31 decembrie, ultima zi din anul asta. M-am trezit și a trebuit să fac aceleași lucruri pe care le fac zi de zi: să strâng vasele și să le pun în mașina de spălat, să fac ordine în dezastrul din bucătărie, să aranjez paturile, să pregătesc micul dejun copiilor.
Iar mâine, contrar rezoluției new year, new me, va trebui să fac, din nou, aceleași lucruri.
1 ianuarie este doar o altă zi.
Un om înțelept mi-a spus acum câteva zile că noul an nu are nicio putere magică de a-mi aduce claritate sau binecuvântare. 2026 crește din 2025 — din aceleași bube și mucegaiuri, din aceleași microorganisme.
Din aceleași obiceiuri pe care le-am cultivat și întreținut. Din aceleași relații toxice și minciuni.
Și, în egală măsură, din acele relații sănătoase, adevăruri și valori, din prieteniile și sistemul de suport pe care le-am construit cu grijă.
Fiecare nou început „de luni”, „de mâine”, „din 2026” se naște din și pe ceea ce am construit anterior.
Ce ține de noi, zi de zi, este să înclinăm balanța: ce lăsăm să crească în viața noastră, pe cine lăsăm mai mult în viața noastră, unde ne investim timpul și energia.
A ne spune adevărul este un act de curaj, dar, mai presus de toate, de aliniere — cu noi și cu ceilalți.
Alege să spui stop unei jigniri.
Alege să dai acel telefon.
Alege să cumperi acel parfum.
Alege să ceri mai mulți bani pentru munca ta.
Alege să ai mai multă grijă de corpul tău.
Alege să-ți schimbi numele.
Alege să spui acel „te iubesc”.
Alege să spui „nu îmi e bine așa”.
Fii tu deus ex machina din viața ta și nu te lăsa hazardului.
Fii tu your own plot twist. Este în puterea noastră să nu mai amânăm pe „de mâine”, „de luni”, „în 2026”, „dacă va ieși proiectul X”.
Alege să schimbi ceva azi, acum.
Să-ți spui și să-ți trăiești adevărul.
Să alegi să fii decent și blând, în loc să fii o jigodie absolută.
Și nu pentru că „se poate întâmpla ceva și mori”. Da, se poate. Ci pentru că, în fiecare zi, construim ceea ce suntem și ceea ce vom deveni. Ce impact avem asupra celorlalți și cum vom fi amintiți.
Pentru că astăzi, prin tot ceea ce facem acum, nu construim pentru 31 decembrie 2026, când ne evaluăm anul și ne setăm noi obiective. Ci pentru cât va însemna existența noastră.
Și poate atunci mulțumirea, bunăstarea, pacea interioară și — îndrăznesc să spun — fericirea nu vor mai fi o destinație, ci mai multe stații în care vom poposi din ce în ce mai des. Pentru că alegem asta. Ca un premiu pe care ni-l oferim zi de zi. Pentru că putem. Și pentru că merităm.
