Anca Cristea a plecat în Tubingen, Germania, în 2008, pentru a studia administrarea afacerilor la nivel internațional. Un deceniu mai târziu, la 32 de ani, o găsim pe Anca în Reutlingen, orașul cu cea mai îngustă stradă din lume, în apropierea orașului Stuttgart. În prezent, lucrează la Bonduelle ca Sales & Management Controller, este un alt #CoșbucAlumni și astăzi discutăm despre experiența studiilor afară, ce îi lipsește de „acasă” și cum este viața ei în 2022.
Acest interviu face parte dintr-o serie cu mai multe femei #PlecateLaStudii în afară care au și rămas să lucreze acolo. Sunt curioasă să descopăr avantajele și provocările unei astfel de experiențe, dar și să ținem pasul cu viața diferită a comunității românești din afară. Dacă ai și tu o poveste, nu ezita să ne-o spui la curator@curatorialist.ro.
CURATORIALIST: Ce te-a motivat să îți dorești să pleci la studii în afară?
ANCA CRISTEA: Până în toamna anului 2007 nu mă gândisem să plec la studii în afară. După ce România a devenit membră UE, liceul a organizat un mic eveniment informativ, unde ni s-au prezentat avantajele pe care le aveam ca țară membră. Așa am aflat că în Germania procesul de aplicare pentru studenții străini era identic cu cel pentru tinerii germani și nu se mai plăteau taxe de studii, ci doar taxele administrative.
Am luat toate broșurile informative și am plecat acasă, fără dorința de a pleca în afară.
La bine-cunoscuta întrebare a părinților: “și, ce v-au spus la școală astăzi persoanele invitate?”, am povestit ce am aflat, iar tata a devenit gânditor. O săptămână mai târziu, mergeam împreună la Institutul German din București și ne informam despre facultăți în Germania. Așa că motivația și gândul de a pleca la studii în străinătate au venit foarte repede…implantate de tatăl meu.
De ce ai ales această țară?
Învățam și vorbeam limba germană de la 14 ani.
În plus, Germania nu este departe de România și e o țară cu o reputație economică bună. Motiv pentru care, pentru a alege facultatea, ne-am urcat în mașină, am plecat în Germania, am vizitat fiecare oraș ca să aflăm cât mai multe detalii despre procesul de aplicare și viața de student, cu costurile de viață aferente.
Nu sunt o persoană timidă, așa că am întrebat până și studenți pe stradă ce recomandă unui student nou ca să se adapteze ușor.
Ce îți mai aduci aminte despre procesul aplicării la facultate?
Procesul de aplicare a fost bine organizat de facultăți. Dacă erau neclarități, secretariatul responsabil pentru studenții străini răspundea, complet necomplicat.
Din ce mai țin minte, am aplicat cu C.V., notele din liceu și de la BAC, diplomele relevante acumulate în timpul școlii, rezultatul “TestDAF” – cunoștințe avansate de limba germană, la care era cerut un minim la toate categoriile examinate, și o scrisoare de motivație.
Cel mai stresant pas a fost trimiterea la timp a rezultatelor de la BAC. Acestea vin cu câteva zile înainte de termenul limită de aplicare în Germania. Diploma oficială vine și mai târziu, așa că a trebuit să lupt pentru a primi o adeverință provizorie pe care să o trimit la facultate.
Următorul pas a fost un interviu personal la facultate, acompaniat de un examen de atestarea a limbii engleze, asta pentru că aplicam pentru un studiu în “International Business Administration”.
După ce am fost admisă, a trebuit să merg cu documentele în original să mă înscriu. Cu admiterea oficială la facultate am putut să aplic și pentru o cameră în cămin – un alt proces facil, unde puteai chiar să bifezi care sunt cele “top 3 cămine preferate”.
Cum te-ai pregătit înainte să pleci?
Totul s-a întâmplat într-o perioadă scurtă. Am început să conștientizez că plecam din țară atunci când prietenii și familia au început să mă încurajeze și să mă întrebe cum îmi imaginez viața acolo.
Când a venit timpul să îmi iau la revedere de la alte prietene care începeau facultatea în alte țări și plecau înainte mea, am realizat că totul avea să se schimbe complet. Când am început să fac pregătiri de plecare eram euforică și curioasă.
Însă, o parte din mine își făcea griji, neștiind dacă voi reuși și cum îmi va fi lăsând în spate familia, prietenii și, pe atunci, prima iubire.
Poți să ne povestești despre viața de student acolo – avantaje și dezavantaje, lecții învățate, ce ți-a plăcut și ce nu?
Am studiat în Tübingen, un oraș universitar cu 28.000 studenți raportat la o populație totală de aproape 100.000 locuitori. Viața de student se simțea peste tot pe stradă. Acesta a fost unul dintre principalele motive pentru care am ales această facultate.
Din punct de vedere financiar, mi-am permis să locuiesc doar în cămin. Acestea erau cele mai ieftine opțiuni “mobilate” în oraș. Aveam camera mea, inclusiv cu o chiuvetă și oglindă. Împărțeam o bucătărie imensă cu alți 13 studenți și cele 4 dușuri și toalete.
Ceea ce la început părea imposibil de acceptat, veneam din confortul casei părintești, s-a dovedit în scurt timp a fi cea mai frumoasă perioadă a vieții de student.
Îmi amintesc de toate persoanele pe care le-am cunoscut, de nopțile pierdute la povești în bucătărie, de momentele când găteam împreună și, mai ales, de amestecul de limbi internaționale. Această experiență m-a ajutat să mă adaptez în Germania.
Cursurile pe care le-am făcut erau vânate de studenții internaționali, așa că nu am avut greutate să îmi fac prieteni. Însă, recunosc că pe perioada studiului nu am căutat studenții români. Am ales să petrec timp cu cei germani, de la care am învățat cum gândesc și mi-am îmbunătățit nivelul de limbă germană. A fost parte din strategia mea de adaptare.
Studiul a fost o aventură cu multe îndoieli. Pentru că 75% din cursuri au avut loc în germană și chiar dacă vorbeam limba la un nivel la care oricine mă înțelegea și puteam scrie examenele, am avut momente când m-am îndoit că voi termina facultatea. Atunci am dat de cursul obligatoriu (de 2 semestre!) în drept comercial și drept civil în limba germană.
Ce m-a ajutat? Mentalitatea de român: nu am renunțat.
Cum crezi că rădăcinile de român te-au ajutat să supraviețuiești cu succes în afară?
Am mulți prieteni români în Germania și ce avem în comun cred că oferă răspunsul la întrebare și anume felul nostru prietenos, faptul că știm să citim printre rânduri, nu punem multe întrebări, suntem muncitori și ne place să comunicăm.
Cât de greu este să fii român sau imigrant în țara în Germania, recomanzi unelte sau grupuri pentru cineva care se pregătește să se relocalizeze?
Cred că există acum grupuri care facilitează integrarea în Germania – aici există asistență pentru multe probleme. Nu este greu să fii imigrant în Germania, trebuie să știi să accepți schimbarea.
Dacă pleci din România cu gândul că te va ajuta cineva să te integrezi, mai bine nu faci pasul. Dacă îți dorești să pleci, vei găsi singur tăria să te integrezi și te vei adapta ușor.
Ce ți-ar plăcea să știe un tânăr care visează să plece în Tubingen?
Germania a fost, și a devenit și mai mult, o țară care acceptă străinii. Însă, un lucru trebuie să știe orice tânăr care visează să vină în Germania:
Germanii sunt respectoși cu cei care îi respectă.
Cât timp le respecți regulile și le vorbești limba, fie și stricat, te acceptă și te ajută. Dacă reușești să le ajungi la inimă, te vor păstra acolo mult timp și nu te vor uita, dar drumul este lung.
Ce poți să ne spui despre viața profesională după facultate?
Am început viața profesională prin două practici la Robert Bosch, în Stuttgart, în timpul facultății. Așa am descoperit cum e neamțul la locul de muncă și dacă “Controlling” este viitoarea mea carieră.
După facultate, am vrut să rămân în regiunea Stuttgart-ului, iar când am avut de ales, m-am decis pentru Reutlingen, care este la 10 km de orașul unde am studiat. Am parcurs, din 2013 până acum, cu răbdare, toate treptele cronologice ale carierei în aceeași companie: de la junior controller, până la manager.
Cu ce țeluri ai plecat, pe care le-ai îndeplinit și pe care nu, dar îți dorești?
Am plecat din România cu dorința de a face studiul în Germania. Am absolvit facultatea, am rămas în Germania, mi-am dezvoltat cariera și am devenit cetățean german.
Mi-am atins ținta.
Ai repeta experiența dacă ai putea da timpul înapoi?
Dacă experiența de viață și succesul de acum ar decide, atunci clar DA. Însă, dacă decizia ar fi luată de mintea de acum, cu care cântăresc fiecare decizie de 10 ori, atunci poate că NU.
Fiecare trebuie să își imagineze scenariul mutării într-o altă țară pentru studii ca o petrecere unde vii singur și nu cunoști pe nimeni.
Cum este Germania în 2022?
Mult mai neliniștită ca acum aproape 14 ani. Se vorbește mult despre grijile cotidiene, iar deciziile politice luate în ultimii ani cu privire la primirea refugiaților au împărțit cetățenii Germaniei în două tabere.
De ce îți este dor din România?
Spontaneitatea românului: ce faci, vii la o cafea?
…
Citește și:
#PlecateLaStudii – Cum este viața în New York cu Diana Chisiș
