“Dacă aș avea o balanță acum la finalul anului, către ce reușite, împliniri, mulțumiri s-ar înclina, respectiv eșecuri, greșeli, blocaje?
Dacă m-aș uita pe fast forward pe filmul anului 2022, care sunt cele mai importante 3 sau 5 momente unde aș pune pauză?
Dacă aș caută o “prima dată” anul acesta care ar fi primul lucru care îmi vine în minte?
Ce barieră, blocaj, obstacol personal, al meu și al nimănui altcuiva am depășit în acest an?
Cine eu sunt cel de azi, diferit de cel care eram acum 365 de zile?”
articol pentru Curatorialist de Ioana Elena Dăncescu, psiholog și psihoterapeut specializat în psihoterapia traumei și terapie de cuplu.
Acestea sunt doar 5 dintre întrebările cu care îi provoc pe unii dintre clienții mei din procesele de psihoterapie, acum pe final de an. Celelalte 5 întrebări din pachetul rotund de 10, care cuprind o retrospectivă generoasă pentru anul în curs sunt legate de:
– ce anume am uitat să sărbătoresc/trăiesc
– unde din punct de vedere emoțional nu am “poposit” suficient,
– ce mă bucur că s-a terminat,
– ce experiență dificilă mi-a arătat ceva despre mine ce nu știam,
– ce obiceiuri și ritualuri noi am îmbrățișat și
– ce mi-ar fi dorit să simt, să trăiesc sau să fac mai mult anul acesta.
Pentru unii dintre noi acest tip de retrospectivă, formulata mai degrabă cu întrebări “smart” sau dimpotrivă cu unele mai neaoșe, spuse verde în față, are tot sensul din lume și aduce un plus la capitolul liniște și împăcare.
Pentru alții, din contră, efectul resimțit este de presiune, încărcătură psihologică și anxietatea că nici de data asta “nu m-am ținut de plan” și la ce bun să îmi mai pun alte intenții dacă tot “la mine nu rezistă mai mult de câteva zile/săptămâni.”
Oare cum ar arăta o variantă de retrospectivă sănătoasă?
Dar niște intenții, rezoluții pentru anul nou care să fie potrivite?
Și oare ne prinde bine să avem restrospective și rezoluții?
Primul punct de plecare este că psihicul nostru este construit să balanseze constant între prezent și trecut/viitor, respectiv interior/exterior.
Oricum se întâmplă asta cu noi, fie că este 31 decembrie, 28 februarie sau 1 iulie. Astfel că oricând suntem susceptibili să îl balansam pe Azi cu Mâine și cu Ieri, pe mine cu tine și cu ceea ce ne înconjoară.
De ce suntem construiți așa?
Încă de când suntem doar o celulă suntem programați să învățăm, să evoluăm, să ne mișcăm și să fim acum diferiți de cei care eram anul trecut și cei care vom fi la anul.
Este o realitate declarată de toate cercetările din neuropsihologie, care susțin teoriile despre neuroplasticitatea creierului nostru, care se adaptează și se schimba constant.
Așadar, insight-ul numărul 1:
Dacă tot nu putem “scăpa” de tendința mintii noastre de face retrospective, barem să alegem când să le facem și cum să le facem. Și la fel legat de intenții, nu avem cum să nu simțim natural nevoia de a avea o perspectivă de viitor, cel puțin să fie una după nevoia și intenția noastră.
Ne naștem astfel cu capacitatea de auto-analiză și auto-reflectare, cu care dansăm pe parcusul întregii noastre vieți.
Astfel că sfatul meu este să iți alegi un moment într-un an, într-o luna, într-o săptămână, într-o zi când să stai de vorba cu tine, retrospectiv despre “cum a fost pentru tine” anul, luna, săptămână, ziua respectivă.
Să stai de vorba cu tine așa cum ai vorbi cu cineva de încredere, cineva apropiat, poate chiar cu un psihoterapeut. Unde să mergi cu deschidere și încredere și să spui “tot” ce ai pe suflet și ce simți, crezi, gândești, evaluezi, despre tine în acea perioadă.
Și la fel pentru rezoluțiile de an nou avem nevoie să ne dăm un timp și spatiu. Să ridice mâna cine nu a spus că de luni urmează să…
Perspectiva mea este că la orice început ai nevoie de o alta discuție deschisă și sinceră cu tine: “ce vrei tu cu adevărat pentru tine” la anul?
ce este cu adevărat important pentru tine acum pentru acest început?”
Cu focus pe Acum, nu pe Atunci.
De multe ori le confundam și ne așteptăm să însemne același lucru. Acum schițează un Atunci și reprezintă un legământ cu sine, o promisiune, știind că trăim cu incertitudinea și imprevizibilitatea oricărui muritor de pe acest pământ.
Al 2-lea insight:
În asociere cu primul este că avem nevoie de retrospective și rezoluții personalizate. Ale mele nu vor arata că ale tale. Ale tale este foarte posibil să funcționeze un timp și apoi să expire și să nevoie de updates pentru ele.
Psihicului nostru îi place să fie dinamic, să fie în continua mișcare și agreează flexibilitatea și expresivitatea, și se ferește (cât de mult poate) de rigididate, blocaje, repetiții.
Dacă anul acesta simți că ai nevoie de live the moment și asta să fie rezoluția ta pentru la anul și are un sens în configurația ta de nevoi, autoreglaj, relații și dinamici este excelent!
Dacă, în schimb, acum ai nevoie de rutină, conștiinciozitate și mai mult focus pe obiectivele tale intenționează ceva din zona asta.
Dacă ai tot amânat să începi un curs, să spui DA la o anumită acțiune, dacă niciodată nu a fost momentul potrivit să trimiți un mesaj, poate că trebuie DOAR să acționezi și să stai cu ce simți și ce vine emoțional după o astfel de intenție, și nu înainte!
Și parte din personalizarea retrospectivelor și rezoluțiilor este să ai acces la ele constant și să le vezi cu “ochii deschiși”.
Recomand cu căldură orice forma de a le scrie sau materializa într-un jurnal/ dream chart/vision board. Dintre toate funcțiile psihicului nostru memoria noastră este cel mai susceptibila la transformări inconștiente și are nevoie de ancore pentru a funcționă sănătos.
Al 3-lea insight:
Este că fără un strop de conflict psihic interior nu avem nici retrospective cu sens, nici intenții fructuoase. Asemănător se întâmplă cu tine și când ești pe canapeua unui psihoterapeut atunci când mergi la psihoterapie. Ai vrea și nu ai vrea să fii acolo. Îți place și nu-ți place ipostaza în care ești (chiar dacă îți este de mare ajutor și simți că ai găsit ghidarea și sprijinul mult căutat).
Orice act de introspecție, centrare pe sine și descoperire de sine poate trezi într-un sens extrem de sănătos un conflict psihic interior. O parte vrea să vadă ce este de văzut, în timp ce alta vrea să evite și să nu se pună singură sub lupă. (Și, că o paranteză, sigur că intenția oricărui psihoterapeut în relație cu clientul sau este că acesta din urma să aibă cât mai puțin timp nevoie de el și să continue munca cu sine pe cont propriu.)
Este firesc așadar să trăim cel puțin un mic conflict interior și o ambivalentă atunci când facem retrospective sau ne propunem intenții pentru viitor. Este semnul că procesul psihic pe care îl stimulam prin aceste practice chiar se întâmplă!
Al 4-lea insight:
Este și ultimul cu care aș vrea să te las și reflectă o caracteristică sănătoasă a psihicului nostru care mă ajută în fiecare clipa din munca mea de psihoterapeut, care aud, văd, conțin emoțional zeci de oameni în fiecare săptămână în procesele lor de terapie:
suntem într-o continua tranformare, nimic nu este permanent și în noi există o resursă nebănuită (pentru unii dintre noi), reziliență cu care facem față necunoscutului și supraviețuim chiar și în cele mai dificile contexte de viață.
Și că să îl parafrazez pe Viktor Frankl atunci când avem un DE CE, putem suporta și duce emoțional mai bine orice “CUM”.
Consider că este sănătos și de ajutor să trăim cu un ochi ațintit pe noi în viitor și să plecăm de la cine suntem azi/acum ca să ne creionam cine vrem să fim la anul.
Eul nostru are nevoie permanent de un far luminos, cald și prezent pe orice vreme, de o busolă care să ne arate nordul și direcția. Nu putem să fim în derivă și să fim bine cu noi și cu cei din jurul nostru.
Și că să ne asiguram că retrospectivele și rezoluțiile sunt că niste busole reglate sau niste faruri luminoase trebuie să ne regăsim pe noi înșine în ele.
Iar asta nu este o muncă ușoară și rapidă, ci una care se întâmplă cu fiecare an trăit și cu fiecare început.
La mulți ani în care să fim noi înșine!
Sunt Ioana Elena Dăncescu, psiholog și psihoterapeut specializat în psihoterapia traumei și terapie de cuplu. Cred cu tărie că ceea ce “Simțim, Simțim” (și de aici vine frumusețea vieții), iar oamenii sunt buni și frumoși în esență.
Ca om, sunt o persoană activă, energică, organizată și mă implic în proiecte cu sens pentru mine și pentru ceilalți. Cred că la momentul potrivit psihoterapia funcționează și vă invit să vă dați oricât de multe șanse aveți nevoie pentru a învăța să fiți bine cu voi înșivă.
Mă găsiți pe Terapia funcționează și în cadrul asociației în care m-am format în terapia traumei, Institutul pentru Studiul și Tratamentul Traumei.
