De la sat este mai mult decât exprimă cele trei cuvinte simple, este un proiect inedit, inițiat de șase iubitori ai satului românesc, care „culeg” povești de la sate și le „seamănă” într-un newsletter lunar, la care se poate abona oricine vrea să știe care este cu adevărat pulsul vieții rurale.
Proiectul nu are decât un an, dar are deja 1.200 de abonați și o comunitate activă pe Instagram, cu 6.000 de followers, iar conținutul este estimat de fondatori că ar ajunge la peste 20.000 de persoane.
Am stat de vorbă cu Nicoleta Felea despre cum a luat naștere acest demers, fondatori, despre cum e viața actuală în satul românesc, despre ce iubesc ei la sat și multe altele.
Inițiatori
Ionuț Teoderașcu este fotograf documentarist și coordonează proiectul De la sat. El a studiat fotografia documentară și fotojurnalismul la Universitatea Westminster din Londra și anul trecut a publicat primul său scurtmetraj documentar. Ionuț a copilărit în satul Crăiești din județul Galați.
Nicoleta Felea este creator de conținut. După o studenție la geografie în Iași, a aprofundat domeniul managementului turistic, în Londra. A locuit 19 ani în satul Chiraftei, din Câmpia Covurluiului.
Andreea Anton a studiat Jurnalism și a fost reporter la Adevărul și Ziarul de Iași, precum și redactor-șef adjunct la Opinia studențească. Acum locuiește în Scoția și visează să se întoarcă la scris. Andreea a copilărit în satele Pădureni și Șendriceni, din județul Botoșani.
Florentina Tituleac a copilărit la Socrujeni, în jud. Botoșani și, încă de atunci, visa să fie învățătoare. A urmat un liceu cu profil pedagogic, iar după absolvirea facultății s-a înscris în Teach for Romania, un program care trimite cadre didactice în zone defavorizate. Astfel, a ajuns la Gârcini, în jud. Brașov, profesând ca învățătoare.
Sorina Șerban locuiește în satul Baciu din județul Cluj, unde se bucură de liniștea pădurii Hoia, departe de agitația din oraș. Lucrează în domeniul educației speciale, iar în timpul liber realizează ilustrații digitale și publică materialele pe Ela Ilustration RO.
Oana Sparklin a fost studentă la Psihologie în Timișoara. Acum 6 ani s-a mutat în SUA și lucrează în domeniul medical pentru unul dintre cele 3 spitale din statul New Mexico. Oana a copilărit și a petrecut fiecare vacanță în Dalboșeț, Caraș-Severin.
De la idee la fapte
Ideea proiectului îi aparține lui Ionuț, care, la debutul pandemiei, se afla la Londra. A fost nevoit să revină în România și a petrecut câteva luni bune în satul copilăriei sale, moment în care și-a dat seama cât de legat a rămas de viața satului și ce mult înseamnă pentru el.
Ionuț „a strâns apoi foști colegi de facultate alături de el și, din drag pentru rural, s-a format această echipă. În noiembrie 2020 ne-am strâns în online și am început să punem la cale produsul nostru: un newsletter lunar. Misiunea noastră e să ‘scoatem’ (po)vești de la sat și să le aducem publicului interesat de viața rurală„, povestește Nicoleta.
Newsletter-ul De la sat
Newsletter-ul gândit de cei șase fondatori abordează tematici diferite, dar care toate compun o radiografie a satului românesc actual: Satul în obiectiv, Plecat din sat, Jurnal de școală, Turismul de pe uliță, La masă!, Odaia cu oaspeți, Lada cu amintiri, Tezaur Folcloric în reluare.
…
Curatorialist: Cum e satul românesc actual față de ceea ce știam despre satul bunicilor sau satul din cărțile de școală?
Nicoleta: Satul românesc a rămas în genere simplu. Tehnologia e cea care a intervenit pe alocuri, astfel că prea puțin ne putem întâlni cu acel sat din cărți sau din poveștile bunicilor.
Noi încercăm să ne folosim de tehnologie ca să aducem în fața publicului nostru tot ce ține de locuri, oameni și povești din România.
Da, mai există sate izolate în țară, desprinse din povești, dar nu zic mai multe, vă las să cercetați.
Ce vă face să iubiți satul românesc, cu bune și cu rele, așa cum e el?
Probabil că îndrăgim satul tocmai pentru că familiile noastre sunt acolo, amintirile noastre din copilărie se leagă de jucatul mingii în fața porții, treburile din curte pe lângă părinți, mâncărurile făcute pe plită, animalele din ogradă și legumele crescute în propriile grădini. Odată ce am crescut și ne-am mutat la oraș, toate lucrurile acestea au dispărut pentru noi, astfel că o bucățică din ceea ce suntem e în sat.
Care sunt dificulățile cele mai mari pe care le întâmpini în momentul în care ai vrea să treci de la viața de oraș la sat?
Le vei considera dificultăți dacă îți setezi anumite limite și așteptări. Depinde cât de mult îți dorești să te rupi de oraș și care ar fi lista cu motive pentru care alegi să faci asta. Credem că e la fel de ușor de trăit și în mediul rural dacă ai toate utilitățile la dispoziție, ca să ai același confort de la bloc.
Ce pot face sătenii din noua generație pentru a ajuta satul românesc?
Tinerii pot să promoveze locurile rurale, să încerce să cumpere o casă abandonată de la sat și să o restaureze, dacă este posibil – problema depopulării și a caselor abandonate este un subiect de interes pentru Ionuț. Să susțină afacerie locale și țăranii români care vând diverse produse, mult mai bio decât cele de pe rafturile bio din supermarketuri.
Două mari probleme sunt inerente vieții în satul românesc: școlile (și calitatea accesului la educație) și lipsa utilităților de strictă necesitate (apă curentă, canalizare). Cum vedeți voi rezolvarea sau măcar îmbunătățirea acestor probleme?
În astfel de cazuri oamenii sunt cei care fac diferența. Spre exemplu, în cazul educației, lunar, colega noastră Florentina scrie despre profesori sau învățători care se dedică meseriei și își depășesc atribuțiile de cadru didactic, devenind un prieten, un membru de familie pentru copii. Și noi, prin proiectul nostru, susținem diferite cauze legate de copii și accesul acestora la educație – uneori donăm din banii primiți de la abonați sau promovăm cazurile în social media.
Și în al doilea caz ține tot de oameni, dar, de data acesta, de cei din administrație. Credem noi că dacă interesul pentru mediul rural crește, atunci și schimbările vor apărea. Important e să ne implicăm.
Cum ati convinge un tânăr să lase orașul și facilitățile vieții urbane pentru a se face „sătean” cu acte?
Noi încă nu putem renunța la oraș și reușim să menținem un echilibru între rural și urban.
Probabil că un aer curat, liniștea de pe uliță, natura îmbrăcată în straiele fiecărui anotimp, mâncarea naturală, vecinii primitori și atmosfera din comunitate ar fi câteva argumente pentru care cineva ar putea să aleagă să (re)devină sătean.
Care e ritmul de creștere a interesului pentru viața de la sat?
Emoția și dorul îi apropie pe oameni de ceea ce facem, asta dacă ei empatizează cu subiectele noastre. De când a apărut pandemia tot mai multă lume a ales să se depărteze de traiul în apartamentul de la oraș, astfel că tot mai multă lume e interesată de ce se întâmplă real în satul românesc și poate de o mutare sau de o întoarcere în mediul rural.
Ce meșteșuguri sau meserii se mai pot practica la sat?
În cele 12 luni de activitate, am scris despre meseriile practicate la sat, amintesc de Ioan Borodi, sculptor în lemn, și Manuela Borodi, prima femeie care face clopuri din Maramureșul istoric. Aici articolele: Clopul, mândria bărbaților din Maramureș, meșterit de o femeie și Troițe și porți maramureșene, arta tâmplarului Ioan.
Dacă ar fi să alegeți un singur cuvânt pentru a defini satul românesc, care ar fi acesta?
Simplitate.
Poți ajuta proiectul De la sat să crească abonându-te la newsletter-ul lor lunar sau făcând o donație.
Dacă te interesează tematica mutării de la oraș la sat, citește seria noastră de articole dedicate acestui subiect: povestea Dianei Dragne, povestea Cristinei și a lui Silviu Man sau povestea Oliviei Petre.
fotografii: Ionuț Teoderașcu, Simona Țîru; ilustrații: Sorina Șerban, Daniela Olaru.
