Cu 4 pahare de un albastru intens, așa a început totul – declicul care m-a făcut să îmi doresc să aflu mai multe despre Stycle, producătorul frumoaselor pahare pe care le-am descoperit în sejurul de la Swissotel Poiana Brașov.
Și ce poveste frumoasă! O lecție de responsabilitate socială combinată cu prețuirea unui vechi meșteșug și cu spiritul antreprenorial, totul într-un mic business de familie.
Horațiu Oltean și tatăl său, Laurean Oltean sunt inițiatorii Stycle, apărut în anul 2016, în Mediaș. Cu experiența tatălui, care lucrase ca inginer mecanic la fabrica de sticlă Vitrometan și cu hotărârea de a nu lăsa echipamentele de producție ale fabricii închise să ajungă la casare, ei au construit de la zero un business care, deși a debutat cu produse din sticlă nouă, a evoluat în direcția sustenabilității și a upcycling-ului.
Citește povestea Stycle în detaliu și lasă-te cucerit de ingeniozitatea produselor create pentru a da o nouă viață sticlelor folosite.
Curatorialist: Când și cum a apărut ideea acestui proiect antreprenorial circular, Stycle?
Horațiu: Este continuarea unui atelier pe care tatăl meu l-a deschis încă din 2000, după ce nu a mai lucrat în fabrica de sticla Vitrometan Mediaș. Din 2000 până în 2015 a făcut doar fiolaj (prelucrare tub și baghetă de sticlă la flacără cu gaz și oxigen).
În 2016, după închiderea Vitrometan, m-am alăturat și eu. Am cumpărat de la fosta fabrică un cuptor de sticlă, utilaje și scule. Am zis că trebuie să încercăm să continuăm să producem sticlă în oraș.
Inițial, am pornit cu ideea de a produce produse din sticlă suflată. Ne-am lovit, încă din 2016, de prețul mare al gazului. Cuptorul relativ mic pe care îl aveam, de 150 kg de sticlă topită pe zi, consumă aproape 9 metri cubi de gaz pe oră, funcționa non stop, nu se oprea sâmbăta, duminica și îi lua mai mult de o săptămână să ajungă la temperatura de topit sticlă, timp în care doar consumă și nu producea nimic (un cuptor de topit sticlă nu suportă să fie pornit și oprit de multe ori – dilatările și contracțiile sunt atât de mari încât el se poate distruge).
Apoi, am integrat și reciclarea creativă a sticlelor vechi (upcycling). Adică luăm sticle folosite, pe care le colectăm de la diverse localuri și pe care le tăiem, șlefuim, lustruim și obținem alte produse cum ar fi pahare, vaze, candele, jardiniere etc.
Proiectul de upcycling s-a născut în 2016. Erau pe Youtube acele clipuri DIY prin care oamenii tăiau sticle de vin și făceau pahare. Am zis că noi, cu utilajele pe care le avem, putem să tăiem paharele mai eficient și să obținem o finisare bună.
După ce am experimentat o perioadă, au început să îmi placă produsele. Am primit, de asemenea, un feedback bun de la persoanele care le-au văzut și asta a fost o motivație puternică.
Au început să fie mai căutate și apreciate decât produsele din sticlă suflată, iar treptat au ajuns să fie partea cea mai importantă a business-ului. Chiar dacă lumea ne cunoaște, în special, pentru produsele tăiate din sticle, de la început, din 2016, producem atât upcycling, cât și sticlă suflată.
Din punct de vedere al tehnicilor utilizate suntem diversificați. Niciun alt atelier din tara, din cele câteva ramase nu folosește atâtea metode de prelucrare a sticlei.
De ce sticle și de ce pasiunea pentru meseria de sticlar?
Aveam 12-13 ani când tatăl meu a deschis atelierul de sticlărie, deci am fost expus devreme domeniului. Plus că am crescut în Mediaș, oraș cu tradiție în fabricarea sticlei.
Fabrica de sticlă a fost reprezentativă pentru oraș. Vitrometan era un brand tara. În trecut, oamenii din România asociau Mediașul cu cristalul. Cel mai mare cartier al Mediașului poartă numele fabricii.
Exista în oraș strada Sticlei, Cristalului, Gravorilor, Șlefuitorilor. Oamenii care au lucrat în fabrica de sticlă vorbesc cu drag de Vitrometan. Le plăcea meseria practicata, produsele care ieșeau din mâinile lor și colectivul. Pentru cei mai mulți dintre ei a fost mai mult decât doar un loc de muncă. Unii sunt chiar pasionați de această meserie și cred că au reușit să îmi transmită ceva. Din păcate, este o meserie care dispare încet din România.
Stycle este un business de familie, cât de greu este să lansezi pe piață un astfel de proiect? Care au fost provocările cu care v-ați confruntat la început de drum?
Sticlăria tradițională, realizată manual, presupune costuri ridicate de energie, resurse umane, consumabile, pentru că implică multe procese de prelucrare.
Astăzi, majoritatea produselor de sticlă pe care le întâlnim sunt realizate pe mașini automate în țări din afara UE și sunt la niște preturi foarte mici.
Provocarea este de a nu face aceleași produse ca cele realizate industrial. De a găsi nișa sau nișele unde putem sa ne desfășurăm activitatea, cum ar fi produsele de upcycling sau produsele din sticla pentru restaurări (rondele pentru ferestre gotice, mozaic).
Industria sticlăriei este una energofagă și costisitoare, folosindu-se gaz pentru a topi sticla. Majoritatea fabricilor s-au închis pentru că nu au mai făcut față creșterii prețurilor la gaze.
Din acest motiv, noi am trecut, în 2019, pe un cuptor de topit sticlă electric, primul din țară. În acest sens, dorim să accesăm fonduri pentru montarea panourilor fotovoltaice. A trebuit să reinvestim tot profitul în echipamente, scule și spațiul de producție. Până acum, și nu este gata, investiția este una considerabilă (300.000 de euro).
Cred, totuși, că există încă potențial pentru sticlăria suflată manual, chiar dacă fabricile de sticlă din țară s-au închis. După închiderea Vitrometan în 2015, s-au închis fabricile din Bistrița, Turda, Suceava și, cel mai recent, fabrica din Avrig, care era cea mai veche din țară. Au mai rămas doar câteva ateliere mici. Este un fenomen care se întâmplă și în alte țări cu tradiție în sticlărie, cum sunt Cehia și Polonia.
Ateliere mici trebuie să se reinventeze constant să rămână pe piață. Și, în primul rând, să își facă un brand și produse proprii. Am încercat să ne facem produsele noastre și să nu lucrăm doar “white label” pentru alte firme, așa cum au făcut majoritatea fabricilor. Am reușit să reînregistram la OSIM brandul Vitrometan. Sperăm ca, în viitor, să realizam produse și sub acest brand.
Cum faceți rost de materia primă, de sticlele reciclate care vor primi o nouă viață? Cu cine colaborați?
Folosim sticle utilizate de la baruri, restaurante, crame, chiar și festivaluri. Primim multe sticle, inclusiv de la persoane fizice. Sau de la producătorii de băuturi care doresc să le transformăm sticlele.
În mare, sticlele de vin le folosim mai des, dar utilizam și sticle de bere, apa, tărie etc. Partea de jos a sticlei ajunge un pahar, iar restul, care nu este folosit, devine materie primă pentru cuptorul de topit sticlă.
Ambalajele de sticlă sunt ideale pentru uz alimentar. Pentru că nu este un material poros, nu permite bacteriilor sa se acumuleze.
După intrarea SGR, s-a schimbat felul în care colectăm. Acum colectăm cel mai mult direct de la producători (crame, berării). Totuși, am reușit ca înainte să intre SGR, să ne adunăm destul de multe sticle pe care le avem pe stoc.
Care a fost primul obiect din sticlă reciclată pe care l-ai creat?
Primele obiecte suflate, și cele mai simple pe care înveți să le faci suflând sticlă, sunt globurile. Iar primele obiecte de upcycling au fost pahare.
Ai un obiect preferat, de care te leagă o poveste aparte pe care ne-o poți spune aici?
Am avut anul acesta un proiect pentru clubul de fotbal Rapid București. A trebuit să le refacem trofeul de la primul campionat câștigat, din 1967, care era o vaza de 40+ cm înălțime, realizată din sticlă suprapusă, gravată și sculptată. Pe lângă ea, 20 de trofee mai mici, care au fost primite de jucători.
Trofeul și modelul de gravură au trebuit realizate doar în baza unei poze vechi și am ajuns să facem o copie reinterpretată a trofeului, care a ieșit foarte bine (și a fost apreciată de client).
Un alt proiect interesant a fost producerea de câteva mii de rondele pentru ferestre gotice, pentru o biserică. În ambele cazuri, știu că a rămas ceva după noi.
Ce te inspiră în crearea modelelor de pahare și alte decorațiuni din sticlă reciclată?
Este un mod de a obține produse de sticlă care nu presupune atât de multe resurse. Pentru a obține sticlărie în mod tradițional, ai nevoie de un cuptor de topit, care nu se oprește după ce este pornit. (noaptea, sâmbăta, duminica, sărbători). Iar pentru a face sticla de 0, se emit cantități mari de CO2.
Ambalajele de sticlă nu se reutilizează decât într-o mică măsura. Exista unele companii de bere care își iau sticlele înapoi. În rest, tot ce înseamnă sticle de vin, apă, tărie e de unică folosință, deși materialul ar putea fi refolosit.
Există cazuri în care sticlele se aruncă aproape pline. Trebuie considerate eforturile de producție și de logistică necesare pentru ca o sticlă să ajungă pe masa ta, înainte de a desface o sticla si de a o lăsa aproape plină pe masă.
Intrarea SGR-ului asigură o bună colectare a ambalajelor, însă doar pentru a fi transformate înapoi în materie primă.
Reciclarea are mai multe componente:
• Transformarea înapoi in materie prima (Downcycling), atunci când se obține un material de o calitate inferioară
• Reciclare creativă (Upcycling), atunci când se obține un produs de o calitate superioară
• Reutilizare, atunci când produsul este pus înapoi în circuit.
Cred că upcycling-ul poate să stârnească și creativitatea oamenilor. După ce văd că un obiect destinat coșului de gunoi este reutilizat, poate îl privesc cu alți ochi. Nu mai este doar deșeu.
Este valabil și pentru cei care produc, dar și pentru cei care intră în contact cu aceste produse.
Și nu este un concept al țărilor bogate. Este un concept venit din țările sărace, unde oamenii au trebuit să caute soluții pentru tot felul de nevoi sau lipsuri.
Care este povestea numelui Stycle și care este mesajul pe care vreți să îl comunicați publicului?
La atelier folosim cel mai mult sticlă reciclată, atât pentru produsele tăiate, cât și pentru cele suflate. Așa s-a născut și numele atelierului, Stycle (citit Sticle), care e un joc de cuvinte intre Sticle și cycle.
Care este drumul parcurs de o sticlă, de la colectare la obiectul final marca Stycle?
Prima etapă este colectarea sticlelor după care urmează sortarea lor pe categorii. Chiar dacă se presupune că materia primă este aproape gratuită, colectarea și sortarea presupune multă muncă.
Apoi, sticlele sunt tăiate la dimensiunea dorită, după care trec prin mai multe operații de șlefuire, bordurare interioară și exterioară, iar ultima operație de prelucrare este lustruirea la rece sau la cald. După finalizare, sticlele sunt dez-etichetate, sterilizate, sortate si ambalate.
De ce este importantă sustenabilitatea pentru voi?
Chiar dacă nu am pornit inițial cu ideea de sustenabilitate în gând, ne-am dat seama că nu există alta cale.
Avem, totuși, procese de producție care consumă resurse, dar încercăm să ne minimizăm impactul pe cât posibil.
Dorința de a fi sustenabil mi-a fost inspirată mult și de oamenii din business-uri sustenabile, prin energia și pasiunea pe care o au legată de acest subiect.
Ce alte branduri sustenabile din România admirați și de ce?
Cred că unele din primele inspirații a venit din partea Upside Down (produse din bannere, prelate de camioane). O altă inspirație a fost alternative.Blue, proiectul Ioanei Tănase, care a apoi a fondat Ono, unul din primele magazine Zero Waste din Romania.
Îmi vin in minte brand-uri din domeniul textilelor cum ar fi Redu, Atelier Resolved, Loomescu. De admirat sunt și Viscri Ceramics și Hodaia Cosmetics, pentru conceptele low waste, calitatea produselor și curajul de a produce în zone rurale.
Multa apreciere si pentru magazinele de Zero sau Low Waste care educa publicul cu privire la noi obiceiuri de consum.
Admir Lăptăria cu Caimac și Artesana pentru îndrăzneala, care ar trebui să fie normalitate, de a ambala în sticlă produsele lor.
Unde găsim obiectele din sticla de la voi?
Produsele se găsesc de cumpărat în magazinele fizice Jujube (Sibiu, Faurului 19), ALTRNTV (București, Constantin Mille 18), Rafia (Constanța, Piața Ovidiu 14), Viscri 32 și în unele librării Cărturești.
Urmează să avem produsele la Monoton, în Timișoara și să deschidem un magazin fizic în centrul Mediașului, precum și un magazin online care este în lucru.
Modelul nostru de business a fost până acum B2B, iar clienții sunt, în general, din străinătate. Dorim să începem să lucrăm și B2C și să ne adresăm mai mult publicului din România.
Puteți intra în contact cu produsele realizate de noi la clienți cum ar fi Novotel Hotels, Ototo, Swissotel, Viscri 32, Grano, Maktoob Brewing, Crama Prince Stirbey și alții.
Ce ai frumos astăzi?
Astăzi m-am întors de la Glasstec, târg International din domeniul sticlăriei, unde am fost să văd care sunt ultimele tendințe in domeniu si ultimele echipamente. Îmbucurător este faptul că tema decarbonizării este una centrală și majoritatea producătorilor de sticla tind sa treacă pe cuptoare electrice sau hibride.
M-am odihnit. Ceea ce e necesar din când în când. Ne chinuim atât de mult să “salvăm” tot felul de lucruri, dar avem nevoie să ne mai “salvăm” și pe noi.
fotografii: arhivă Horațiu Oltean
