Ana-Maria Gheorghe este copywriter, dar a cochetat și cu blogging-ul de modă, iar acum scrie cu umor și sinceritate despre viața ei pe Ana pe bune. În 2018 a lansat cartea „Trage-mă-n proză„, pe care am putut să o savurez în mai puțin de o lună, să o apreciez pentru exercițiul îndrăzneț, pe repede-înainte, și să rămână cu mine #viataeovulperoz. Astăzi, însă, vreau să discut cu ea despre pauzele de la social media pe care am văzut că le ia pentru a se încărca cu inspirație.
„Anul trecut, prin decembrie, am simțit că nu mai pot. Că nu mai am energie să exist în online, așa că am decis că din 2021 o să fiu din ce în ce mai puțin prezentă aici.”
Ana este cunoscută în mediul online deoarece face freelancing pe partea de copywriting, social media, jurnalism și PR. Ea mai predă și Cursurile de Copywriting pentru cei care își doresc să descopere și să se dezvolte în acest domeniu. În plus, lucrează și la a doua carte despre care ne dezvăluie indicii mai jos.
Eu o cunosc pe Ana din Colegiul Național Bilingv “George Coșbuc”, însă aceasta a povestit de multe ori că iubirea pentru scris a început mult mai devreme. Încă din copilărie, de pe la șapte ani, a descoperit plăcerea cititului, apoi a scrisului. A început cu poezii și povești scurse…apoi nu s-a mai oprit.
Curatorialist: Când ai simțit prima dată presiunea platformelor de social media?
Ana-Maria Gheorghe: Lucrez de 11 ani în domeniu și trebuie să recunosc că mi-au plăcut platformele astea până acum vreo 2 ani. Doamne, erau niște locuri inexistente unde credeam că-mi creez prieteni, mă amuz și primesc validare. Pe partea profesională, eram obsedată de rezultate, de gândit idei și campanii cât mai “outside of the box”.
Mă stoarce de dopamină cantitatea de oameni care vor câte ceva de la mine. Mai ales de când există cursurile, primesc zeci de mesaje. Peste tot. Nu mai am energie să răspund, dar tot îmi stau pe cap și le rezolv ca pe taskuri uneori. E greu, domne, să fii vedetă!
Ce faci când nu ești pe social media?
Citesc manga și mă uit la anime-uri. Asta de cam vreun an, de când le-am redescoperit. Cânt la chitară și la clape. Compun. Lucrez la un proiect de carte mai SF, ceva ce mă scoate din zona de confort. Ah, și mă duc la sală. Seara mă văd cu prietenii dacă mai am baterie socială.
Și acum, recent, sunt în concediu și am tot felul de destinații în minte. Așa că vara asta o să fiu și mai absentă. Scopul pentru care iau pauză este că burnout-ul și faptul că oricât par de extrovertă, interacțiunile umane îmi storc bateria socială complet. Mă implic prea tare.
Ai o rutină când lucrezi la o carte?
E funny că de când sunt mică am câte o idee de carte la câteva luni, care uneori se transformă într-un manuscris de maximum 100 de pagini, alteori devine o carte. Și când zic alteori, mă refer singura dată, în 2017, când a ieșit cartea ‘’Trage-mă-n proză’’.
În general, rutine am doar când vine vorba de profesia de Copywriter. Nu am o rutină pentru că inspirația mea vine și pleacă. Depinde de perioadă, de chef, de oamenii care intră și ies din viață mea.
Care crezi că sunt avantajele comunicării digitale în 2021?
Față de Hi5, MySpace, vechiul Facebook și vechiul YouTube au o problemă mare: chiar trebuie să muncești atunci când creezi content. Comunicarea digitală de dinainte îți garanta o faimă rapidă dacă erai consecvent. Acum nu prea se întâmplă chestia asta.
Mă rog, dacă nu ești super cringe. Ăsta ar fi un dezavantaj, știu. Așa-s eu, mai optimistă.
Avantajul principal este varietatea. Ai de unde să alegi. Și mai ales, nu mai spargem atâția bani pe cartele și abonamentele de la telefoane. Scriu direct pe Whatsapp, Facebook, Instagram și aia e.
Ah, da. Avantajul ăsta s-ar numi accesibilitate.
Cum crezi că pot gestiona noile generații provocările digitale?
O să sune foarte apocaliptic ce zic, dar nu o să evite tinerii mediul online și nici nu cred că o să discute mulți cu psihologi. Noi când eram pe la 15-20 de ani eram fierți pe Hi5, Myspace, Yahoo Mess și așteptăm alte lucruri de la generația de acum? Stăteam cu toții ore întregi în fața calculatorului și ei stau la fel de mult cu telefonul în mână.
Internetul de acum le oferă mai multe resurse de studiu și dezvoltare, dar și mai multe posibilități prin care sunt distrași. Dependența de social media nu e vina lor, ci a multor aplicații care au comportamente toxice, gen tiktok. Până și eu mă prind uneori că stau o oră pe tiktok. Nici nu știu când trece.
Adevărata problemă nu este nici la ei, nici la noi sau social media. Ci din ce fel de realitate vrei să evadezi atâtea ore cu telefonul în mână? Cultura multor familii din România e să ducă mai departe trauma generațională.
Cum îți găsești inspirație pentru proiectele de copywriter?
Pe partea de Copywriting nu prea a existat această posibilitate de a aștepta să-mi vină mie inspirația. Deadline-ul nu știe când am eu sau nu chef sau spor. Așa că am mers pe ideea de “pofta vine mâncând’’.
Dar cursurile sunt foarte aproape de sufletul meu. Inspirația este pofta de viață a oamenilor care participă. Mulți s-au angajat, sau au devenit freelanceri și mi-au mulțumit după. Aia e inspirația mea. Succesul lor și energia. Singurul moment când ador să vorbesc cu oamenii ore întregi este la cursurile mele de Copywriting.
Ce împliniri îți aduc aceste proiecte – copywriting vs predat?
Copywriting-ul cumva e ca un om cu care sunt în relație de prea mulți ani și deja ne-am obișnuit unul cu celălalt încât nu mai există niciun spark, nu mai avem zvâc. Ne tolerăm, dar nu aș zice că e ceva care mă face să mă trezesc cu luminițe în ochi dimineața. Cel puțin, după atâția ani, e doar ceva la care sunt bună.
Motivul pentru care fac Copywriting este că Jurnalismul nu se plătește bine, iar literatura ce să zic? Știi cum e cu editurile și librăriile. Ai atâtea procente de împărțit cu atâția oameni încât la finalul zilei rămâi cu bani de pâine. A fost o necesitate. Da, am ajuns să-l iubesc și acum doar îl tolerez. Aș vrea să fiu scriitoare full-time, dar pentru asta trebuie să am energie și aia mi-o stoarce Copywriting-ul. Vezi dilema mea?
Legat de predat, am zis și mai sus, dar vreau să subliniez. Toți cursanții mei sunt cei mai mișto oameni, care au absorbit informația de la mine și au plecat cu ea pe drumul vieții. Împlinirea acolo este că oamenii care mă plătesc ca să mă asculte iau informația și devin cea mai bună versiune a lor. Iubesc să predau.
Crezi că mai este necesar ca un tânăr să urmeze cursurile facultății de jurnalism?
Eu am terminat facultatea asta și ce am găsit acolo au fost conexiuni, oameni similari cu mine și o facultate fun. Am decis să nu fac master pentru că nu prea mă ajută în Publicitate, dar eu chiar m-am simțit extraordinar în toți anii acolo. Aș zice să meargă la noi dacă nu are bani să meargă în afară. Și în afară aș merge strict pe Publicitate și/sau Creative Writing.
La 40 de ani…
Dacă nu am a doua carte scoasă, o casă cu o pivniță cu studio muzical, o cameră cu anime merch și o școală în format fizic de Publicitate, cel mai probabil o să mă retrag în altă țară și nu o să mai auziți de mine.
Foarte dramatic, dar te așteptai deja la asta dinainte să-mi iei interviu.
fotografii via UNSPLASH și arhiva personală
