Andrada-Elena Cilibiu este o tânără Gen Z, urmează să facă 24 de ani, născută în Piatra Neamț, dar școlită în București. În prezent, își continuă studiile în Managementul Serviciilor Sociale și de Sănătate la Facultatea de Sociologie și Asistență din cadrul Universității București, iar înainte de asta a făcut Științe Politice și Guvernământ în cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative (SNSPA).
Din 2018, Andrada este Assistant Project Manager la Centrul Român pentru Politici Europene, iar din 2019 este Administrative Assistant la Centrul FILIA. Aici voiam să ajungem, Centrul FILIA este un ONG, o organizație feministă care susține femeile în lupta cu abuzurile și inegalitățile între sexe.
Astăzi stăm de vorbă despre feminism, proiecte și ce îi mai place în București.
CURATORIALIST: Background-ul tău este impresionant – studii de relații internaționale și științe politice, experiență la Centrul Român pentru Politici Europene și la Centrul FILIA. „Ce vrei să te faci când te vei face mare”?
ANDRADA CILIBIU: Cine ar fi crezut că voi ajunge activistă feministă? Cu siguranță eu nu; când mi se punea întrebarea “Ce vrei să te faci când crești mare”, perspectiva de a face activism feminist într-un ONG nu mi se părea plauzibilă.
Până în ultimul moment de dinainte de BAC am vrut să fiu ingineră; ulterior, mi-am dat seama că mă sperie scenariul în care voi fi cea mai tristă ingineră din lume. De fapt, inima îmi spunea că trebuie să fac altceva. Așa am ajuns la Facultatea de Științe Politice, singurul loc în care am putut da admitere la matematică, că doar pentru asta mă pregătisem în ultimii patru ani.
Într-o zi, am primit oferta de practică de la Centrul FILIA și am decis să fac voluntariat – mi-a schimbat existența cu totul.
Astfel, mi-am descoperit una dintre cele mai importante identități, cea de feministă, și mi-a trasat parcursul pe termen mediu și lung. În momentul acesta, nu mă văd făcând altceva; într-o formă sau alta îmi imaginez că toată viața voi lupta pentru o lume mai dreaptă și mai sigură pentru femei și fete.
Acum studiez la Universitatea București în cadrul masteratului de Managementul Serviciilor Sociale și de Sănătate; plănuiesc să fac un doctorat în care să mă concentrez pe accesul femeilor la servicii de sănătate reproductivă în România.
Ca membru al generației Z simți o presiune să schimbi lucrurile în țară?
Sunt mândră de apartenența mea la generația de Zoomeri; spun despre mine că sunt un Zoomer crescut printre Millenials. Nu simt presiune din prisma acestei identități pe care o am.
Dar generația mea e mai aware ca niciodată de nedreptățile și inegalitățile din societate.
Mă uit la adolescenții din jurul meu cu multă admirație și speranță; nici ei, ca mine, nu mai au răbdare în fața sexismului, clasismului, rasismului și a altor forme de discriminare. Nu îmi imaginez o existență în care să nu mă supere și frustreze în fiecare zi nedreptatea și inegalitatea; ce mă ține în lupta asta este speranța, speranța că în fiecare zi contribuim la o lume mai sigură pentru generațiile de fete care vor veni.
Mi-ar plăcea să știu mai multe despre ONG-ul Centrul FILIA – cu ce scop a fost lansat, cui i se adresează, ce planuri are în următoarea perioadă din ceea ce cunoști tu?
Centrul FILIA a fost înființat în anul 2000, de Mihaela Miroiu alături de alți profesori universitari. Scopul inițial al ONG-ului a fost cercetarea. Cei din academia voiau să pună bazele studiilor de gen în România la acel moment.
De atunci și până în prezent, FILIA și-a extins direcțiile de acțiune – acum facem activism, cercetare, advocacy și lucru în comunitate. Beneficiarele noastre sunt femei și fete de peste tot din țară, mai ales că lucrăm și în comunități rurale.
În următoarea perioadă, ne vom continua activitățile în domeniul violenței de gen și a sănătății reproductive. Vom începe să lucrăm susținut pentru prevenirea și combaterea hărțuirii stradale și hărțuirii din mediul academic. Stay tuned pe rețelele noastre de socializare pentru noutăți din munca noastră de zi cu zi.
Ce înseamnă feminism pentru tine în 2022?
Feminismul este despre egalitate de șanse și oportunități, egalitate în drepturi, siguranță și respect într-o lume construită pe măsura bărbaților. Este despre fiecare moment în care ne-a fost frică doar pentru că suntem femei, în care nu am avut loc la masa la care se iau decizii pentru că suntem femei, despre fiecare încercare de a ne controla corpul și mintea.
Care sunt cele mai mari probleme cu care te-ai întâlnit ca femeie în România?
În acest moment, problema cu care mă confrunt și care mă doare cel mai tare e lipsa accesului la întreruperi de sarcină la cerere. Aflăm tot mai des de situații în care femeile și-au făcut avort acasă, ca în timpul decretului, și chiar de situații în care au decedat în urma avorturilor făcute acasă.
Pe lângă asta, problema violenței de gen în România ne urmărește sumbru la fiecare pas; victimele nu au în continuare suficiente mecanisme prin care să iasă din situația de abuz și să fie în siguranță. Anul acesta este primul an în care vom avea brățări pentru agresorii domestici și deja există întârzieri în achiziția dispozitivelor.
Fiecare astfel de amânare ne costă vieți.
Dacă ar fi să lucrezi la un proiect de lege, ce subiect ar trata și ce soluții ai propune?
Aș vrea să existe în România o rețea de cabinete de avort prin telemedicină, care să le ofere beneficiarelor în plus metode contraceptive și sfaturi ce țin de planificare familială și educație sexuală.
Am văzut, mai ales în pandemie, cum accesul la servicii de sănătate reproductivă a devenit aproape imposibil, așa că încă din 2020 am comunicat către Ministerul Sănătății cât ar fi de important un astfel de sistem care să ofere servicii medicale prin telemedicină; nu s-a întâmplat nimic. Mai mult, cu fiecare lună situația s-a agravat.
Ce ai tu FRUMOS astăzi?
Un grup de suport de femei și fete puternice pe care le am în jurul meu, fie că mă refer la grupul meu de prietene, fie la colegele de la Centrul FILIA. Sunt o inspirație continuă.
Fără ele nu aș fi fost astăzi nici femeia și nici activista feministă care sunt.
Ce îți mai place la București, pe unde te găsim în timpul liber (când nu este pandemie/nu sunt restricții)?
Eu m-am îndrăgostit la prima vedere de orașul ăsta, l-am simțit foarte aproape de sufletul meu. Mă găsiți plimbându-mă pe Calea Victoriei, la o bere cu librarii de la Cărturești and friends, prin cafenelele din piața Amzei, unde mă văd să schimb idei cu alți prieteni activiști sau jurnaliști și, când mi se face poftă, pe la muzeele de artă contemporană.
Ce ai mai citit în ultima vreme – online sau hardcover?
“Men who hate women” de Laura Bates, un volum despre comunitățile sexiste din online – PUA (pickup artists), inceli, activiști pentru drepturile bărbaților, printre altele. O lectură care m-a speriat și inspirat să mă aplec și eu asupra comunităților românești din online. În ultima vreme am citit doar literatură feministă, volume despre sănătate reproductivă, stereotipuri de gen și sexism în sistemul medical.
La 30 de ani vreau…
Să nu fi plecat din țară și să continui să lupt pentru o societatea mai echitabilă; sper să reușesc.
Am râs ultima oară cu lacrimi la…
Big Mouth, animația mea preferată.
Cel mai recent lucru pe care l-am făcut pentru prima dată a fost…
Să fac conținut pe TikTok, după o perioadă lungă în care acest task mi-a provocat anxietate. Încerc să îmi îmbrățișez tot mai mult identitatea de Zoomer pe internet.