Vitralii. Par desprinse din alte vremuri, în care atenția, migala, simțul estetic și măiestria erau valorile care îi caracterizau pe meșteșugarii ce realizau vitralii pentru a înfrumuseța edificii și vieți.
Cu greu îți poți închipui în prezent oameni care să se dedice acestei arte a frumosului. Așa că mi s-a părut fascinantă povestea Marianei Cismaru, artista în vitralii care a lăsat corporația pentru a-și dedica timpul atelierului său de creat vitralii, Maruan.
Mariana este din Galați și povestește că întotdeauna a fost atrasă de diverse paliere ale domeniului artistic. A urmat un profil uman la liceu, continuat cu Facultatea de Marketing din cadrul ASE București.
A lucrat în corporații, în domenii precum problem solving, social media, marketing și BTL. Până când, dându-și seama că parcursul profesional de până atunci nu îi aduce satisfacție, a decis un reset.
Așa a apărut Maruan, atelierul de vitralii, în care latura artistică a Marianei a ieșit la suprafață și i-a adus bucuria de face zilnic ceea ce iubește.
…
Acest articol face parte dintr-o serie dedicata artizanilor zilelor noastre, oameni care încă mai fac cu propriile mâini lucruri frumoase, cu grijă, cu pasiune. Dacă vrei să ne povestești despre meșteșugul tău sau cunoști pe cineva care este artizan într-un domeniu, scrie-ne pe curator@curatorialist.ro ca să î(ț)i facem povestea cunoscută.
…
Curatorialist: Cum ai descoperit vitraliile? Care este prima amintire a ta legată de vitralii?
Mariana: M-au atras vitraliile încă de copil, când singurul loc în care aveam contact cu ele era spațiul bisericesc, însă cea mai de impact amintire este legată de o tabără cu școala din clasa a 6-a când am vizitat, într-o excursie de o zi, Palatul Culturii din Târgu Mureș și am văzut vitraliile din Sala Oglinzilor.
Îmi amintesc cât de fascinată am fost de ele, de modul în care lumina le aducea la viață. Atunci cred că m-am îndrăgostit de vitralii.
Ce înseamnă Maruan – numele ales pentru proiectul tău – și de ce ai ales acest nume?
Maruan e un joc pornit de la prenumele meu și prescurtarea folosită de familie și prieteni, Maru. Pentru mine procesul creativ e ludic și mi s-a părut potrivit ca și numele atelierului să fie născut tot din joc.
Cum te-ai decis să treci de la viața de corporatist la cea de artizan, de meșteșugar? Te-ai dedicat full time acestei pasiuni?
Ultimii ani au aruncat o noua lumina asupra vieții, asupra lucrurilor importante cu adevărat și asupra modului în care mă raportez la lume, așa că am decis că mai bine fac un salt în necunoscut decât să regret și să mă întreb mai târziu ce ar fi fost dacă.
Cum ai deprins meșteșugul realizării vitraliilor?
În urmă cu patru ani mă aflam într-un moment de cumpănă pentru că mă regăseam neîmplinită în carieră și, chiar în momentul în care mă întrebam ce să fac, am găsit întâmplător un curs de vitralii. Am participat și, încă din timpul cursului, am știut că asta vreau să fac.
Nu am început de atunci, au mai trecut doi ani în care crearea de vitralii a fost prezentă ca un hobby, după program sau uneori în weekenduri, dar în toata perioada mi-a devenit din ce in ce mai clar că asta e chemarea mea.
Povestește-ne pe scurt care sunt etapele de realizare a unui vitraliu, ce materiale sunt necesare, ce ustensile, procedurile. Introdu-ne un pic în universul artei vitraliilor!
Există doua tehnici de realizare a vitraliilor din sticla, cu profil de plumb și tehnica Tiffany. În cea din urmă sunt vitraliile realizate de mine până acum. Sticla pe care o folosesc este special creată pentru vitralii și este importată, în general, din SUA.
Mai întâi stabilesc schița de lucru, apoi trasez tiparul fiecărei piese pe sticlă, apoi aceasta este tăiată cu un diamant. După taiere, urmează finisarea marginilor la grinder. După această etapă urmează învelirea marginilor în folie de cupru, alăturarea pieselor ca într-un puzzle ce recreează schița și apoi lipirea lor cu cositor.
Care este vitraliul care are o semnificație aparte pentru tine? O poveste pe care ne-o poți spune aici.
Uh! Să aleg între toate piesele create până acum e ca și cum o mama alege între copiii ei, nu aș putea să fac niciodată asta și nici nu simt o simpatie mai mare pentru unul anume.
Până la finalizarea fiecărei piese e un consum emoțional în care plec de la încântarea unui nou model și curiozitatea a ceea ce va ieși, trec prin frustrare, nervi, furie, și, la final, mă îndrăgostesc de rezultatul final și mă umplu de mândrie. Știu, e mult! E un proces care îmi testează atenția, răbdarea și îndemânarea haha!
Care este acum statutul vitraliilor, în general? Dacă în trecut erau des folosite pentru a da o notă aparte fațadelor, acum mai rar vezi vitralii la imobilele nou construite. Cine comandă și unde sunt folosite cu precădere vitraliile tale?
Oamenii au început să pună mai multa intenție în felul în care își decorează locuințele sau spațiile și au început să descopere că vitraliile pot fi realizate și în stil modern sau abstract, nu doar bisericesc.
Așa că interesul pentru vitralii crește o dată cu interesul pentru artă în spațiul cotidian.
Pe lângă vitralii de mari dimensiuni, în atelier creez obiecte decorative de mici dimensiuni în tehnica vitraliului, în dorința de a obișnui oamenii cu aceasta arta în pași mici.
Cum este să fii antreprenor într-un domeniu artizanal precum crearea vitraliilor? Care au fost greutățile cu care te-ai confruntat pe acest drum?
Îndoiala e cea mai mare piedică, un fel de sindromul impostorului cred, dar lupt cu asta și perseverez pentru că știu conștient că merita efortul pentru a vedea încântarea pe fața clienților sau a cursanților pe care îi am în atelier.
Ce te inspiră în realizarea vitraliilor?
Cel mai des mă inspira clienții mei, stilul lor de viață și spațiile în care expun.
Ce visai să devii când erai copil? Ai avut de atunci o înclinație artistică?
În liceu făceam haine pentru colegele mele, desenam, făceam colaje, scriam poezii și mergeam la cursuri de actorie. Mi-am dorit atunci să intru în lumea teatrului, dar mi-am dat seama că nu e pentru mine. Însă nevoia de a crea a existat mereu.
Ce faci în timpul liber, cum te reîncarci creativ?
Vizitez muzee, călătoresc, mă joc cu fiica mea și încerc sa găsesc timp să citesc mai mult decât o fac.
Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Mă trezesc în fiecare dimineața la 7:30, cafea, trezit copil, rutina de dimineață copil, dus copil la grădiniță și apoi mers la atelier. O dată ajunsa la atelier fac cea de-a doua cafea și pun pe agendă ce îmi doresc să fac în ziua respectivă, apoi trec la lucru. La 17:00 iau copilul de la grădiniță și, fie mergem în parc, fie mergem acasă și ne jucam, dar în majoritatea serilor și weekendurilor petrec timpul cu familia.
Dacă nu ai mai face vitralii, ce ai alege să faci?
Greu. Nu mă gândesc la asta și nu accept momentan un plan B, trăiesc în prezent și dau tot acum, fără niciun regret. Dacă lucrurile se vor schimba, voi vedea atunci ce aduce nou momentul și mă voi replia atunci, dar nu mă sperie nimic.
Dacă ai alege un singur cuvânt pentru a defini vitraliile, care ar fi acela?
Lumină. Pentru că aduc multa lumină, vizuală, emoțională, mentală.
fotografii: Mariana Cismaru
Tot din seria Artizanii zilelor noastre:
Olimpiu Chișiu (Muzicando, Don’Go) sau arta de a crea jocuri de societate
Sorin Chiuzbaian (Handcrafted by Chiuzbi) sau arta de a lucra cu lemnul
