Self-Feminism și al patrulea val al feminismului

Iubesc să fiu femeie. Până la 31 de ani am învățat cum să mă iubesc, ca să pot să mă las iubită. Cum să iau o pauză când e multă gălăgie în cap și, mai ales, cum să cer ajutorul fără să simt sprânceana ridicată a feminismului. Cu acest gând în minte am început să mă informez mai mult despre feminism, psihologia feminină și părțile noastre intime. De ce? Ca să mă cunosc mai bine și să îmi dau seama ce vreau.

Astăzi propun să discutăm despre al patrulea val al feminismului, cel definit prin tehnologie și activism prin social media, dar și despre ce urmează. Din punctul meu de vedere, cred că ar trebui să urmeze feminismul de sine, când luăm o pauză să fim cu noi, să trăim, să nu mai fugim.

Al patrulea val al feminismului este deturnat de consum. O latură a acestui val ar trebui să fie ideea de a ne iubi și accepta ca femei – fără să fim duse în eroare că putem face acest lucru doar cu anumite excursii la spa, o gamă de cosmetice sau cu o cutie de bomboane.

Sunt conștientă că grija de sine arată diferit pentru fiecare persoană, dar, în avion, ne explică cel mai bine. Întâi îți pui tu masca de oxigen, apoi îi ajuți pe ceilalți, fie copii, parteneri sau familia extinsă.

Zilele trecute citeam în cartea „Cel care mă așteaptă” de Parinoush Saniee, care îți deschide ochii cu privire la cât de privilegiată ești ca femeie în afara Iranului, „imaginea pe care o avea era cea a unei femei puternice și luptătoare, care cultiva mari idealuri, diferită de toate celelalte femei…Îi era dificil să înțeleagă că [asta] nu înseamnă să-ți pierzi propriul instinct feminin”.

A rămas gândul cu mine și l-am purtat în timp ce am pregătit masa, culcat copilul, pupat partenerul, plimbat cățelul, făcut cumpărături, lucrat. Am crescut într-o familie unde rolurile feminin-masculin au fost mereu interschimbabile, ambii părinți munceau, dar ambii făceau cumpărături, curățenie și mâncare.

Însă, chiar și așa, eu m-am simțit diferită față de fratele meu și îmi doream să fiu ca el, să fiu băiat. Băieții aveau voie să facă mai multe lucruri și nu mi se părea că se așteaptă de la ei să își țină energia în frâu, doar sentimentele. Ca mamă de băiat îmi dau seama de alte lucruri. Acum realizez că deși mi se spunea că eu sunt fată, eu sunt mică, eu sunt sensibilă, am avut libertatea să simt, spre deosebire de fratele meu căruia toți îi spuneau capul sus, mergi înainte.

1, 2, 3, 4 valuri ale feminismului

Pe scurt, primul val al feminismului a adus drepturi extra femeilor, cum este implicarea în politică, prin vot. Al doilea a fost despre răsturnarea patriarhatului, violența domestică și anticoncepționale, adică despre dreptul asupra propriului corp.

O dată la 30 de ani pare să vină un alt val, motiv pentru care al treilea, cândva prin anii ’90, la nivel internațional, se discuta despre sexualitate și eliminarea stereotipurilor bazate pe sexe. A fost un val destul de violent. După alte trei decenii, cam prin 2012, feminismul a adus o mișcare de împuternicire și încurajare a femeilor să ia un loc la masa deciziilor, să ceară salarii egale cu bărbații, să propună variante pentru a echilibra viața personală cu cea profesională.

În acest val, al patrulea, s-a înfiripat și ideea drepturilor egale atât pentru femei, cât și pentru bărbați. După cum spuneam, ca mamă de băiat mă deranjează ideile ca “băieții nu poartă roz, mov sau chiar roșu, nu pot avea părul lung sau nu pot face cursuri de balet”. „Băieții nu pot plânge mereu, ei se joacă cu mașini și fac gălăgie”. Ca femei putem lupta și pentru bărbați, mai ales pentru cei pe care îi creștem. Feminismul nu înseamnă femei împotriva bărbaților, ci femei alături de bărbați, un tandem mult-așteptat.

Cine este femeia?

Cu toate că trăim într-o societate, chipurile, cu acces la informație, nu trăim în societăți educate. Cu toate că suntem mai multe pe pământ, ne ascundem puterile și încă ne axăm pe slăbiciuni. De multe ori, îmi găsesc surse de inspirație în femei care trag o linie și spun „gata, până aici, eu voi lucra 6 ore pe zi ca să stau mai mult cu copilul, eu nu voi găti în weekend, eu vreau să îmi satisfaci fantezia asta diseară”.

Îmi mai găsesc surse de inspirație și în cărți, una dintre ele este „Come as you are” scrisă de Emily Nagoski – un început bun dacă îți dorești să te cunoști mai bine fizic. Deși cel mai bine începi cu o oglindă, experiență practică și o comunicare deschisă cu partenerul.

Femeia este un cumul de părți intime, gânduri și sentimente contradictorii. Suntem ființe complexe, cu complexe, cu o dorință de a le face pe toate. De mici ne-a fost insuflată ideea că femeile sunt cele care se sacrifică, pentru relații, pentru familie, noi avem grijă de casă, de copii, de părinți la bătrânețe.

Societatea vrea să ne pună an de an alte etichete, să fim mai voluptoase, mai slabe, mai fit, mai sexy, să purtăm pantaloni, să nu mai purtăm sutien, să fim mai bune, mai relaxate, să facem mai multe pentru că noi putem. Iar tot ce face societatea este să ne facă să ne simțim ca niște impostori dacă vrem să dormim, să plecăm departe de toți și toate.

Care este relația cu mama ta?

Cred că totul începe cu mama. Mama mi-a spus mereu, „nu vreau asta pentru tine”, în timp ce muncea de dimineață până seara, în timp ce prioritiza nevoile celorlalți și îi era frică să stea. Suntem amândouă firi anxioase care și atunci când stăm, cel mai probabil scriem, dăm scroll, citim sau ne uităm la televizor.

Relația cu mama cred că este strâns legată de relația cu rolul femeii și cu conceptul de feminism. Iubesc femeile, mă scot singură din minți când am reacții tipice sexului, dar am învățat să mă accept, să nu-mi mai ascund sensibilitățile și ciudățeniile, și să deleg. Partea bună la decada cu fire albe, metabolism încet și riduri de expresie.

Ca femei, și mai ales ca mame, cred că inevitabil intrăm într-o competiție cu cea care ne-a dat viață. Unele vrem să fim ca mamele noastre, altele să fim opusul. Dacă nu dispunem de ajutorul lor asta nu înseamnă că trebuie să ne descurcăm singure atunci când nu suntem.

Încă de când s-a născut copilul am luptat pentru o relație tată-băiat, motiv pentru care ieșeau singuri în week-end, făceau baie împreună ca să fac eu baie singură, pregăteam biberon cu lapte muls pentru a dormi mai mult și astea sunt doar câteva exemple.

Ce ascunde interiorul unei femei?

În interiorul nostru cred că este un vulcan care își dorește să îi domolească cineva nucleul. Însă nu prin limitări, ci prin echilibrarea responsabilităților. Să pună cineva pe pauză gândurile, să aibă altcineva grijă de micro-decizii și să deschidă mai repede sticla aia de vin. Și mai cred că avem un eu erotic, care s-ar gândi la plăcere la fel de des ca bărbații dacă i se oferă timp!

Eu știu că le pot face pe toate singură. Ei știu că eu mă descurc foarte bine singură. Dar eu nu vreau să o fac singură și ei sunt dispuși să mă ajute. În felul lor, înțeleg asta. Vor exista compromisuri, dar pentru mine sunt acceptabile. Dacă prima etapă a valului patru al feminismului a fost despre îmbunătățirea calității vieții profesionale, a doua etapă mi-ar plăcea să fie despre încurajarea păstrării eului feminin pentru sănătatea fizică și mentală.

Când cer timp pentru mine nu o fac numai pentru mine, nu mă simt egoistă. Știu că o fac pentru toată comunitatea, pentru că fiul meu o să vadă acest lucru și sper că o să dea mai departe. Nu am complexul salvatorului și nici nu vreau să mă sacrific, pentru că mama mea nu a primit vreodată o medalie și nici nu este mai fericită cu rolul asumat.

Cum poți practica self-feminism?

1. Ia un loc la masă și fă un program unde fiecare membru al familiei este responsabilizat.
2. Ia un loc la masă și cere dreptul la zile de muncă de acasă, la program diferit pentru a putea petrece mai mult timp cu familia, poate 6 ore la muncă și 2 ore la finalul serii, după ce se culcă copilul și ia-ți toate zilele de concediu.
3. Lasă bărbații să îți țină ușa deschisă, să care bagajele, să se ducă ei la cumpărături și chiar să te ajute la benzinărie să îți pună combustibil în mașină.
4. Dormi îndeajuns, mănâncă bine, fă sport, meditează, recomand YogaWithAdriene gratuit pe YouTube și aplicațiile mobile Calm sau Headspace, care are și documentar pe Netflix.
5. Fă cursuri online de comunicare, citește cărți și vezi seriale lunar, nu în fiecare zi, dacă astea îți produc plăcere. Important este să îți faci timp pentru asta, chiar dacă înseamnă că altcineva să facă baie copilului, să plimbe cățelul sau să citească povești seara.
6. Fă curățenie pe paginile de social media și șterge tot ceea ce nu îți aduce fericire. Dacă dai scroll și te enervează o fotografie, click unfollow.
7. Cunoaște-ți corpul ca să îi oferi ce are nevoie, fie anumite alimente, precum avocado, când ești la menstruație sau mai mult lubrifiant când nu ovulezi. Poți să monitorizezi ciclul cu o aplicație mobilă, precum My Calendar.
8. Alege să petreci o zi singură, acasă sau afară, dacă vrei, iar ceilalți să preia din responsabilități – cele stabilite la primul punct. Să te plimbi în natură, singură cu gândurile tale.
9. Acceptă zilele în care dai mai mult și cele în care știi că trebuie să prioritizezi odihna.
10. Acceptă că FOMO (“fear of missing out”) nu mai este cool, pentru că mereu vor fi alte colecții, alți influenceri, alte restaurante care vor apărea.

fotografii via UNSPLASH