O bună perioadă de timp am crezut despre mine că sunt o ființă singuratică. Am zis că sunt o fire introvertită care trebuie să se auto-motiveze să fie extrovertită. Nu mă simt mereu bine în locuri aglomerate și, de multe ori, râvnesc la zile când pot sta singură, cu gândurile mele, cu băi lungi, cărți și seriale. Câteodată vreau să îmi fie dor de oameni.
Cu toate acestea, realitatea mea este diferită de ce credeam. Nu m-am îndepărtat prea mult de familie. Nu am locuit singură și m-am tot întrebat de-a lungul anilor cum ar fi o astfel de experiență. Cum este să gătești doar pentru tine, nu trei feluri de mâncare; cum ar fi să ies în oraș singură sau chiar să călătoresc.
Oamenii singuri nu sunt neapărat singuratici
Studiile arată că în Europa aproape două treimi din locuințe sunt alcătuite din una sau două persoane. Există un studiu dedicat în America, intitulat „The Lonely American” (Americanul Singuratic) prin care psihiatrii Jacqueline Olds și Richard Schwartz dezvăluie implicările traiului singur, care poate afecta sănătatea și chiar fericirea.
Însă, oamenii care locuiesc singuri nu înseamnă că sunt singuratici. Ei au o libertate mai mare să facă ce își doresc și chiar să se dedice vieții profesionale. Unele cercetări dezvăluie că cei care locuiesc singuri simt mai des nevoia de a ieși pentru a socializa. Singurătatea poate să apară chiar și atunci când ești înconjurat de oameni dragi sau poate de persoane nepotrivite.
Singură vs. Singurătate
Când sunt singură simt că sunt mai liniștită, dar cred că m-aș plictisi. Când lucrez singură am impresia că îmi vin mai multe idei creative, dar am simțit nevoia unei echipe care să mă provoace, să învăț lucruri noi și să evoluez. Când pandemia a limitat ieșirile, am simțit tot mai des nevoia să ies, să explorez, să cunosc, să vorbesc cu oameni.
De când am devenit mamă, momentele de timp petrecut singură sunt un privilegiu. Însă, am simțit mai des singurătatea pentru că nu am putut să fac mereu ce doream când doream sau chiar să vorbesc cu adulți. Nu mă sperie singurătatea, dar nu am fost niciodată singură în adevăratul sens al cuvântului. I-am avut pe ai mei alături, iar dacă nu erau ei, aveam o a doua familie, prin prezența prietenilor.
Cum este să locuiești singură
Așa că astăzi mi-am propus să descopăr cum este să locuiești singură. Am întrebat-o pe Roxana G. ca să înțeleg mai bine. Ea mi-a povestit că această experiență îi place pentru că poate face sport, tratamente homemade și să citească în liniște. Nu i-ar plăcea niciodată să renunțe la sesiunile online de cardio pe care le face în confortul casei.
Luminița B. apreciază locuitul singură pentru energia pe care o aduce spațiului, deși a locuit și cu iubitul și cu prietenele. Ea crede că poți locui cu oricine, atât timp cât se stabilesc limite. Îmi spune că are nevoie de liniște când lucrează și că nu va accepta niciodată să își justifice tabieturile.
„Este minunat să locuiești singur și simplu, mai complicat este să împarți frumos spațiul cu cineva,” concluzionează Luminița.
“Am învățat să mă cunosc iar ca femeie, ca om,” îmi dezvăluie sincer Roxana. “Întâmplarea a făcut să rămân singură în pandemie, deoarece divorțasem. Nu mi s-a părut deloc greu. După o relație lungă, toxică, a fost o bucurie mare să fiu iar singură. Mai ales că și înainte mă ocupam de taskurile grele din casă. Șocul nu a fost deloc mare,” concluzionează Roxana.
Continuă să îmi povestească că a avut perioade când singurătatea o speria. Atunci, după lupte interioare cu ea, a realizat că se îndepărtase de Dumnezeu. Motiv pentru care, stângace la început, îmi spune că a pornit pe drumul spiritualității.
“Am înlocuit statul acasă și văicăreala cu mersul la biserică, la slujbe. Credința mă face să nu mă mai simt singură, merg mulți tineri des acolo. Iubitul m-a îndrumat și mergem împreună atât în București, cât și în țară. Vizităm locașuri sfinte, ne relaxăm și ne bucurăm de lucrurile simple în natură,” dezvăluie Roxana.
Luminița îmi spune că experiența locuitului singură a învățat-o că nimic nu este imposibil. Chiar a avut o perioadă cu vecini gălăgioși de care a scăpat cu multe plângeri. Bineînțeles, a avut momente în pandemie când statul singură se apropia un pic de singurătate, dar știe că te poți simți singur și cu mii de oameni în jur. „Am zile când ador să stau singură și nu ies câte trei zile din casă, așa cum altele sunt plecată chiar și o lună și sunt în fiecare zi cu cineva,” adaugă Luminița.
Trebuie să recunosc că am rămas plăcut surprinsă de aceste dezvăluiri. Nu de puține ori am spus că mi-am regăsit liniștea în timp dedicat meditației, la fel cum alte persoane au găsit asta prin credință și religie. Îmi place să văd că nu sunt singura care crede că mai bine stai cu gândurile tale, decât într-o companie nepotrivită.
Tu unde îți găsești liniștea?
Ce faci când te simți singură?
Ce amintire dragă ai de când locuiai singură?
fotografie via UNSPLASH
