Aleksandrina Tuță-Mihaylova este mamă a trei băieți, soție și antreprenoare. Și le îmbină pe toate firesc, fără a simți greutatea vreuneia dintre responsabilităților pe care și le-a asumat în viața ei.
După mai multe proiecte antreprenoriale, inclusiv un salon de beauty și un magazin online de pantofi, momentan se dedică rolului din The CSR Agency, unde este Managing Partner alături de soțul ei, Dragoș Tuță, și pasiunii pentru creație vestimentară prin brandul Lova by Mihaylova.
…
Această serie de interviuri prezintă poveștile mamelor care s-au dedicat creșterii a 3, 4 sau mai mulți copii. Cum este viața când ai o familie numeroasă, cât de greu este să îi împaci pe toți, dar și ce împliniri sunt, cum împletești cariera și creșterea copiilor, ce reprezintă maternitatea și multe altele aflăm direct de la mame. Dacă vrei să îți împărtășești experiența, scrie-ne în comentarii sau pe adresa de email curator@curatorialist.ro.
…
Curatorialist: Cine este Aleksandrina Tuță-Mihaylova înainte de a fi mamă?
Aleksandrina: Înainte de a deveni mamă am fost o puștoaică puțin mai rebela decât accepta societatea în care am trăit. M-am născut și am crescut în Bulgaria, într-un orășel situat lângă Dunăre. Am primit o educație de lady. Am cântat la pian, am învățat limbi străine, am învățat reguli de etichetă, dar slăbiciunea mea tot către competițiile și jocurile băiețești se îndrepta. Am un frate mai mare si încercam mereu să intru în atenția lui și a prietenilor săi, dar de cele mai multe ori nu reușeam.
Neavând Netflix sau telefoane mobile, citeam mult, fel de fel de romane aventuriste, cochetam cu desenul, dar mama mea fiind pictoriță, nu excelam la nivelul criticilor ei, sau cântam (am avut vecini răbdători:)) ).
Ne jucam toata ziua afară și pe ploaie, și pe soare, și pe zăpadă. Eram mai puțin sensibili la certurile adulților – pentru că, pe vremea mea, aveau voie să te ”corecteze” oricine de pe stradă, bloc sau scară:)
La 19 ani, după ce am terminat liceul bilingv din Silistra, trebuia să-mi hotărăsc viitorul, așa că am candidat la câteva universități din Bulgaria și România. Am ales capitala României, cu planuri mărețe de viitor, nu e așa că i se spunea ,,Micul Paris”- un loc perfect pentru o francofonă ca mine.
Au trecut 18 ani de când am devenit pentru prima oară mamă și, sincera să fiu, nu știu cum a fost viața mea de dinainte.
Ce reprezintă maternitatea pentru tine? Cum ai defini-o? Cum o simți?
Maternitatea… Am crescut odată cu ei. Eu am învățat de la copiii mei mai mult decât au învățat ei de la mine, am spus-o mereu. Acum aș defini ca o responsabilitate asumată.
Înainte de a deveni mamă, nu mă împiedicam în jucării și nu inventam cântece de leagăn. Făceam curat o singură dată pe săptămână. Nu făceam forme de plastic in nisip și nu știam cum să îmbrac o caracatiță cu o singură mână. Nu presupuneam că, în loc să gonesc pe cineva din propriul meu pat, o să-i scot ușoooor piciorușul din gura mea în timp ce el doarme. Să spăl scutece pline de caca și după aceea să scot și resturile de sub unghiile mele:)) . Nu știam că pot să spun de sute de ori ”Cei Trei Purceluși” în versuri de rimă și de a mă tăvăli pe jos mârâind ca un lup.
N-aș fi crezut că pot iubi atât de tare.
Nu îmi trecea prin minte că cineva o să tragă linii pe pereții mei perfect zugrăviți și să spună că acestea sunt avioane, cu atât mai puțin să și sar de bucurie. Nu îmi imaginam ca inima mea o să fie spartă în milioane de bucăți atunci când nu pot să alin durerea chiar atunci și imediat. Să pun un plasture pe o rană mortală imaginară, care se încadrează într-un punct roșu pe degețel.
Am învățat că sărutul meu poate să vindece și că cineva atât de mic poate să fie atât de important.
Înainte de a avea copii, plănuiai să fii mamă de 3?
Mi-am dorit mereu mulți copii și acum îmi doresc cât mai mulți.
De fapt, în casa mea, mereu sunt mulți copii. E loc de adunare a prietenilor copiilor mei. Niciodată nu știu cați voi găsi în casă seara când ajung sau dimineața când mă trezesc. Am aranjat multe locuri de dormit în casa și se folosesc la maximum. Frigiderul este mereu gol, chiar daca îl umplem cu o zi înainte, a doua zi găsim doar ambalajele goale :))
Întotdeauna mi-am dorit și o fetită, dar am primit doar băieți. Îmi place să glumesc pe tema asta și să spun că, dacă mai încerc o dată, Doamne-Doamne îmi va trimite gemeni-băieți :).
Dar dorința mea nu este chiar neîndeplinită. Acum o am și pe Ana, iubita fiului meu cel mai mare, Alek, de aproape un an locuiește cu noi și a reușit să echilibreze puțin dinamica casei. Așa că am cu cine împarți hainele, măștile de fata și glumițele pe care le înțelegem doar noi fetele ?.
Cum este viața de mamă doar de băieți?
Viața mea este minunată! Regula de care sunt cea mândră este că avem baia băieților și baia fetelor, pe care o folosesc doar eu :).
Sunt înconjurată de bărbați, visul a majorității femeilor:). Am încercat, prin educație, să ”creez” bărbatul ideal la care visează toate fetele. Mă simt admirată și protejată în fiecare zi, chiar daca strâng sute de șosete de sub paturile lor:).
Ne poți povesti despre fiecare dintre băieți, cum i-ai caracteriza?
Alek este cel mai mare fiu al meu. Are 18 ani și este cel mai responsabil dintre ei. Are un caracter militar și se simte obligat să respecte toate regulile. Este calm și diplomat, dar în același timp impulsiv și ambițios. Atrage emoții și zâmbete în orice context. Visează să devină Rap-Star, să cânte pe scenă, să fie admirat și aplaudat mereu. Ține echilibrul familiei atunci când eu și Dragoș lipsim de acasă.
David este fiul meu mijlociu. Are 15 ani și este haosul întruchipat într-o persoană. De David aș putea să povestesc multe, dar nu aș putea să cuprind în cuvinte ce emană el prin prezența lui. Nu ai cum să rămâi supărat pe el sau să-l pedepsești fără să-ți pară rău că ai făcut ceva greșit. Lumea lui este diferită de lumea noastră, a tuturor și acolo nu există reguli sau supărări. Nu înțelege problemele muritorilor de rând și trăiește cu mult peste emoțiile simple. Nu își ascunde niciodată trăirile și își descarcă excesul de adrenalină prin acrobații și skateboard. Prietenii lui se laudă cu el că e cel mai bun rider sub 18 ani din România. Cu David am trăit cele mai intense emoții prin căzături, cusături și alte reparații de piele și de oase:).
Zaris radiază fericire. Are doar 10 ani, dar oferă iubire cât nu putem noi să primim. Ne ,,sufocă” cu povești și declarații de dragoste. Dacă îl întrebi pe Zaris: ,, Cum ți-a fost ziua?” îți răspunde cu zâmbetul luminat: ,, Cea mai minunată zi din viața mea”. Caută neîncetat atenția și validarea fraților mai mari și ar face orice să ne vadă pe toți din casa fericiți. Ne oferă cadouri, biletele si desene pline cu zâmbete și inimioare. Îi place să deseneze si visează să repare case rupte:). Nu îi place sportul, dar din vorbit nu îl poate opri nimeni. Găsește mereu ceva în orice nimic.
Ai simțit prejudecați din partea oamenilor referitoare la statutul tău de mamă cu 3 copii? Sau dimpotrivă, ai simțit înțelegere și sprijin?
Nu aș putea spune prejudecăți, dar mereu mă întreabă lumea mirată cum mă descurc cu 3 copii, iar eu le răspund – cu dragoste:).
Cum ai reușit, de-a lungul timpului, să îmbini partea profesională cu creșterea copiilor?
Simplu. Partea mea profesională e ghidată de pasiune și, cum o pasiune nu poate umbri o altă pasiune, nu am fost nevoită niciodată să aleg între ele. Copii mei au fost crescuți foarte independenți și m-au ajutat mereu cu treburile casnice și grijă între ei.
Care este cea mai frumoasă experiență pe care ti-o amintești și care implică maternitatea și băieții?
Sunt extrem de multe, ar trebui sa vă descriu toata viața mea de mamă ca să răspund la aceasta întrebare.
Ai avut vreodată sentimentul că nu mai poți? Dacă da, cum ai găsit puterea de a trece peste?
Niciodată n-am fost pusa în situația de a nu mai putea. Pentru mine nu există termenul de a nu putea, exista termenul de a nu vrea doar.
Care este cea mai dificilă experiență trăită ca mamă de 3 copii?
Aș putea spune că cele mai dificile experiențe trăite ca mamă sunt atunci când nu pot alina durerea sau supărarea copiilor și atunci când sunt bolnavi, dar acestea sunt problemele unei mame, indiferent dacă are 1, 2 sau mai mulți copii și, ca să păstrez spiritul umoristic, ne este cel mai greu când plecam în vacanțe și trebuie să pregătesc 3 seturi de bagaje fără să uit să pun în ele jucăriile preferate sau alte lucruri vitale care ne vor garanta liniștea în destinația aleasă:).
Care ar fi 3 principii de bază pe care le-ai aplicat în creșterea copiilor?
Primul ar fi că fiecare dintre copii ar trebui tratat și educat după caracterul lui propriu. Fiecare dintre ei are trăirile și emoțiile diferite si percepe educația prin prismă individuală.
Al doilea este asumarea. Am încercat să îi învăț că orice decizie ar lua în viată, ar trebui să se gândească la consecințe și să și le asume. Consider că așa își pot da seama dacă decizia este corectă pentru ei.
Principiul meu numărul trei este de a fi mamă și nu prietenă cu ei. De-a lungul vieții, or să aibă sute de prieteni, dar o singură mamă. Îi țin aproape, mă sfătuiesc și eu cu ei, ne iubim și ne înțelegem și relația noastră va rămâne mereu unică.
Copii sunt pentru mine… (completează tu propoziția)
Speranța la un viitor mai bun pentru generațiile viitoare. O resursă inepuizabilă de inovație și forțe proaspete cu vise inocente.
Care este cea mai frumoasă declarație de iubire din partea copiilor tăi?
Incontestabil, cea mai emoționantă și amuzantă declarație a fost a lui David, când avea 3 ani, mângâindu-mă, mi-a spus: „Dacă pielea ta ar fi fost o geacă, aș purta-o tot timpul, chiar și atunci când îmi este foarte cald!” :)))
Dar, bineînțeles, fiecare dintre ei a avut o imaginație bogată în alintări. De exemplu, Zaris, tot la vârsta de 3 ani, m-a întrebat : ,,Mami, tu știai că și femeile plâng câteodată, la fel ca bărbații? Așa că, dacă vrei să plângi vreodată, poți să o faci cu mine, eu știu cum este.”
Ce crezi ca definește o mamă bună?
O mamă bună întotdeauna are ce învăța de la copii ei.
O mamă bună își păstrează mereu sufletul tânăr.
O mamă bună nu își creste copii pentru a avea cine sa aibă grijă de ea la bătrânețe, ci pentru a educa oameni independenți, puternici și demni de a educa la rândul lor.
fotografii: Aleksandrina Tuță-Mihaylova
