Nu o să uit niciodată prima dată când ne-am cunoscut, la un curs de fotografie, acum mai bine de un deceniu. A adus în clasă așa o energie debordantă și un zâmbet mare, de mi-am zis, “clar, am cu cine să stau”. După cursuri am păstrat legătura digital, iar astăzi continui seria ATUNCI/ACUM cu evoluția Andreei Goia de la o carieră în comunicare la fotograf freelancer.
Anul trecut a fost dedicat proiectelor personale și timpul petrecut în familie, ceea ce o face un fotograf experimentat în lucrul cu copiii. Însă, 2021 a venit cu multe proiecte comerciale pentru Andreea.
„Profesional, pare ca am depășit blocajul cauzat de pandemie și lucrurile au intrat pe un făgaș relativ normal. Mi-ar plăcea ca anul următor să continue profesional la fel, cu acest echilibru între zona comercială și cea artistica, personală.”
Portofoliul ei este vast. Cuprinde colaborări cu reviste precum ELLE România, Viva, Unica, sau Beau Monde, campanii pentru designeri români, precum Irina Marinescu; dar și shooting-uri pentru Absolut Vodka, ING și campanii umanitare ca Magic Home.
Te invit să călătorim prin experiența facultății și a primilor ani ca antreprenor. Apoi să descoperim ce își dorește pentru nișa ei, pentru copii și să ne spună de ce îi place fotografia pe film și orașul București.
CURATORIALIST: În 2005 ai terminat studiile de Comunicare și Relații Publice, apoi ai continuat să lucrezi în domenii precum publicitate și evenimente, cum crezi că te-au pregătit aceste domenii pentru ceea ce faci acum?
ANDREEA GOIA: Domeniile în care m-am pregătit sunt cumva complementare. Mi-au plăcut studiile de comunicare, cred că am învățat foarte mult, e o facultate care te introduce și în zona artistică, am studiat semiotică, imagologie, media, publicitate. Iar anii de evenimente și publicitate mă ajuta acum să înțeleg mai bine ce nevoi au clienții mei, cum se construiește comunicarea de brand, cum se comunică eficient prin imagine.
Ce pare că nu am învățat prea bine e să mă promovez, dar lucrez la asta.
În 2009 ai spus stop unei cariere și ai îmbrățișat rolul de freelance photographer, ce a inspirat această schimbare?
În 2009 eram deja mamă a doi băieți, de doi și un an. Eram în concediu de maternitate și simțeam nevoia să am și o activitate în afara universului familiei, așa că am reluat cursurile de fotografie. Făcusem cursuri de fotografie si când eram studentă la Comunicare.
Încetul cu încetul a început să înflorească ideea reconversiei profesionale. Probabil că e cea mai veche pasiune pe care o am, fotografia – în copilărie obișnuiam să fac poze în concediile cu părinții. Așa că lucrurile au curs oarecum firesc, am continuat să frecventez cursurile de fotografie din oraș și să lucrez, timid, ca fotograf.
Ce lecții ai învățat în primii ani pe cont propriu?
Cea mai importantă lecție e să ai răbdare.
Nimic nu se întâmplă peste noapte și e nevoie de mult timp și energie să clădești o carieră pe cont propriu. Apoi, trebuie să ai încredere în tine și să nu cauți confirmarea doar în exterior. Să fii freelancer, mai ales în România, necesită nervi de oțel și susținerea familiei, cel puțin în prima fază.
În ce fel studiile ajută un fotograf să își formeze ochiul?
Pentru mine, a fost foarte important să studiez pentru a învăța această meserie.
Și nu mă refer la partea tehnica, ci la compoziție, la mesaj. Cred că e important să știi istoria artei, a fotografiei, istoria mentalităților, să știi care a fost contextul în care au fost realizate anumite lucrări pentru a le înțelege sensul. Dar sunt și fotografi care lucrează instinctiv și fac o treabă grozavă. Depinde ce tip de învățare i se potrivește fiecăruia, în funcție de personalitatea sa.
Ce te mai inspiră în mediul online?
Urmăresc mulți fotografi, reviste, pictori, artiști, galerii, practic rețelele mele sociale sunt sursa de inspirație continuă în zona artistică. Urmăresc toate hashtagurile de fotografie pe film, ca #filmphotography, #istillshootfilm sau #filmisnotdead; reviste de fotografie pe film; fotografi precum Ellen von Unwerth, Alessio Albi, Inez&Vinoodh, Cindy Sherman, Anja Niemi, Jamie Beck, Mario Testino; și reviste ca Dazed, Vogue, interviewmag, CR Fashion book, sub25, DOR, The LOVE Magazine, Another magazine, Muzee MoMA, Pompidou, Tate.
Care sunt avantajele și dezavantajele în a lucra ca freelance photographer în România, ce faci și îți place și ce ți-ar plăcea să faci mai mult, dar nu este piață la noi?
Marele avantaj e că piața în România este tânără, te poți dezvolta o dată cu ea.
Apoi, clienții – cel puțin cei cu care am lucrat eu în ultima vreme – au început să aibă încredere în opinia și în creativitatea fotografului și îi oferă mai multă libertate. Nu mai există tendința de a veni cu modele prestabilite. Se pune accent pe spontaneitate.
Mi-ar plăcea să existe o piață mai mare de fotografie în zona artei contemporane. Să existe târguri de fotografie, precum Paris Photo, galerii de artă dedicate fotografiei. Dar sunt optimistă, vom ajunge și acolo într-o zi.
Ca mamă, cum încerci să îi îndrumi pe cei mici să își cultive pasiunile din copilărie ca să își dea seama ce vor să facă atunci când vor crește?
Cred că generația actuală nu mai are neapărat nevoie de îndrumarea părinților în a-și cultiva pasiunile, copiii mei sunt destul de siguri în alegerile pe care le fac. Dar ei nu fac parte din micul procent de 1% care știe din copilărie ce vrea să facă in viață. Eu îi încurajez să încerce cât mai multe activități, cât mai diverse, pentru a vedea ce li se potrivește și le place. Sper că așa își vor descoperi marea pasiune.
Dacă ar fi să dau timpul înapoi…
Aș fotografia mai mult în copilărie. Aș începe mai devreme.
Fotografia pe film…
Este mediul preferat pentru fotografiile mele personale. Îmi place estetica, așteptarea, chimia, tot procesul.
București…
Este orașul contrastelor, frumos și urat în același timp, iubit și detestat, dar extrem de ofertant vizual. Îmi place să îl explorez adesea cu camera de gât, să îl redescopăr și să îl înfățișez în fotografii așa cum apare în viziunea mea.
