Îmi amintesc că învățasem să lucrez cu andrelele pe când eram la clasele primare. Sora mea mai mare se pricepea și o admiram cum lucrează rapid, mișcând degetele cu o abilitate care, pe atunci, mi se părea magică.
Priveam cu uimire cum apăreau noi și noi rânduri frumos împletite, cum dintr-un ghem prindea contur o față de pulovăr sau o șosetă. M-a învățat și pe mine și, chiar dacă nu am avut niciodat un produs final, mă bucuram de pătrățețele lucrate și mă mândream că știu să împletesc firele „un ochi pe față, unul pe dos”.
Acum nu știu dacă mai am dexteritate, dar mă bucur să văd că acest meșteșug nu s-a pierdut în epoca lucrurilor de-a gata. Un astfel de exemplu minunat este Ghemulețul Încâlcit, un mic proiect de lucru de mână inițiat de Alexandra.
În magazinul online al Alexandrei te întâmpină șosete, pături pentru oameni mari sau mici, cardigane, toate în culori vesele sau în culori uni, dar cu elemente decorative colorate care le dau personalitate. O idee bună de cadou de Crăciun, dacă ești în căutare de ceva lucrat artizanal, cu pasiune și dedicație
Alexandra este din Constanța, are 33 de ani și este mămica unei fetițe de 5 ani. A absolvit Facultatea de Științe ale Naturii și a lucrat în domeniu până când a devenit mamă și s-a dedicat total creșterii fetiței.
Află în interviul de mai jos cum a descoperit Alexandra meșteșugul lucrului de mână, cum a deprins arta de a croșeta și tricota, ce o inspiră în realizarea pieselor lucrate în culori vesele și multe altele care te vor face să vezi împletiturile și firele cu alți ochi.
…
Acest articol face parte dintr-o serie dedicata artizanilor zilelor noastre, oameni care încă mai fac cu propriile mâini lucruri frumoase, cu grijă, cu pasiune. Dacă vrei să ne povestești despre meșteșugul tău sau cunoști pe cineva care este artizan într-un domeniu, scrie-ne pe curator@curatorialist.ro ca să î(ț)i facem povestea cunoscută.
…
Curatorialist: De unde vine pasiunea pentru croșetat și tricotat?
Alexandra: Pasiunea pentru croșetat și tricotat vine de pe la 20 de ani, când pur și simplu căutam ceva cu care sa îmi umplu timpul liber. Încet-încet a evoluat și am descoperit că există în afară o întreagă comunitate cu diverse patterns, fibre frumoase (unele vopsite manual) și m-a cucerit și mai tare.
Când și cum ai deprins lucrul de mână? Ai avut modele de urmat în familie? (mamă, bunică?)
Ambele bunici (în special, cea maternă) aveau tot timpul lucrul în mână. Făceau ciorapi, „cipici”, „ilice” etc. Eram copil pe atunci, însă ele doua când se întâlneau și lucrau este o imagine încă vie în mintea mea. Deși ambele bunici cunoșteau tehnica, eu eram prea mică să fiu interesată de ea, așa că am învățat ani mai târziu după tutoriale prezentate pe YouTube.
Care a fost prima creație pe care ai realizat-o? Cum a fost rezultatul?
Prima „creație” (dacă pot sa o numesc așa) a fost o brățară cu floricele albastre. Ceva tare urâțel dacă mă uit acum în urmă. Dar chiar și așa… a fost un început.
De ce ai ales numele Ghemulețul Încâlcit pentru a-ți reprezenta proiectul? Care este povestea din spatele acestui nume vesel și haios?
Ghemulețul încâlcit a existat prima dată sub forma de blog unde interacționam cu alte fete pasionate de handmade (nu doar croșetat și tricotat), apoi a devenit cont pe Instagram pentru că nu am mai simțit nevoia de multe cuvinte, ci doar de a arăta ceea ce fac.
Numele lui vine de fapt de la stângăcie. Stângăcia cu care începem prima data când facem un lucru nou fără să avem dexteritate, cu multe derulări la video-urile cu tutoriale, cu folosirea materialului nepotrivit, cu nervi etc.
Este un nume simplu, dar grăitor pentru mine… pentru că eu m-am „încâlcit” tare mult la început.
Este lucrul de mână un job full time sau este un proiect personal izvorât dintr-o mare pasiune?
Categoric nu este un job full time. Meseria mea de bază este cu totul alta. În momentul în care mă aflu, shop-ul meu reprezintă o încercare încă timida de a pune bazele unei afaceri micuțe, micuțe. Nu pot să aloc atât timp acestui proiect pe cât mi-ar plăcea însă îmi doresc, pe viitor, să ajung să spun că este o afacere și că este job-ul meu. Mi-ar plăcea asta!
Ce materiale și ustensile folosești pentru croșetat și brodat? Mai abordezi și alte tehnici de lucru de mână?
Eu crosetez și tricotez. Îmi plac ambele în egala măsură și le alternez atunci când simt presiune pe încheieturi. Am lucrat și cu fir sintetic, însă, de câțiva ani, sunt acaparată de fibra de lână. Nu doar merinos, ci și lână simplă (care nu seamănă deloc cu lâna bunicilor: nu înțeapă, se poate spăla la mașină etc).
Lâna este fibra mea preferată. Singurele produse la care lucrez cu blend de lână și sintetic sunt cardiganele. Îmi doresc tare să găsesc un subtitut 100% natural, care să fie și accesibil, și easy care (pentru că se pune mult accent pe easy care în zilele noastre).
Îmi plac mult și firele de lână vopsite manual (hand dyed yarn), dar și fibrele special pentru ciorapi pe care le cumpăr, în mare parte, din afară. Dragostea pentru lucrul cu fibre a început de fapt cu broderia punct cruce și dantela frivolite. Acum am rămas doar la tricotat și croșetat.
Ce îți place cel mai mult să creezi? De ce?
Ciorapi! Ciorapii „Călători” sunt preferații mei. Desi sunt foarte, foarte migăloși, lucrați cu cel mai subțire fir și cu cele mai mici ace…iubesc să lucrez la ei. Motivul este multitudinea de nuanțe care exista pentru ei… Iubesc culorile!
Care a fost piesa la care ai lucrat cel mai mult, dar care ți-a adus o mare satisfacție?
Cel mai mult am lucrat și lucrez la pături. Păturile de dimensiuni mari durează destul de mult timp, însă este o bucurie imensă când folosești tu sau cineva drag un obiect creat de tine.
Păturile mele nu învelesc pe cineva, ci îl îmbrățișează… cu multă căldură.
Cât timp ia realizarea unei piese? Dă-ne câteva exemple.
Sunt produse care se lucrează în câteva ore, altele în câteva zile, altele poate și două săptămâni (paturile mari), în funcție de complexitate. O pereche de ciorapi „Călători” se lucrează în 10-12 ore, un cardigan cam 3 zile și jumătate, o broșă cireșică în 2 ore etc. Este destul de time consuming.
Văd lucrul de mână ca pe o activitate relaxantă, creativă, cu o finalitate palpabilă. Cum am putea readuce în prezent plăcerea lucrului de mână?
Pe la 20 de ani era doar un hobby. Acum a devenit terapie. Este un proces foarte terapeutic pentru mine. Monotonia mișcării acelor mă liniștește cumva… îmi pune ordine în gânduri și mă face să vad lucrurile mai clar, mai organizat.
Este un craft deosebit de potrivit pentru cei care caută un „refugiu” după serviciu sau pentru clipele în care se simt „încărcați „.
Este ușor de învățat, materialele se găsesc peste tot și la final rămâi cu un obiect util, cu sens…este craft-ul perfect pentru momentele în care trăim astăzi.
Te-ai gândit să organizezi workshop-uri pentru cei care vor să se inițieze în acest domeniu?
Nu! Nu mă consider atât de avansată încât să pot „preda” și altora. În aceeași măsură este mai ușor decât pare. Dacă știi să croșetezi un pătrat deja nu mai ești începător. Sunt atât de multe tutoriale acum încât ORICINE poate învăța să facă ceva basic în maxim 30 de minute.
Cum arată colțul tău de lucru?
Colțul meu este plin de fibre și toate sunt colorate. Iar eu lucrez într-un colț mic din dressing pentru a nu-i deranja pe cei din casă. Lucrez mult noaptea după ce adoarme pitica. Este genul de craft pe care îl poți face oriunde: pe canapea, în mașină, la coadă etc.
Ce te inspiră în realizarea creațiilor tale?
Găsesc inspirație în tot ce înseamnă culoare și bucurie. Flori, curcubeie, nori etc. Pitica joacă și ea un rol important tare în denumirea unor produse.
Care sunt cele mai solicitate modele la Ghemulețul Încâlcit?
Nu am foarte multe tipuri de produse, dar cele mai solicitate sunt cardiganele. Însă sunt și cele mai solicitante. Nu obișnuiesc să lucrez custom tocmai din cauza aceasta. Am nevoie să lucrez ceea ce simt în acel moment.
Nu lucrez ce se cere, ci mai degrabă ce simt atunci. Nu știu dacă este ok pentru business aceasta abordare… însă este ok pentru a face în continuare ceea ce fac cu drag.
Cu ce stare asociezi cel mai mult lucrul de mână?
Oh! Cu ce stare?! Acum, că mă întrebi așa direct, aș spune „liniște”. Atunci când lucrez… în mintea mea mereu agitată și îngândurată se face liniște.
Tu ce ai frumos astăzi?
De 5 ani și jumătate, ASTĂZI și pentru totdeauna am mereu în mâna mea o mânuță mică. Asta am frumos!
fotografii: Ghemulețul Încâlcit
Tot din seria Artizanii zilelor noastre:
Andreea Hoha (Foaie Verde) sau arta de a face agende artizanale
