Călătorii în doi? Sau mai bine de unul singur, în care te bucuri de libertate absolută privind itinerariul și programul zilnic? Începând cu 2011, un nou trend a început să ia amploare – călătoriile de unul (una) singur(ă) sau solo travel cum este conceptul denumit în engleză.
Ce spun studiile despre solo travel
1 din 6 persoane a ales să plece de unul singur în vacanță după cum arată Global Solo Travel Study 2018 al British Airways la care au participat 9,000 de persoane cu vârste între 18 și 64 ani din UK, SUA, Brazilia, Franța, Germania, Italia, India și China.
Același studiu arată că procentul femeilor care aleg să călătorească singure este, de asemenea, în creștere: 50% dintre femeile intervievate făcuseră cel puțin o vacanță solo, iar 75% dintre ele aveau de gând să călătorească singure în următorii ani.
De ce aleg femeile să călătorească singure?
Călătoriile pe cont propriu sunt o alegere mai degrabă decât un stil de viață. Și asta pentru că, de cele mai multe ori, femeile care călătoresc singure își organizează vacanțe și cu alții (partener de viață/prieteni/familie). Doar 22% dintre acestea călătoresc exclusiv singure.
Iată motivele pentru care femeile aleg să călătorească singure, conform unui studiu realizat de Solo Female Travelers:
- pentru a se bucura de libertate și flexibilitate, 56%
- pentru că este o oportunitate de a-și depăși limitele, 38%
- pentru a se bucura de timp cu sine, 23%
- pentru a întâlni oameni noi, 22%.
Eu recunosc, până acum nu am călătorit singură. Nu am avut nici ocazia, nici dorința de a merge să explorez solo, mai ales că am avut mereu o companie bună în persoana soțului și ne-am potrivit la gusturi și aspirații de călătorie.
Dar am vrut să aflu cum este să călătorești singură de la Georgiana Idriceanu, jurnalistă și blogger la Idrilog, despre care știam că a mai făcut astfel de vacanțe de tip solo travel.
Ești printre puținele femei pe care le cunosc și care au mers ca turiste singure. Care au fost circumstanțele în care ai luat această decizie?
Am plecat de mai multe ori singură în călătorie, dar n-au fost niciodată aceleași circumstanțe sau motive care să mă îndemne s-o fac. Comune, însă, tuturor acestor plecări au fost pasiunea pentru călătorii, pentru descoperit locuri, obiceiuri, pentru experiențe noi și depășit limitele proprii.
Pentru că nu e nici ușor fizic, nici confortabil emoțional, dar este incredibil de plin de satisfacții și de bucurii să faci asta!
Povestește-ne puțin ce destinație ai ales atunci și cum ți s-a părut experiența.
Am plecat pentru prima dată singură într-o călătorie în 2011, în Italia, pentru un concert pe care DJ-ul meu preferat l-a susținut într-un club din Riccione, o stațiune de pe malul Mării Adriatice. Dacă tot era pe litoral, am stat o săptămână, mi-am făcut concediul acolo. Am plecat singură pentru că, la momentul la care începusem eu să planific această călătorie, eram singură, neimplicată în vreo relație sentimentală. Între timp, l-am cunoscut pe cel care urma să-mi devină soț – care avea, la rândul lui, planuri făcute cu prietenii pentru vacanță aproximativ în aceeași perioadă, ce coincidență! Așadar, am plecat fiecare în vacanța lui.
Am avut niște sentimente amestecate atunci: că sunt singură într-un club dintr-o țară străină, că e noapte, că e o petrecere la care se consumă alcool și diverse alte substanțe care îi pot face pe oamenii din jur mult mai periculoși, dar mi-am zis că trebuie s-o fac, pentru asta venisem, nu? A fost una dintre cele mai tari petreceri din viața mea – și mai interesante, pentru că am descoperit cum se distrează italienii în club: fix ca la meci, cu scandări și tricourile ridicate peste cap.
A doua oară am plecat singură la Barcelona, într-un city-break, în 2015. Aveam deja un băiețel de un an și jumătate, eram însărcinată în câteva săptămâni cu al doilea și simțeam nevoia să fac o schimbare de ritm de la viața de mamă. Trebuie să înțelegeți că nu m-am făcut jurnalist ca să stau acasă, ci să umblu, să văd, să experimentez! Ajunsesem să mă simt sufocată între scutece, biberoane, cuptor, aspirator, telefon, laptop. Soțul m-a susținut și așa am plecat; a fost un fel de cadou de 8 Martie. Și am plecat singură pentru că nici sora mea, nici vreuna dintre prietenele mele nu au fost disponibile să facem această călătorie împreună.
A fost greu să trag singură de troller-ul de 20 de kilograme, dar știam că sarcina e bine fixată, așa că nu mi-am făcut griji. Mai neplăcută a fost vremea în primele două zile, când am tremurat în ploaie și vânt la fântâna Montjuic și la coadă la Sagrada Familia. Dar după aceste două hopuri, am avut o călătorie plină de soare și de experiențe culturale pe care le-am savurat în tihnă.
A treia oară am plecat singură la Stockholm, în 2018, pentru o convenție de fitness. Dar planul inițial n-a fost deloc așa: vorbisem despre plecare cu oameni la fel de pasionați ca mine de subiect, am contat pe prezența lor, dar, rând pe rând, s-au lăsat păgubaș, din diverse motive. Îmi doream călătoria asta prea mult, așa că i-am dat înainte singură cu organizarea. N-am regretat o clipă, a fost una dintre cele mai impresionante experiențe din viața mea!
Consideri că există diferențe între ceea ce vezi ca turist când nu ai companie față de atunci când călătorești împreună cu altcineva?
Absolut! Când ești cu cineva, oricât de drag ți-ar fi, oricât de matur, descurcăreț, bine intenționat sau 100% în sprijinul programului tău turistic, tot te gândești și la nevoile sale, la ce-și dorește să experimenteze, la tabieturile sale, la felul său de-a fi etc., iar asta, inevitabil, îți influențează ție agenda de interacțiune cu destinația respectivă.
Și nu este vorba doar despre faptul că pe cont propriu vizitezi numai ce vrei tu să vizitezi, ci că simți numai ce vrei tu să simți în această călătorie, tu îi imprimi ritmul. Tu decizi când te trezești, dacă te grăbești sau nu, unde mergi și unde consideri că nu merită etc. Este mult mai puțin probabil să fii tu în conflict cu tine însăți când călătorești singură, astfel încât ai șanse mult mai mari să bifezi tot ce ți-ai pus pe listă pentru această destinație.
Care ar fi principalele avantaje și dezavantaje în a călători singur?
Am vorbit mai sus despre principalul avantaj: you own your trip, cum s-ar spune. Iar după o zi super plină de experiențe – dar obositoare pentru fizic, de ce să nu recunoaștem – te poți arunca în pat fix cum intri în camera de hotel, fără să te preocupe dacă celălalt este ok, dacă are nevoie de ceva, dacă vrea la cină sau vrea să doarmă, dacă ocupă baia pe termen nelimitat și așa mai departe. Nici măcar nu te preocupă să te descalți și să te schimbi în pijamale și e un mare avantaj că n-are cine să te vadă și să te bată la cap despre asta. Sau să-ți ia din creveții din farfurie la prânz, să-ți țină șirul înghețatelor sau, și mai rău, al cheltuielilor pe suveniruri. Și nici parte de crize de gelozie n-ai atunci când te bagi în seamă cu localnicii.
Dar și dezavantaje sunt multe și dureroase. Că n-ai cu cine împărtăși toate aceste experiențe, acolo, pe loc, la cald. Că n-ai cu cine face o glumă. De fapt, nu prea ai cu cine schimba o vorbă mai mult decât a cere indicații pe stradă sau la recepția hotelului. Că n-are cine-ți căra bagajul, dacă ar fi să te însoțească un bărbat, și n-are cine să-ți dea o părere dacă-ți stă bine cu ce probezi prin magazine, dacă ar fi femeie. Că n-are cine te scoate la cină – trebuie să faci tu asta în fiecare seară. (Și să-ți și plătești toți creveții, normal.)
Dar cel mai mare dintre dezavantaje e că n-are cine-ți face fotografii. Întotdeauna mă gândesc la city-break-ul la Barcelona ca la vacanța „selfie stick” pentru că tocmai primisem cadou un băț de selfie de la soacră-mea care-l adusese de pe undeva din Asia, iar în Europa era, încă, o raritate. Căsca lumea niște ochi pe stradă când dădea nas în băț cu mine, a fost destul de amuzant.
Care era atitudinea celorlalți turiști față de tine ca turistă singură?
Pe scurt: bărbații încercau să mă agațe, femeile erau suspicioase. Dar nu cu ceilalți turiști reușești să ai interacțiuni, pentru că ei sunt la fel de grăbiți și absorbiți ca tine de ceea ce vizitează, de planurile lor turistice. Nu, ajungi să interacționezi, mai degrabă, cu personalul din diverse locații: obiective turistice, restaurante, baruri, magazine, unitatea de cazare. De exemplu, când am stat o săptămână singură în Italia, ajunseseră să mă știe toți chelnerii de la restaurant hotelului, să-mi cunoască preferințele și să se întreacă în glume cu mine.
Ce sfaturi ai da femeilor care și-ar dori să plece pe cont propriu și nu găsesc curajul de a face asta?
Că nu e atât de greu sau de periculos precum sună. Pentru prima situație, sfatul este să călătorești cu cât mai puține bagaje, ca să nu ți se pară drumul o corvoadă. Pentru a calma spiritele în ce privește a doua situație, vă garantez că o femeie care călătorește singură nu are o bulină roșie pe frunte, care să atragă atenția răufăcătorilor. Până la urmă, poți să-ți reglezi comportamentul în locurile publice, cu potențial de pericol – precum în transportul public, la coadă la bilete, în magazine, în locurile izolate de pe stradă – astfel încât să treci drept localnic, nu turist aerian și vulnerabil.
Ai repeta experiențele de solo travel?
Oricând, bani să am! De fapt, asta aș fi răspuns până să se facă copiii suficient de mari încât să pot pleca singură cu ei, fără griji, cum am făcut-o anul acesta, în Grecia și Italia. Acum, sunt tare încântată să pot împărtăși cu ei experiențele unei călătorii. Bine, totuși, am și eu nevoie de momentele mele de respiro, așa că nu scot din calcul plecările de una singură pentru relaxare și explorare a locurilor și lucrurilor care-mi fac mie plăcere.
Dacă ar fi să definești într-un singur cuvânt experiența de a călători singură, care ar fi acela?
Curaj. Dar nu curajul despre care vorbeam mai sus, ci curajul de a fi tu cu tine însăți în aceste circumstanțe speciale, de a ieși din confortul cuplului sau grupului ca turist și de a gestiona tu singură toate interacțiunile pe care o astfel de experiență le presupune.
Curajul de a face tu totul și satisfacția de a o face cu bucurie.
Tu ai călătorit până acum singură sau știi pe cineva care face asta? Împărtășește-ne în comentarii!
fotografii: Georgiana Idriceanu, Unsplash
