Hainele sunt cartea noastră de vizită. Nu este nimic superficial în a te exprima prin piese vestimentare, machiaj și coafuri care să te reprezinte.

 În copilărie, hainele pe care ajungem să le purtăm nu sunt ale noastre, ci ale părinților, în special ale mamelor. Ele aleg și decid pentru noi așa că, fără să vrem, le împrumutăm stilul vestimentar.

Un articol scris de invitata noastră de astăzi, Cristiana Pantici, jurnalist cultural, fondatoarea Zenobisme.ro, feministă și autoarea cărții „Zenobistele. 27 de feluri în care să ai succes, regăsindu-ți feminitatea”.

Până la 13 ani, aveam părul tuns scurt, purtam tricouri și pantaloni și, uneori, îmi puneam amprenta numai pe încălțăminte, fiindcă mama îmi cumpăra pantofiori cu sclipici și flori, în nuanțe pastelate.

Încă din primii ani de viață am știut că îmi plac accesoriile feminine. Mama mi-a tot repetat o poveste care a confirmat acest lucru. Aveam un an și jumătate, vorbeam foarte bine, fără să stâlcesc niciun cuvânt. Eram cu mama într-un mijloc de transport în comun. Văzusem o poșetuță pe care nu mi-o amintesc, bineînțeles, la o fetiță ceva mai mare. Atunci m-am întors către mama și i-am spus: Ce poșetuță frumoasă are fetița aia.

 Mama copilului a fost șocată de cât de bine vorbesc, dar eu am reținut doar pasiunea pe care începusem să o nutresc pentru frumos și feminin.

De-a lungul anilor, școala nu prea mi-a permis să mă îmbrac așa cum simt. Începusem să mă amestec în tabloul de alb și negru, în tonurile lipsite de viață. Purtam doar blugi și cămăși. Abia așteptam vacanțele, în special cea de vară, ca să scot din dulap rochiile cambrate, din materiale ușoare, în care simțeam că plutesc.

Sex and The City și pantofii cu toc la uniformă

Deși Gossip Girl ar fi fost un serial mai potrivit pentru o adolescentă, prin clasa a 10-a am devorat fiecare sezon din serialul cult Sex and The City. Iubeam ținutele cu care defilau prin New York-ul anilor 90 Carrie, Samantha, Miranda și Charlotte. Dar mai mult decât atât, iubeam pantofii cu toc pe care-i purta Sarah Jessica Parker.

Am studiat la cel mai bun liceu din orașul meu, unde pretențiile erau mai mari decât beneficiile, iar uniforma era mai mult decât obligatorie. La intrare, în fiecare dimineață, ne așteptau niște oameni de pază masivi, care, indiferent de vremea de afară, nu ne permiteau să intrăm în instituție fără sacou.

În ciuda rigorilor, fiecare fată își aducea aportul în imaginea pe care o avea. Unele se machiau mai strident, altele purtau pălărie, gențile erau, de asemenea, o piesă de rezistență.

Mie îmi plăcea să combin uniforma cu pantofi cu toc. Nu conta dacă nu erau foarte comozi sau că uneori, în unele zile mai reci de primăvară, îmi înghețau picioarele. Important era să arate bine.

Până în facultate am ales aspectul în detrimentul confortului. Doi ani de zile am studiat la Cluj, iar acel oraș nu prea îți permitea să porți pantofi cu toc într-o zi obișnuită la facultate. A fost pentru prima dată când am căutat haine mai comode și am înlocuit tocurile cui cu tenișii.

După ce mi-am terminat studiile am fost mai confuză ca niciodată. Nu mă mai regăseam în nicio haină pe care o aveam. Mai mult, cei trei ani de pandemie în care mi-am petrecut majoritatea timpului acasă m-au făcut să îmbrățișez colanții și hanoracele mari ale iubitului meu.

Atunci am început să mă îngraș. Brusc, pantofii mei cu toc au început să fie imposibil de purtat. Am luat decizia să-i îndes în cutii și să-i așez în spatele dulapului.

Un workshop despre stil personal atunci când ai cea mai mare nevoie

Cu toate că mereu m-a atras industria fashion, abia în ultimii trei am început să citesc reviste de modă și cărți pe acest subiect cu religiozitate.

Am început să conștientizeze, la un nivel mult mai profund, că hainele nu sunt un moft, nu țin de „superficialitate” cum mai zic unele guri, ci sunt o adevărată carte de vizită, un mod de a te exprima.

Iar acest lucru mi-a fost confirmat de workshop-ul pe care l-am făcut anul trecut cu Mariana Romanică, consultant de imagine.

Mariana are peste 10 ani de experiență în profesia de consultant de imagine. De curând, a pus bazele Masterpiece Image Consulting Academy, care include singurul curs de consultanță cromatică din România acreditat internațional de AICI & IASET.

În cadrul workshop-ului, primul pas a fost să-i trimit cinci fotografii cu cinci ținute care mă reprezintă. Am ales poza cu o rochie albastră cu trenă, rochia Zenobisme, ținuta pe care am purtat-o la premiera filmului Barbie și rochia lungă roșie de la Urban Diva by Gya, cu care am fost la George Enescu și pe care am asortat-o cu tenișii mei roz-somon.

Întâlnirea noastră a fost într-o sâmbătă dimineață, pe Zoom. Am aflat atunci că există șapte esențe de stil constante pe care le etalăm: Clasic/tradițional – estetică neutră, pentru introverți; Feminin/romantic – fluiditate, lejeritate, boho; Dramatic/striking – teatral, young, impunător; Natural/sporty – casual, relaxat; Creativ/original – artistic, abstract; Elegan/chic – matur, rafinat, sofisticat; Alluring/sexy – feminitate matură, senzualitate.

După câteva minute de teorie, Mariana a analizat cele cinci fotografii pe care le-am trimis, apoi am avut și un mic test-fulger, iar la final, și pe baza testului de personalitate rezolvat în prealabil, Mariana ne-a explicat care este esența noastră de stil.

În urma cursului am aflat următoarele: esența mea principală este Clasic/elegant + Dramatic/striking, iar cea secundară este Sexy/alluring + Natural/sporty. Din acest motiv aleg să combin rochii cu teniși ori să port rochii atipice, atemporale, care atrag atenția, precum rochia bleu cu imprimeu floral.

Mariana Romanică nu doar m-a ajutat să identific care este esența mea de stil, ci am simțit că am descoperit o latură a mea pe care am ținut-o ascunsă.

„Dacă nu ai un stil personal, înseamnă că trăiești fără un scop”, a spus Mariana, iar aceste cuvinte mi-au rămas în minte.

 Imaginea unui jurnalist

Până în iulie, mi-am împărțit activitatea profesională între scris și comunicare. Adevărul este că nu mi-a plăcut vreodată comunicarea, cu tot ce ținea ea. Nu mi-a plăcut să fac PR, să creez conținut pentru canalele de Social Media ale clienților. Simțeam că toate aceste lucruri doar mă storc de creativitate.

În această vară, am renunțat complet la comunicare și m-am ocupat excluisv de scris. Mi-am asumat meseria de jurnalist cultural și, cu acest lucru, am început să produc și schimbări la imaginea mea.

Nu doar că m-am relaxat complet, fiindcă am ajuns să fac doar ceea ce iubesc, și am slăbit 15 kilograme, dar m-am întors și la culoarea mea naturală de păr. Am început să port haine mai elegante și, treptat, m-am reîmprietenit cu pantofii cu toc.

Nu este nimic superficial în vestimentație. Hainele sunt cel mai intim lucru, pe care-l purtăm zi de zi.

Mai mult decât atât, am descoperit o carte care m-a ajutat să îmi definesc stilul. „The Curated Closet”, de Anuschka Rees este un ghid excelent pentru oricine dorește să își construiască o garderobă personalizată, bazată pe preferințe autentice și pe un stil de viață unic.

Cartea te îndeamnă să renunți la cumpărăturile impulsive și la trendurile trecătoare, propunând un proces bine structurat pentru a descoperi ce îți place cu adevărat și ce ți se potrivește.

Rees oferă o serie de exerciții practice pentru a analiza garderoba existentă, a identifica piesele esențiale și a dezvolta o estetică personală coerentă.

„The Curated Closet” nu este doar despre modă, ci despre crearea unui stil personal care reflectă valorile și personalitatea fiecăruia, adaptat nevoilor de zi cu zi.

După ce mi-am asumat rolul de jurnalist, această carte m-a ajutat enorm să îmi definesc stilul personal, ținând cont de cerințele profesionale, dar și de preferințele mele. Într-o lume în care aparițiile publice și întâlnirile profesionale sunt frecvente, am învățat să construiesc o garderobă versatilă, compusă din piese de calitate, care să mă reprezinte, dar și să transmită un mesaj de încredere și profesionalism.

Sfaturile lui Rees m-au ajutat să evit deciziile de a cumpăra impulsiv și m-a încurajat să aleg doar articole care să îmi susțină stilul de viață activ, păstrând totodată un echilibru între confort și rafinament.

Închei acest articol cu încă o vorbă de duh a Marianei Romanică:

Este normal ca pe parcursul vieții tale să îți schimbi sitlul vestimentar. Asta înseamnă că evoluezi.

Foto credits: unsplash.com