Isabelle Vijiiac creează piese vestimentare pentru femei urbane, elegante și romantice, de mai bine de un deceniu. S-a mutat în București din Suceava când avea 18 ani, acum 18 ani, iar după ce a absolvit Universitatea Națională de Arte din București, secția modă, s-a avântat pe piața din România.
Îmi povestește că nu a avut un plan de business de la început, s-a jucat. Motiv pentru care a și ales numele LaChatterie, în ton cu hainele vesele ce ieșeau din atelier. Evoluția a adus și o rebrand-uire, sub numele de Atelier Isabelle Vijiiac, care se potrivește mai bine cu noua direcție estetică.
Inițial, a fost “a one woman show”, unde ea se ocupa de achiziții, design, producție, marketing și vânzări. Apoi s-a dezvoltat. Acum, continuă să aleagă țesăturile, să se ocupe de design și conceptele pentru ședințele foto, de tipare și prototipuri, chiar și de social media, cu care spune că are o relație complicată. Piesele sunt apoi lucrate într-un atelier și trimise către cliente.
Atelierul Isabelle Vijiiac are showroom în București, unde clientele pot proba rochiile din colecții. În plus, aici se pot realiza ajustări sau se pot alege țesăturile pentru o comandă personalizată. În ultimii ani a fost mult mai atentă la materialele cu care lucrează și favorizează bumbacul, inul și vâscoza. Astfel, se asigură că piesele sunt atemporale, calitative și au un impact mic asupra mediului.
Astăzi ne poartă prin primele amintiri legate de modă, ce planuri are pentru 2022, cum se motivează și ce îi mai place la viața în capitală.
CURATORIALIST: Care este prima ta amintire legată de modă, de hainele feminine?
ISABELLE VIJIIAC: Îmi place să admir discret prezențele feminine din viața mea, să fac în gând sumarul gesturilor ce le compun ființa. Am crescut cu bunica a cărei eleganță subtilă și-a pus amprenta asupra mea din copilărie, vrăjită fiind de felul în care dădea naștere celor mai frumoase rochii din materialele alese cu grijă și aduse de bunicul meu din călătoriile lui prin țară.
Mama a fost cea care m-a învățat că simplitatea lucrurilor este atemporală și că frumusețea unei persoane este egală cu a sufletului ei. De aceea, am ales rochia ca element distinctiv al colecțiilor mele, cel mai drag obiect vestimentar mie.
Am asociat-o mereu cu imaginea copilăriei, a zilelor de vară petrecute cu picioarele desculțe pe roua dimineții sau cu cea a valurilor marii într-o zi cu norii revărsați pe cerul senin. Îmi inspiră feminitate și ușurința de a-mi lasă corpul să se simtă liber.
Privind în oglindă, o văd pe mama în rochia ei de in într-o după amiază de august, pe malul mării și pe bunica în rochia ei cu flori mărunte când mergeam să culegem trifoiul proaspăt cosit. O imagine ca un tablou pe care aș vrea să îl port cu mine mereu.
Ce propui prin Atelier Isabelle Vijiiac pentru sezonul acesta?
Toamna nu este un anotimp tare drag mie, sunt puțin nostalgică mai mereu după vară. Atunci mă simt și cel mai creativă. Dar pentru că aminteam mai sus de rochii și afinitatea mea pentru ele, vor fi câteva piese din in și bumbac, rochii cămașă, cu mâneci ample și gulere detașabile brodate, cu un aer boem, feminin, caracteristic deja colecțiilor mele. Vor fi nuanțe inspirate de culorile ce ne înconjoară acum. Natura pictează minunat și reprezintă o sursă constantă de inspirație pentru mine.
Ce ai în plan pentru 2022?
Într-o călătorie recentă am avut o revelație simpatică și aș vrea să încerc să o pun în practică, să văd unde mă va duce pe viitor. Nu dezvălui mai mult acum, dar e ceva conex cu ceea ce fac acum.
Apoi, sper să finalizez câteva proiecte pe care le-am tot pus pe hold anul acesta, printre care și site-ul de care mă întreabă multă lume, mai ales din afara României. Mai vedem apoi ce surprize îmi rezervă anul 2022.
Care crezi că a fost secretul reușitei ca antreprenor pe piața din România pentru mai bine de un deceniu?
Eu nu sunt o persoană care se aruncă în proiecte pe care nu le poate susține financiar sau din rațiune de timp. Sunt adepta pașilor mici, poate chiar prea mici uneori. Dar îmi place să fiu constantă, să mă implic mereu 100% în ceea ce fac. Și poate că determinarea și acest echilibru în luarea unor decizii m-a ajutat să am mereu libertatea de a alege ce este important/relevant pentru mine și business-ul meu.
Am ales să nu mă abat de la filosofia cu care am pornit: hainele ar trebui să fie o extensie a personalității și nu doar un trend de sezon. Îmi place să creez povești, sur mesure, unicat sau în serii limitate. Nu caut să produc colecții care să urmeze tendințe sau să fie pe gustul tuturor. Îmi place să cred că femeile ce trec pragul atelierului își doresc să fie personaje în aceste povești croite cu drag de mine.
Ce ți-ar plăcea să știe o femeie care ar vrea să îți urmeze calea – avantaje/dezavantaje?
Nu știu dacă aș putea prescrie o rețetă de urmat cu succes în acest business, dar cu siguranță pasiunea și răbdarea merg bine împreună dacă vrei să creezi ceva relevant într-o industrie deja suprasaturată de produse fast fashion. Când pui o parte din visele și sufletul tău în ceea ce faci se vede și creează o legătură cu publicul tău țintă. Și partea umană mi se pare cea mai importantă în secolul nostru, mai ales că tehnologia ne-a alienat poate mai mult decât ne-am fi imaginat vreodată.
Cum reușești să te motivezi să mergi înainte în perioadele cu provocări?
De ceva timp merg mereu pe ideea că în momentele tensionate, care par să nu aibă un final fericit, iau o pauză, mă detașez de situația respectivă până reușesc să găsesc, fără emoțiile de moment, soluția cea mai bună.
Cred că orice problemă are o rezolvare, trebuie doar să îi dai puțin timp uneori. Poți alege să faci o plimbare, să citești o carte, să ieși la o cafea cu o prietenă. Orice te binedispune și te încarcă pozitiv este binevenit.
Colecțiile tale sunt feminine, romantice, demne de prințese, dar cine este Isabelle Vijiiac în afara Atelierului?
Creațiile mele reflectă o parte din mine, dar nu înseamnă că mă definesc în totalitate. Sunt o fire care mereu a jonglat cu plăcere între firea romantică, visătoare și cea pragmatică, analitică.
În cea mai mare parte a timpului nu port rochii cum poate las impresia, ci ținute comode, compuse din jeans, tricou/cămașă și adidași pentru că sunt mai mereu în mișcare și mă deplasez mult cu bicicleta prin oraș.
Ce faci în timpul liber pentru a te relaxa și a-ți găsi inspirația?
Depinde de starea în care mă aflu, dacă sunt cu bateriile încărcate sau caut ceva relaxant, care să nu-mi solicitate foarte mult atenția. Deci, poate fi orice de la un film, o carte, o plimbare prin București, o cafea cu prietenii, un picnic, o drumeție, o fugă la mare, o sesiune de căutat comori prin anticariate.
Poți să îmi spui mai multe despre hobby-uri/ciclism – când te-ai apucat, cum a fost la început, de ce practici, care sunt traseele tale preferate?
Am fost mereu o persoană activă, mi-a plăcut să încerc o mulțime de sporturi, iar ciclismul a fost unul dintre ele. Am început să pedalez pe trasee mai lungi dintr-o provocare, pentru a-mi testa limitele, dar și ca o formă de terapie a mintii și sufletului.
După primii 100km n-am putut să-mi mai iau gândul de la experiența asta nouă, descoperită întâmplător: cicloturismul. Am străbătut pe bicicletă trasee superbe prin România, iar visul meu este să descopăr și Europa pedalând.
E o senzație de libertate și recunoștință constantă pentru puterea de care e capabil corpul tău. Iar anul acesta am avut un astfel de moment după încheierea primului meu tur de anduranță, 250km pe bicicletă într-o singură zi.
Ce îți place la viața din București?
Bucureștiul pentru mine a fost ca un puzzle pe care l-am descoperit treptat și cu care am avut pe parcurs o relație complicată. Când m-am mutat aici prima oară eram îndrăgostită de pulsul orașului, era exploziv față de locul liniștit în care am crescut eu.
Dar ceasul meu interior nu mai bate acum în sincron cu cel al Bucureștiului și simt de multe ori că am ajuns într-un moment în care ar fi cel mai bine să ne luăm la revedere, deși păstrez mici afinități pentru clădirile cu povești interbelice (Colț de București a devenit un album în care am adunat o parte dintre ele) și oameni dragi mie, cu care am legat prietenii frumoase.
Ce ai tu FRUMOS astăzi?
Marea. Marea mea dragoste. Am ajuns pentru câteva zile în Grecia și primul lucru pe care mi l-am dorit a fost să fac o baie de soare lângă albastrul apei. Acel albastru pe care îl găsesc atât de frumos. Aș mai putea adaugă listei o carte care mi-a dat sentimentul acela tare fain de a te ține lipită de paginile ei fără să-ți dai seama: “Copiii lui Marcel”, de Ema Stere.
Ai o rochie preferată de la Isabelle Vijiiac? Mie îmi place mult rochia ONDINE.
Iar dacă vrei să descoperi ce mai fac alți designeri români, te invit să descoperi interviurile cu Coca Zaboloteanu sau Irina Marinescu.
