Voiam sa scriu un articol despre copii înțelegători, o tendință a tipului de “părințeală” modern și blând pe care și eu încerc să îl practic. Apoi mi-am zis că nu sunt în măsură să vorbesc despre asta. De abia am luat în primire rolul de mamă, se fac aproape patru ani, și încă nu ne-am confruntat cu astfel de probleme. Dar avem discuții despre fete și băieți, oameni care arată diferit sau vorbesc altă limbă.
Am fost genul de fată pe care au atras-o hainele „de băieți” (a se citi șepci și culoarea albastru), jucăriile “de băieți” (a se citi LEGO) și asta pentru că am avut un frate mai mare și voiam să fiu ca el. Am crescut cu o mamă care muncea mult, dar și cu un tată care gătea, spăla și călca. Asta ca să îți dai seama de background-ul meu.
Tranzităm o perioadă în care încercăm pe cât posibil să descoperim mai multe despre cum putem trăi în armonie ca oameni. Armonie cu noi înșine, cu cei din jurul nostru și cu natura. Sau cel puțin așa sunt eu. Nu m-a învățat nimeni cum să fiu un om înțelegător, doar unul bun și politicos.
Cu această bază, pot spune despre mine că sunt genul de om căruia îi plac oamenii. Iubesc femeile. Iubesc bărbații. Cred că fiecare ființă este unică și că nu are de ce să se schimbe pentru societate, doar să îi respecte regulile de bun simț.
Feminin și masculin
Mai cred că fiecare cuplu are o parte feminină și una masculină, una dominantă și una care se supune, în viața de zi cu zi sau în intimitate. Știu că mintea o sa îți zboare la sex, suntem animale senzuale până la urmă, eu accept asta și știu cum să îmi modelez așteptările.
Însă, eu vorbesc despre egalitate. Există acest dans masculin-feminin chiar și într-o discuție dintre două femei sau doi bărbați. Câteodată, rolurile sunt bine definite, alteori se schimbă, chiar de-a lungul unei zile. Cred că secretul este ca cei doi parteneri să nu fie în același timp același lucru.
Mie îmi place atât să preiau controlul, cât și să îl cedez. Îmi plac jocurile, atât timp cât avem limite stabilite de comun acord. De multe ori, în relații, nu numai raportându-mă la cele romantice, eu sunt mai mult partea dominantă, chipurile, masculină.
Sunt genul care ia decizii rapid, face primul pas, organizează excursii, nu îi place să meargă la cumpărături și nici să piardă timpul cu discuții inutile. Am un temperament vulcanic, dar îmi trece la fel de rapid. Însă, sunt și “tipic” feminină, adică fac crize, vreau romantism, plâng, sunt sensibilă și cer îmbrățișări.
[Am pus chipurile și “tipic” acolo ca să subliniez că nu cred că aceste lucruri sunt așa, ci așa sunt văzute în societate, sunt generalizări. Nu sunt atât de sensibilă la astfel de detalii, dar am vrut să specific pentru cei care sunt. Este OK să fim cum suntem.]
Revenind, am aceleași așteptări și de la un bărbat. Adică, îi ofer libertate să facă revizia la mașină, să iasă “cu băieții”, să care cumpărăturile, să facă grătarul. Dar accept și să își ia o zi în care să stea pe canapea, înfășurat într-o pătură, să își lingă rănile sau să și le verse într-un castron cu înghețată. Chiar să mergem la cumpărături, iar eu să mă așez pe un fotoliu confortabil în timp ce el se schimbă cu zeci de ținute…pe care să și le plătească singur.
Înțelegi ce vreau să zic?
Cred că trebuie să ne îmbrățișăm atât latura feminină, cât și masculină din interiorul nostru. Astfel o vom putea accepta și în exterior și vom putea crește generații înțelegătoare.
Mai cred că este important să testăm, dacă simțim nevoia, ca să ne dăm seama dacă ne place sau nu ceva sau cineva. Motiv pentru care “I kissed a girl (several, actually) and I liked it.” („Am sărutat o fată (mai multe, de fapt) și mi-a plăcut.”), cum zice Katy Perry, dar mi-am dat seama că îmi place diversitatea. Acest lucru s-ar putea să nu fie o opțiune pentru toată lumea, mai ales pentru cei care nu se simt în siguranță și înțeleși, eu mă consider o norocoasă la acest capitol.
Cu această înțelegere plec la drum ca mamă de băiat acum, dar poate și de fată în viitor, a unei persoane care se iubește pe sine, pentru ca, apoi, să le arate și celorlalți ce are mai frumos, dragostea pentru oameni, fie ei femei sau bărbați. Nu pretind să le știu pe toate, dar sunt deschisă să ascult, să înțeleg și să iubesc.
Ce ai vrea să știe copilul tău despre egalitate?