În 2022, discursul despre pornografie, porn și soft porn movies, cât și expunerea la aceste medii s-a normalizat. Niciodată în istoria omenirii, erotismul nu a fost atât de accesibil cum este în prezent, de la sex shop-uri la cinematografie. Mai ales pentru femei. De aceea, vă invit să aflăm împreună cum se raportează oamenii, și în special femeile din România la ceea ce putem numi „o revoluție sexuală fără precedent”!
articol pentru Curatorialist de Bianca Dragomir
Când, în iarna anului 2020, s-a creat un fenomen în jurul serialul Bridgerton (milioane de oameni, din toate colțurile lumii au stat cu orele, pe Netflix, la unison), majoritatea discuțiilor erau în jurul erotismului debordant pe care, creatorul Chris Van Dusen a reușit să îl integreze remarcabil într-o poveste de epocă, cu importante teme sociale și chiar politice, despre Era Regenței din Regatul Unit al Marii Britanii și Irlanda, cu realitățile ei pozitive și mai puțin pozitive.
Fraza „I burn for you” așa cum putea să o spună doar Regé-Jean Page (aka Simon din serial) a făcut încojurul spațiului virtual și a generat zeci de readaptări.
Părea că toate femeile erau dintr-o dată pur și simplu mai libere.
Se mai produseseră până atunci filme de epocă în care, ca un apanaj al interdicțiilor specifice vremurilor trecute, sexualitatea personajelor era debordantă și trăită ca un fruct interzis, însă de data aceasta toate barierele căzuseră, și pentru prima oară în istoria cinematografiei de epocă am trăit șansa să privim actul sexual și prin ochii unei femei, nu numai prin cei ai bărbaților.
Apoi, când am urmărit Mami merge și la muncă, Sex Life și cel mai recent 365 Days, acestea mai ales pentru că erau (365 Days încă este, cu cel de-al doilea film) constant în Top 10 Netflix, mi-am dat seama că nu asistăm doar la o serie de filme sau seriale care urmăresc un anumit topic, ci chiar la un seism cultural și sexual. Aparent peste noapte, în realitate ca o consecință a schimbărilor tehnologice și sociale din ultimii 20 de ani, tot ce ține de sexualitate, și mai mult pornografie, cinematografie porn și soft porn movies, în particular, s-a schimbat. Au apărut concepte noi, precum Mommy porn.
Pornografia a devenit parte din viețile noastre cotidiene. Nu mai cumpărăm pe ascuns revista de la colț, nu mai dăm „pe sub mână„ caseta video, nu mai intrăm rușinați și cu grijă să nu ne vadă nimeni într-un sex-sop, nici măcar nu mai e nevoie să ne facem cont pe PornHub și să ștergem apoi datele din History ca să nu ne prindă careva. Deschidem doar Netflix, aceeași platformă pe care putem urmări documentarele politice și ecologice, filme de autor sau de Oscar.
Mai mult, femeile, cele pentru care erotismul de tipul acesta a fost dintotdeauna un tărâm necunoscut și greu accesibil, sunt mai deschise ca oricând să privească, să experimenteze și să discute despre asta.
În România poate nu așa de pregnant și vizibil, încă. Însă, când o prietenă mi-a spus, așa, oarecum întâmplător, la o cafea, pe o terasă însorită, că s-a uitat la 365 Days cu partenerul ei și pe la jumătatea unuia dintre episoade, a oprit transmiterea pentru o partidă de sex; ba mai mult, m-a întrebat (pusă pentru prima oară în viața mea în fața unei astfel de întrebări din partea unei prietene) dacă îmi place cu adevărat sexul oral, am înțeles că trăim un fenomen cultural în acea accepțiune a termenului care arată că un stil, o abordare, un trend devine atât de popular încât ne marchează viața de zi cu zi.
Și, indiferent că ne place sau, că suntem dintre cei care „Doamne ferește, nu ne-am uitat niciodată„ sau dintre cei căror li se pare frivol și neadecvat pentru spiritele înalte, sau pur și simplu urmărim fără să ne ascundem, este sănătos să dezbatem despre acest subiect. În primul rând pentru a înțelege impactul unor astfel de trenduri și cum încep mai ales femeile să se raporteze la propria sexualitate, ce schimbări s-au produs în mentalitatea universală, ce mai avem de schimbat în continuare și care sunt limitele pe care dacă le depășim, ne creăm mai mult rău decât bine.
Astfel, despre această nouă revoluție sexuală cu o parte dintre necunoscutele ei, precum și despre realitățile intime din prezent și diferențele dintre bărbați și femei (în contextul în care avem încă de-a face cu două extreme: bărbații se laudă că consumă pornografie sub o formă sau alta, în timp ce femeile ascund asta), am dezbătut cu Sabina Strugariu, psiholog integrativ (parte din echipa Pagina de Psihologie) și un model videochat căruia, cu acceptul vostru și din motive de siguranță, o să îi păstrăm anonimitatea.
…
Anomin: Model videochat
Te rog, spune-mi cum percepi această „revoluție sexuală” pe care o trăim, prin prisma jobului tău, și raportat la România.
Generația mea (sunt născută în 1990) a crescut într-o societate în plină evoluție, cu câte puțin din toate. Am prins și ultimele filme XXX pe VHS ale părinților noștri, scuturate de praful din debara și văzute pe ascuns, și primele canale TV prin cablu unde începea la 12:00 noaptea „distracția”, am avut revistele Bravo și Popcorn, MTV… n-a fost chiar rău. Dar pe de altă partă am avut aceiași părinți care luptau cu propriile prejudecăți, aceleași sfaturi cu „rămâi fată mare că nu te ia nimeni”, „nu face sex ca să nu rămâi însărcinată” și toate efectele secundare rușinii și fricii de gura lumii.
Suntem azi într-o perioadă de explorare, de normalizare, în care ne acceptăm dorințele, vorbim mai deschis despre fetișurile noastre. Mai e mult până departe, dar cred că suntem pe drumul cel bun.
Care sunt, încă, prejudecățile pe care le întâmpini, și ce te surprinde, în mod plăcut, referitor la cum se raportează oamenii la videochat, la industria sexuală în generală?
Cred că fiecare cunoaștem pe cineva care lucrează în industrie (zâmbește). Citisem la un moment dat o statistică conform căreia 1 din 5 fete din România lucrează ca model de videochat. Nu cred că este CHIAR așa, dar nici departe de adevăr. Cumva, oamenii au început să aprobe tacit – sau chiar să te felicite că „îți asumi”, dacă îți asumi. Cred că e important să vorbim despre lucrurile astea, să omorâm rușinea – și altfel nu avem cum, decât cu sinceritate. Era o vreme când cel mai rău lucru care ți se putea întâmpla era să prinzi membri români pe site-uri. Acum, sunt tot mai mulți care trăiesc în străinătate și caută tocmai fete cu care să poată vorbi în limba lor nativă. Sunt gentlemani veritabili, care își asumă ceea ce fac, pentru care nu mai pare nici atât de ciudat, nici umilitor să-și exploreze dorințele în modul acesta.
Senzația este că, prin prisma educației centrată în jurul rușinii, a păcatului, dar și din cauza aspectelor socio-culturale, precum a fost regimul comunist, femeile din România încă au o formă exagerată de pudibonderie atunci când vine vorba despre propria sexualitate. De ce crezi că, încă, se ascund femeile?
Este exact ca și cu masturbarea, există două categorii de oameni: cei care o fac și cei care nu recunosc (zâmbește). Și cred că femeile se ascund mai mult ele între ele, decât de soții/ iubiții/ partenerii lor. Eu cred cu tărie că ascunzișurile și rușinea sunt foarte obositoare – de ce să îți pui singur piedici când poți să-ți explorezi curiozitățile cu persoana iubită? E important să înțelegem că între doi (sau mai mulți) oameni care își dau consimțământul și nu fac rău nimănui, totul este permis.
Am observat o normalizare a discuțiilor despre sexualitate și porn, da, chiar și în cercuri care nu au legătură directă cu activitatea mea. Tot mai adesea, nu mai e ceva de râs sau de ascuns, e un subiect ca oricare altul.
Și e important să ținem minte că, cu cât vorbim mai deschis cu partenerii despre aceste subiecte, cu cât ne informăm, putem preveni situații delicate, tensionate, poate în care consimțământul e dat de frica respingerii, de a nu fi judecat/ă – și chiar putem preveni bolile cu transmitere sexuală și alte probleme de genul.
Totuși, trebuie ținut minte că filmele porno nu reflectă mereu realitatea și așteptările noastre idealizate de la un anumit act sexual, o poziție, o situație. E important să adaptăm și să rămânem ancorați în realitate, să nu ne setăm standarde imposibile. Eu cred că cel mai hot sex e cel pe care-l faci cu cine trebuie (zâmbește) și acele partide în care te poți simți 100% liber/ă și relaxată.
Cum crezi că ar trebui să se raporteze femeile la videochat, porn, soft porn movies?
Exact așa cum vor ele (zâmbește) Să-și exploreze maxim curiozitățile și fanteziile, să se uite la toate filmele (porn, soft porn sau erotice) pe care și le doresc și să arate celui/ celei iubite cam ce le place de acolo – dacă simt să fac asta. Puterea exemplului chiar e ceva demn de luat în seamă.
Te rog, ne poți împărtăși câteva experiențe pe care le-ai avut cu femeile, în cadrul profesiei tale, care te-au ajutat să le înțelegi mai bine, dar să te descoperi și pe tine așa cum poate nu intuiai?
Eu lucrez și pe partea de videochat BDSM și am avut la un moment dat o tipă al cărei soț era membru la mine, era pe fantezii de umilire, femdom și cumva începea să-și exploreze și curiozitățile legate de sex anal, jucării, buttplugs etc.. Soția i-a găsit contul și m-a contactat direct, mi-a cerut sfatul despre cum să se implice, să exploreze chestia asta împreună. Am ajutat-o inclusiv să-și comande haine mai de Dominatrix așa (zâmbește), i-am dat niște tips-uri despre cum și de unde să înceapă, avea și atitudinea deja, cumva. A fost una dintre cele mai… satisfăcătoare sesiuni când i-am avut pe amândoi pe cameră. (zâmbește) Și mai sunt și tipele care vor să fie dominate de alte tipe (bisexuale fiind) și caută asta pe cams, fiindu-le mai ușor să se deschidă prima oară în fața unei femei. More power to them!
E important ca ceea ce consumăm, cărți, filme, conversații să ne ajute să devenim mai deschiși, mai fericiți în corpurile noastre. Dacă un lucru te face să te simți bine și nu rănește non-consensual pe nimeni… just do it. (zâmbește)
Sabina Strugariu: Psiholog integrativ
Ce trăsături ale societății actuale, ale femeilor din 2022, susține succesul unor filme care se încadrează în categoria de gen soft porn movies?
Filmele porno au fost și, în mare, continuă să fie gândite, scenografiate și regizate de bărbați pentru bărbați, însă există o tendință, într-adevăr, de a schimba perspectiva atunci când vorbim de pornografie – de la reprezentarea femeilor ca obiecte ale dorinței în fantezia masculină la trecerea lor în spatele camerei de filmat și în rolul de director/ scenograf/ regizor; de la o reprezentare unilaterală a unei povești/ fantezii la inteligența erotică cu potențialul de a spune povești mai complexe; de la accentul pe „fantezia masculină” la o etică a filmelor pentru adulți ținându-se cont de consimțământ, drepturi și câștiguri egale pentru femei și bărbați, reprezentare incluzivă, etc.
Unul dintre principalele motive pentru care femeile se îndreaptă mai degrabă spre soft porn decât hardcore porn ține de căutarea unei reprezentări mai puțin agresive și mai bazată pe conexiune și poveste și nu limitată la acțiunea în sine, dar și pentru că în ultimii ani, expunerea la pornografie a schimbat destul de mult modul în care oamenii se raportează la propria sexualitate și la erotism în general.
Dacă fantezia a fost mereu parte din poveste, accesibilitatea la pornografie transformă fantezia în normă și realitatea în fantezie, simplificând procesul prin care două persoane ajung (în mod fantasmagoric și virtual) să întrețină relații intime și reducând complexitatea conexiunii sexuale la actul în sine, de cele mai multe ori.
Cred că societatea se schimbă și preschimbă în mod alert în ultimii ani în ceea ce privește rolurile de gen, mișcarea feministă, mișcările de tipul #mybodymychoice și #metoo, etc., lucru cu impact în mai toate domeniile în care femeile activează – incluzând și industria filmelor pentru adulți prin modul în care este reprezentată sexualitatea feminină, de către cine, în ce context și în ce fel. Multă vreme stereotipul a fost acela că bărbații sunt cei care își doresc, inițiază, domină, cer și dețin controlul, activ, atunci când vine vorba de sexualitate, în timp ce femeile sunt ființe pasive, responsive, dar lipsite de dorință proprie și inițiativă, creându-se mai degrabă tabu și stigmă în jurul sexualitații feminine mai ales atunci când era exprimată sau manifestă. Cred că schimbarea de perspectivă este dată nu atât de trăsături specifice ale femeilor din 2022, cât de libertatea, nouă câștigată, de explorare, exprimare și reprezentare a femeilor într-un domeniu dominat până nu de mult de bărbați.
Sunt femeile realmente deschise către această industrie, sau este încă „micul lor secret”, li se pare că e ceva în neregulă cu ele dacă urmăresc astfel de filme?
Pare că există încă un stigmat social, indiferent de vârstă, bine înrădăcinat în spiritul autohton, sunt puține femei care recunosc public, sau chiar cu prietenele, că urmăresc astfel de filme. În România, din păcate, există încă o imensă rușine și frică de a vorbi deschis despre sexualitate (sub mai toate aspectele ei), întrucât există foarte multă secretoșenie și gândire magică cu privire la ce, cine, cum și în ce fel, dat de lipsa unei educații bazate pe dovezi științifice, fapte medicale, etape de dezvoltare mentale și emoționale în raport cu vârsta și nevoile fundamentale ale unei persoane. Chiar dacă este, cumva, mai social acceptabil pentru un bărbat să vorbească despre pornografie decât este pentru o femeie, cel mai adesea discuțiile rămân în zona împărtășirii unor preferințe/ fantezii de suprafață, fără a deschide, cu adevărat, subiectul sexualității – care cuprinde căutarea plăcerii și a satisfacției, într-adevăr, dar și mult mai complexele și necesarele discuții profunde și autentice despre imaginea propriului corp și a organelor genitale, acceptare versus respingere, fantezie versus realitate, performanță, disfuncții sexuale, boală, diferențe legate de gen/ vârstă/ experiență/ libido/ fantezie/ ritm/ așteptări, etc.
Chiar dacă ne place sau nu să auzim asta, trăim într-o societate patriarhală, conservatoare și profund misogină în care credințele despre sexualitate, consimțământ, fantezie și autonomie a femeilor este dictată de credințe despre caracterul și imaginea lor în fața bărbaților.
Educația pe care o primesc fetele cu privire la libertate și exprimare sexuală este, în continuare, marcată de tabu și frici arhaice despre cum vor fi percepute și tratate. Inclusiv în terapie există o jenă, o rușine atunci când oamenii ajung să vorbească despre sexualitate, cu atât mai mult cu cât este cea proprie și nu o teorie generală în spatele căreia ne putem ascunde uneori.
Pare că suntem deschiși să vorbim despre sex, pornografie și fantezie, atât timp cât nu spunem nimic despre noi – nu ține numai de gen, ține mai ales de credințe cu privire la sexualitate, intimitate, relații și sentimente de frică, rușine, nepotrivire, respingere, dezamăgire, confuzie care sunt specifice atât femeilor cât și bărbaților, chiar dacă limbajul, atitudinea și comportamentele manifeste sunt diferite în funcție de gen/ credințe/ cultură, etc.
Se mai vehiculează un concept, acela de Mommy porn. De ce credeți că femeile cu copii au devenit un target nișat al platformelor de streaming?
Un alt subiect despre care se vorbește destul de puțin în general și în societatea românească chiar mai puțin este despre maternitate ca rol în viața unei femei și nu ca sacrificiu și anulare de sine. Avem acest cult al „mamei eroine” care își dedică viața familiei și copiilor cu riscul de a renunța la sine și la propriile nevoi și există foarte multă judecată atunci când vine vorba de a face lucruri pentru sine și separate de copil și,
într-un fel, platformele de streaming oferă o alternativă virtuală nevoii de poveste/ atenție/ fantezie/ erotism pe care o femeie continuă să le simtă dincolo de rolul de mama, dar pentru care adesea nu are timp/ disponibilitate sau susținere din partea partenerului.
Pe termen scurt, fantezia și trăirea sa în virtual ne poate oferi un moment de reconectare cu propriul corp/ propria sexualitate, însă pe termen lung nu face decât să adâncească deconectarea de partener și de realitatea intimității în comun.
Există o diferență între telespectatorii femei și bărbați în ceea ce privește vizionarea filmelor de acest gen? Altfel spus, privesc ei cu alți ochi?
Există o diferență și această diferență este dată de incapacitatea noastră de a deschide conversații sincere, reale, inconfortabile și nespus de necesare tocmai despre diferențele dintre bărbați și femei în termeni de plăcere, fantezie, funcționare organică dar și emoțională și psihologică. Esther Perel, una dintre cele mai importante voci contemporane când vine vorba de relații și erotism, spune că „sexul nu este ceva ce facem, ci un loc în care mergem, în noi înșine, împreună cu altcineva”.
Sexul este un loc al explorării, abandonului, conexiunii și plăcerii și aici nu cred că există diferențe între nevoile unui bărbat și ale unei femei și mare parte dintre diferențele modului în care ajungem acolo este conturat tocmai de expunerea la un anumit tip de informație cu privire la ce se așteaptă de la un bărbat (ce gen de atitudine să aibă, ce tip de pornografie să îl excite, cât de direct să se exprime, cum să-și manifeste dorința sau să-și exprime nevoia/ fantezia) și ce se așteaptă de la o femeie (supunere, abandon, acceptare) și la lipsa armonizării între aceste viziuni sau perspective care, dincolo de ecrane, se presupune că se întâlnesc în același pat.
Deși poate părea o opinie nepopulară,
femeile și bărbații nu sunt atât de diferiți în nevoia lor de conexiune sexuală, cât sunt în limbajele de exprimare a acestei nevoi și, a considera că există un anumit gen de filme pe care îl „gustă” doar femeilie și altul pe care îl gustă doar bărbații, nu face decât să adâncească prăpastia de comunicare care există de când lumea și pământul între noi. Când, de fapt, am putea să riscăm puțină curiozitate cu privire la ce anume privim la fel și ce privim diferit.
Există o limită psihologică între bine și rău în ceea ce privește porn și soft porn movies? Dacă trecem de ea, ce se poate întâmpla?
Există nenumărate controverse cu privire la locul și rolul pornografiei, însă tendința este mai degrabă spre a considera pornografia (mai ales folosită pe post de înlocuitor al relațiilor directe) ca fiind un factor de risc pentru dezvoltarea și funcționarea sexuală sănătoasă întrucât contribuie la crearea unor distorsiuni cognitive cu privire la sexualitate și relații intime, dă dependență, comportamente abuzive și violente, dificultăți în relațiile umane reale și complexe și așa mai departe. În orice este nevoie de echilibru și un simț al măsurii, însă fiecare este responsabil de sine și nimeni nu poate hotărî pentru altcineva. Există, în schimb, recomandări ale oamenilor de știință – psihologi, psihiatri, oameni din domeniul neuroștiinței – care consideră că expunerea excesivă la orice formă de pornografie, pe termen lung, este mai degrabă dăunător decât constructiv și că, în realitate, mult mai de folos ar fi o educare și informare constante cu privire la sexualitate și relații – oricât de excitant ar fi un film porno, gratificarea imediată și sigură nu poate înlocui crearea și întreținerea unor relații intime satisfăcătoare cu un partener/o parteneră în carne și oase. Un film, indiferent cât de aproape ne pune în scenă o fantezie, rămâne un film. A privi un film despre călătoria în spațiu, nu ține loc călătoritului în spațiu – însă pentru a ajunge să păstrăm un echilibru între fantezie și realitate e nevoie să hrănim și realitatea, mai ales atunci când e departe de fantezie, altfel, fugind în fantezie ne îndepărtăm și mai mult de realitate făcând-o să pară și mai tristă, gri și imposibil de transformat când revenim în contact cu ea.
Pot aceste filme să ajute o relație de cuplu, și cum?
Acest gen de filme poate fi de ajutor, cu siguranță, dacă deschide spre o mai profundă conectare și conversație reală. Dacă sunt folosite ca hartă a unor teritorii necunoscute, nu pe post de teritorii necunoscute – una este să mă uit la fotografii cu plaje exotice și munți stâncoși, să-mi tapetez pereții camerei cu ele, să-mi pun screen-saver pe telefonul mobil sau pe laptop, cu totul altceva este să planific să ajung pe acele plaje exotice – să gândesc în termeni de disponibilitate de timp, energie și resurse, să verific costuri și disponibilitatea spațiului, să verific ce am nevoie să pun în bagaj și dacă sunt lucruri de care e nevoie să țin cont de care nu eram conștientă înainte să fantasmez cu privire la această nouă călătorie.
Și, mai presus de toate, dacă nu vreau să plec singur/ă în călătorie e nevoie să mă asigur că ne dorim același lucru sau că putem compatibiliza, armoniza și negocia un spațiu comun în care fiecare să ajungă la împlinirea nevoilor, succesiv sau simultan.
Poate că pare reducționistă această analogie, însă foarte adesea oamenii uită că sexul este o nevoie de bază, asemenea hranei, apei, somnului și a altor nevoi fiziologice. Este încă nevoie să ni se amintească că e important să bem apă, să mâncăm sănătos, să dormim un număr de ore, etc. și, cu toate acestea, ne așteptăm să fim experți în aria sexualității fără să vorbim, să privim sau să ne educăm în acest sens.
