Irina Marinescu este un designer român cu o experiență de aproape două decenii pe piața autohtonă. Am urmărit-o pe Irina încă din adolescență, când am aflat că a studiat la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc”. Ea a terminat în 2000, eu atunci am intrat. Apoi, a urmat cursurile Universității Naționale de Artă București, iar în 2003 și-a lansat propriul brand care i-a purtat numele. Astăzi, îmi propun să descopăr mai multe despre evoluția ei și a proiectelor sustenabile de modă în care este implicată.
Colecțiile Irinei s-au afirmat mereu prin croiuri curate, cu poveste și fără a face rabat la calitate. Ținutele ei sunt făcute din materiale naturale, sunt funcționale, confortabile și atemporale. Produsele au un vibe minimalist, feminin și alcătuiesc ținute în culori simple, precum alb, negru, gri sau bej, care scot în evidență personalitatea femeii moderne.
Irina este fondator Baba Luna Store din 2008, un proiect ce propune piese vintage atent selectate. Apoi a urmat lansarea MOM Popup Store, un magazin neconvențional, un proiect social bazat pe donații, unde oamenii oferă ceva cu scopul de a construi altceva. Însă, ea nu s-a oprit aici, și-a continuat pasiunea pentru pictat și a lansat Story Of, o revistă online care se axează pe povești spuse prin intermediul modei, fotografiei și literaturii.
Curatorialist: Designer, pictor, activist social, antreprenor – când te întreabă cineva cu ce te ocupi, ce spui prima dată?
Irina Marinescu: Încerc să nu spun nimic…prefer să strecor informații atunci când sunt întrebată. Cred că am un fel abstract de a răspunde la întrebarea asta, mă feresc de titulaturi. Am făcut cam ce am simțit în ultima vreme.
Designer sunt prin diplomă. Pictor nu sunt, spun mai degrabă că desenez atunci când sunt întrebată. Iar a fi activist social, în viziunea mea, ține de o alegere și nu cred că ar trebui privită ca o virtute, ci ca ceva natural. Suntem parte dintr-un tot și lumea ar arăta cu totul altfel dacă am fi ceva mai atenți la ce se întâmplă în jurul nostru.
Pe social media am văzut că pagina de designer Irina Marinescu nu a mai fost actualizată din 2018, care este statusul acestui proiect sau arta ta a fost transpusă în colecțiile capsulă cu piese vintage pe care le putem găsi pe Baba Luna Store?
În 2017 am avut un moment în care am schimbat multe lucruri în viața mea, printre ele s-a numărat și brandul care îmi poartă numele. Am încetat să mai produc ca la carte. Am rămas doar eu cu extensiile mele și am pornit pe un drum pe care descopăr și redescopăr alte lucruri.
Am lansat CapAurora, un brand artizanal și am reluat Babaluna, brandul de vintage pe care îl începusem în 2008 și de care nu m-am putut dezlipi niciodată, nici chiar după ce, în 2010, am închis magazinul din Christian Tell. Acum, Babaluna este una dintre ocupațiile mele principale, o ustensilă ingenioasă cu care îmi este simplu să țes mai multe povești în același timp.
Ce a inspirat colecția “My Printed Confession”?
My Printed Confession este o formă de terapie inspirată din emoții pe care nu am reușit să le exprim în viu grai, de sentimente și încercări pe care nu le-am divulgat celor care le-au produs. Este o formă de exorcizare, un act de curaj…am imprimat părți din mine direct pe trăsături, am transpus stări și emoții, cu absolută sinceritate.
Care este planul tău pentru 2021, personal și profesional?
Mai mult fără planuri…trăim vremuri incerte și, deși nu sunt cea mai relaxată vis-a-vis de imprevizibil și incertitudine, lucrez intens la această relație. Am lucrat mult cu mine, mai presus de altele, și am convingerea absolută că, atunci când ești într-un echilibru cu tine, restul vine firesc, ca o oglindire a ceea ce se întâmplă pe interior.
Ești implicată în mai multe proiecte, ce împliniri îți aduc ele – Baba Luna Store, MOM Popup Store, Story Of?
Am învățat să mă implic doar în lucrurile pe care le simt a fi potrivite.
MOM a debutat cu telefonul Crinei Semciuc și un prânz. Acolo și atunci am desenat un proiect care a însemnat enorm de multă muncă și efort, dar care ne-a adus atât de multă bucurie.
Babaluna este copilul meu de suflet încă din 2008, când am lansat magazinul fizic într-o casă în Piața Amzei. L-am pus pe pauză o vreme, dar n-am reușit niciodată să renunț la vânătoarea de comori, la colecția mea personală de vintage și atunci când mi s-a arătat, am luat-o de la capăt în online, mai mult ca pe o încercare timidă.
M-am lăsat purtată de inspirație și am insistat să cresc brandul în cel mai firesc mod cu putință. Babaluna este unul dintre proiectele care îmi aduce cea mai mare satisfacție. Îmi place ce fac și cum, îmi place să descopăr oamenii care ajung să îndrăgească brandul și filosofia lui.
Story Of este copilul lui Andrei (fotograful Andrei Runcanu), care a apărut din dorința lui de a spune povești într-o manieră mai puțin convențională, mai puțin comercială. Eu sunt mama adoptivă a acestui copil în care am crezut încă de la primul suflu. Story Of ne-a creat un context în care nu există limite sau condiționări, nu există reguli, ci doar poveștile pe care noi sau alții vor să le împărtășească.
Ce te mai inspiră în mediul online?
Aceleași lucruri care mă inspiră și în offline. Insist, fără urmă de sforțare, să rămân aceeași, indiferent de modă și curente. Caut același tip de fotografie, de estetică, de muzică…fotografiile lui Luigi Ghirri, personajele lui Andrei Iovu, esteticile clasice cu iz desuet, personajele și marea Hortensiei Papadat-Bengescu sau ale Cellei Serghi, muzica lui Peppino Gagliardi, a Minei, a Ettei James, casele vechi cu parchet care scârțâie, amintirile despre Olimpul copilăriei mele, coșurile din pai și dansatul pe vârfuri în doi.
Ce înseamnă sustenabilitatea pentru tine?
Opusul consumatorismului, bun-simț, discernământ.
Ce îți place cel mai mult la social media, în special Instagram, unde ești cel mai activă?
Nu știu dacă îmi place până la capăt. Tehnic vorbind, cred că este un instrument util și ușor de utilizat pentru aproape orice fel de business. Eu mă adaptez atât cât pot la trenduri și tehnologie, încercând să nu devin altcineva sau altceva, o imagine falsă a mea. Să nu devin dependentă de tipul acesta de validare. Mi-ar plăcea să îmi lipsească cu desăvârșit vanitatea, dar mai am mult de lucru până acolo. Între timp, îmi place să cred că folosesc Instagramul cu discernământ, în folosul businessului, nu el pe mine.
O zi perfectă începe cu…
Soare și mirosul cafelei la ibric, cu părul lui A. pe perna mea, cu zgomotul făcut de coada lui Cioara când simte că m-am trezit, cu fața somnoroasă a lui L., ivită timid pe ușa de la bucătărie.
La 50 de ani vreau…
Să mă cațăr și să înot la fel de ușor în continuare, să fiu și mai eu, să am deja de multă vreme o casă pe malul mării, să mă trezesc la fel ca acum…
fotografii via Andrei Runcanu
