O incursiune în universul pastelor

Durata: 4 minutePastele sunt de departe una dintre cele mai iubite mâncăruri din lume și una din emblemele naționale ale Italiei. Penne, spaghetti, ravioli, orecchietti, fussili, tortellini, lasagna și câte și mai câte! Sunt peste 300 de tipuri de paste, fiecare cu denumirea și specificul lor.

Pastele se obțin din grâu dur, iar cea mai simplă rețetă presupune doar amestecul de grâu, apă și sare. În alte rețete se folosesc ouă pentru o consistență mai bogată.

Termenul de paste provine de la cuvântul latin “pasta” și însemna aluat. Numele diferitelor tipuri de paste provin, de regulă, de la forma pe care o capătă aluatul în urma prelucrării pentru obținerea desinului specific: alungite în fiere subțiri, tăiate în formă de pătrat, învârtite în formă de spirală, rulate pentru a obține forme tubulare sau strânse la mijloc pentru a face o formă de fundiță etc.

Dar cine a inventat pastele?

Una din teorii afirmă că Marco Polo, cunoscutul negustor venețian, ar fi cel care le-ar fi adus din Orient în Italia în secolul al XIII-lea. El ar fi întâlnit în călătoriile sale o plantă din care se producea făină (probabil un arbore de pâine) și pe care chinezii o foloseau pentru a face o mâncare asemănătoare pastelor.

Există însă dovezi arheologice ale existenței unor tăiței din vremea etruscilor (secolul IV IHr), fabricat din același grâu dur care se folosește și acum pentru a produce paste moderne și care se numea „lagane” (originea cuvântului modern pentru lasagna).

Scriitorul și poetul roman Horațiu menționează și el de pastele lagane în scrierile sale din secolul I AD, spunând că acestea sunt fâșii subțiri de aluat copt.

Geograful arab Muhammad al-Idrisi menționează existența pastelor în Sicilia (mai precis, în Trabia), în anul 826 D.Hr., sub denumirea de itriyya. Sicilienii preparau paste în cantități atât de mari, încât ar fi putut hrăni cu ele atât regiunea Calabria, cât și teritoriile musulmane și creștine dimprejur, deopotrivă, scrie al-Idrisi.

Din secolul al XIII-lea, o varietate mare de mâncăruri pe bază de paste era deja răspândită prin toată Italia de azi: macaroni, ravioli, gnocchi, vermicelli. Din secolul XIV, pastele capătă o mare popularitate, fiind menționate și în Decameronul lui Bocaccio.

Secolele XIV-XV au adus o inovare în lumea pastelor: apariția pastelor uscate, care a făcut posibilă răspândirea cu mai mare ușurință a acestui ingredient în toată lumea.

Categorii de paste

În funcție de aluat, pastele se împart în:

  • paste proaspete (fresca pasta). Pastele proaspete au un aluat moale, se păstrează la rece, se consumă în scurt timp de la preparare și necesită un timp foarte redus de gătire. Așa erau majoritatea pastelor de odinioară, deoarece procedeul de uscare era considerat o operațiune costisitoare.

  • paste uscate (pasta secci). În prezent, marea majoritate a pastelor consumate sunt cele uscate, ambalate în cutii, pe care le găsim de regulă în magazine și care necesită fierbere în apă înainte de a le pune în rețeta propriu-zisă (durata de fierbere este menționată pe cutie și diferă în funcție de fiecare tip de paste în parte).

În funcție de rețeta în care se folosesc, pot fi:

  • pasta in brodo, (paste de dimensiuni foarte mici, care se folosesc în supe)
  • pasta asciutta (pastele care se fierb în apă și apoi se servesc cu un sos și alte ingrediente alături: legume, carne, fructe de mare etc)
  • pasta al forno (paste care se gătesc la cuptor).

Cum să „citim” pastele

Pentru a sugera dimensiunea mică a pastelor, în denumirea lor italiană se folosesc fie sufixele masculine “-ini”, “-illi”, “-elli”, “-etti” sau cele feminine “ine”, “elle”, în vreme ce pentru dimensiunea mare a pastelor se ulilizează sufixele “-oni”, “-one”.

De exemplu, în cazul spaghetelor există variantele spaghettini (cele mici), spaghetti (normale) și spaghettone (cele mari).

Dacă ești curios să afli o mulțime de denumiri de paste, aici e locul potrivit.

De ce atâtea tipuri de paste?

Poate te întrebi de ce s-au inventat atâtea tipuri de paste! Răspunsul este simplu: pentru a se potrivi cât mai multor tipuri de sosuri care ar putea însoți pastele. Și asta pentru că pastele subțiri se potrivesc cu sosuri mai light, în vreme ce pastele groase sau tubulare se potrivesc sosurilor mai consistente, care umplu cavitățile pastelor și echilibrează gustul.

Câte paste se consumă anual

Pe lângă gustul delicios, se pare că pastele ne fac mai fericiți și asta deoarece conținutul lor bogat în carbohidrati ajută la secreția de serotonină, care este neurotransmițătorul responsabil cu fericirea.

În Italia, desigur, se înregistrează cel mai mare consum anual de paste – aprox. 23.5 kg/persoană, în vreme ce în România se consumă 9 kg/persoană, în Grecia 11.1 kg/persoană, Franța 8.1 kg/persoană, în Germania 7.7 kg/persoană, iar în Marea Britanie doar 3.5 kg/persoană.

Secretele culinare ale pastelor

  1. Fierbe pastele al dente și cu un minut mai puțin decât durata menționată pe cutie (și pentru că pastele se vor găti încă puțin și în sosul în care le pui).
  2. Folosește o cantitate mare de apă pentru a fierbe pastele și nu uita să adaugi sare în apă.
  3. Finalizează sosul înainte ca pastele să fie gata fierte petru a le pune direct din cratiță peste sos – astfel, pastele nu se vor usca și se vor “îmbrăca” foarte bine în sos.

Mi-ar plăcea să îmi spui în comentarii care care sunt pastele tale favorite.

fotografii: Unsplash, Andreea Mira Photography

Andreea Mirahttps://andreeamira.ro/
Creatoare de povești scrise și vizuale. Fotografă de food (aruncă un ochi pe www.instagram.com/andreea.mira), food blogger @www.infarfurie.ro și profesionistă în comunicare cu peste 15 ani de experiență. Sunt mamă a doi copii minunați care mă ajută adesea să văd lumea cu alți ochi. Îmi place să beau cafea, să alerg dimineața, să admir case vechi și să descopăr poveștile celorlalți.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here