar din acest ultim punct de vedere noi am reușit să oferim angajaților, de-a lungul anilor, condiții bune de muncă.
Din păcate, în domeniul producției textile, în special al producției lohn, salariile nu sunt foarte mari, pentru că ele depind foarte mult de costul pe care brandurile internaționale sunt dispuse să-l plătească pentru mâna de lucru, dar și de productivitatea pe care angajatul reușește să o realizeze zilnic.
Însă, le-am creat angajaților un spațiu de muncă plăcut, în condiții optime. Întreaga fabrică este tehnologizată, toate sălile departamentelor sunt renovate și utilate cu tot ce este nevoie pentru a crea un mediu de lucru sigur si plăcut. Peste tot există aparate de aer condiționat pentru lunile călduroase (și, menționez acest lucru pentru că sunt, încă, multe fabrici care își țin angajații în frig iarna sau la temperaturi foarte ridicate vara). Toate angajatele au scaune ergonomice, de foarte bună calitate, care să le atenueze posibilele dureri de spate ce pot surveni de la munca pe scaun, timp de 6-7 ore.
Poți să ne povestești despre câteva provocări și lecții ca antreprenor de peste 10 ani în România?
Să fii antreprenor în România e ca și cum ai fi într-un maraton continuu.
Eu sunt un antreprenor hibrid pentru că nu am început de la zero business-ul și nici nu am fost (și nici acum nu sunt) singură. Cu toate acestea, am avut provocările mele, pentru că am intrat într-un domeniu despre care nu știam nimic și a trebuit să o iau de la zero, să-mi decid singură pașii de urmat, etapele pe care să le bifez.
În primul rând, dacă ai un business de comerț care se desfășoară online, ai nevoie de o echipă bună și de încredere (mă refer la o firmă cu care să poți colabora) care să te ajute și să se ocupe de tot ce înseamnă creare site + ads + Social Media, printre altele. Am avut câteva rateuri pe partea aceasta până când i-am întâlnit pe cei cu care lucrez de ceva ani. Dar, ca să fiu sigură că înțeleg când proiectul nu merge bine sau când colaboratorii mei nu-și îndeplinesc sarcinile, a trebuit să merg la foarte multe cursuri și să învăț toate aceste lucruri. Norocul meu este că am dat mereu peste oameni foarte ok, de la care am putut învăța atât de multe.
Când mă uit în urmă, îmi dau seama cât de mult m-a ajutat experiența dintr-o corporație. Tot know-how-ul dobândit acolo l-am implementat și adaptat în noul business. Tocmai de aceea, când mai discut cu tineri abia ieșiți de pe băncile facultății, dornici să-și înceapă o afacere, le recomand ca, cel puțin 1 an, să muncească într-o firmă, să învețe, să vadă cum se întâmplă lucrurile. Pentru că, în propriul business, ești, o bună perioadă, one man show sau multi man show. ?
„Sunt propriul meu șef și o să mă trezesc târziu” este doar un mit.
Muncești mai mult decât munceai ca angajat, dar satisfacția este alta. Muncești pentru tine. Ideal este să-ți creezi o echipă de încredere, ca să nu muncești singur forever. Dar este atât de greu să găsești angajați dornici de muncă, serioși, asumați, pe care să te poți baza. Pandemia a agravat foarte mult această problemă. In toate domeniile de activitate, nu doar cel textil.
Care este rolul tău în echipa Pineberry, mi-ar plăcea să știu mai multe detalii despre responsabilitățile tale în cadrul firmei și ce îți place cel mai mult la echipa pe care o conduci?
Pineberry este o mică parte din business-ul familiei – fabrica de producție cămăși. Reprezintă 20% din totalul producției de cămăși. Astfel că echipa Pineberry însumează puțini angajați – cei din biroul de la București care se ocupă de online și de magazinul din București Mall Vitan.
La începutul începutului am fost doar eu, iar după 6 luni mi-am luat un coleg. În prezent, suntem 5 oameni care facem de toate și ne completăm reciproc. Eu sunt cea care gândește planul de vânzări și colecțiile. Mă ocup de postările din Social Media, dar fac și colete atunci când colegii sunt prea aglomerați.
De multe ori, latura aceasta de „angajat la logistica” nu se împacă cu spiritul creativ de care am nevoie ca să gândesc colecțiile. Și atunci îmi iau o pauză de la munca de birou și plec prin oraș, hai-hui, prin magazine, prin cafenele, citind și răsfoind reviste de modă. Partea aceasta mă încântă atât de mult. Aici îmi simt libertatea de antreprenor și mă bucur că sunt stăpâna programului meu.
Echipa mea e mică, dar funny. Adică ne cunoaștem atât de bine, încât vorbim despre toate și nimic în cel mai spumant mod și râdem ca la stand-up de multe ori.
Care crezi că au fost pilonii succesului companiei?
Succesul l-a reprezentat conceptul nostru „Magazinul vine la tine acasă sau la birou”, concept ce le-a oferit clienților ocazia de a vedea și proba produsul înainte să decidă că îl cumpără (concept oferit pentru București și Brașov). Pe lângă acest concept, cred că am câștigat o mare parte din clienți și cu raportul foarte bun între preț și calitate.
Ce apreciezi cel mai mult la o cămașă?
Lejeritatea care ți-o oferă când o porți.
Poți să ne spui un top 3 cămăși Pineberry și unde le-ai purta?
Cămașa neagră oversized, cămașă alba oversized și rochie tunică neagră, toate din bumbac. Le-aș purta oriunde și oricum pentru că ele sunt atât de versatile, încât se pretează în multe situații.
Ce îți mai place la București – poți să ne spui și locuri unde îți place să mergi?
În timpul săptămânii nu ajung decât în Mall Vitan, la magazin și, de multe ori, stau să-mi pun gândurile în ordine la Ana Bakery, unde mă simt ca acasă. În weekend avem o tradiție și luăm masa cu întreaga familie la restaurantul nostru preferat, El Pato. Pentru distracție ne aventurăm câteodată la Nomad, Linea sau Naive.
Ce faci în timpul liber ca să te încarci cu energie pentru săptămâna de muncă?
Mă văd cu prietenii, dorm mai mult, lenevesc, fac shopping, merg la film.
Ce planuri ai atât în plan personal, cât și profesional cu Pineberry în 2022?
Să știi că, de felul meu, nu-mi place să-mi fac planuri. Vreau să văd cu ce mă surprinde soarta, statul român, destinul….Și, oricum, în aceste timpuri ciudate, planurile nu-și mai au rostul. Îmi doresc doar să rezistăm și să fim sănătoși.
Ce ai tu FRUMOS astăzi?
Am o familie așa cum mi-am dorit, cu multă liniște sufletească și multe râsete.
Am un brad plin de pufi roz pudră și globuri din blană sintetică, așa că mă simt ca la cabaret.
Am multe cadouri pentru oameni dragi, dar și pentru oameni pe care nu-i știu, dar au nevoie de bunătatea noastră.
Feminitatea…
Stă în încrederea femeii în ea însăși.
Familia…
Este pe primul loc și cea mai importantă.
Pilates…
Este singura formă de sport care îmi place.
