Pe Oana D. Botezatu este probabil să o știi ca jurnalistă. A lucrat 12 ani în presa scrisă, la două cotidiane: Evenimentul Zilei și Adevărul, apoi în presa glossy unde a semnat materiale pentru revistele Esquire, Unica, Femeia și Marie Claire. Dar, la fel de bine, pe Oana se poate să o știi ca antreprenoarea care a adus în România conceptul de lumânare în ceașcă. Cu siguranță, ai auzit de lumânările Cup & Candle, turnate în cești de porțelan fin, acesta fiind primul ei proiect de business început în paralel cu jobul în presă.
Despre cum a ajuns Oana din jurnalistă “lumânăreasă”, despre cum a dezvoltat acest business în mai multe direcții adiacente și despre cum reușește să le împace pe toate cu rolul de mamă de doi băieți încă mici, aflați din interviul următor.
A fost grea trecerea de la jobul de ziarist angajat la cea de antreprenor pe propriile picioare?
Greu a fost să mă obișnuiesc cu ideea că locul meu nu mai este într-o redacție (de ziar sau de revistă), acolo unde a fost timp de 12 ani. Apoi, a fost greu să accept că, fiind pe cont propriu, succesul și reușitele vor depinde doar de mine. La fel și veniturile lunare. Dar, cel mai greu, a fost să îmi găsesc un ritm; unul care să mi se potrivească și căruia să mă potrivesc, un ritm pe care să reușesc să îl mențin zilnic. Am învățat repede prima lecție din antreprenoriat: „Muncești, ai, nu muncești, nu ai”. Mai greu a fost cu cea care spune că și antreprenorii au nevoie, uneori, să ia câte o pauză.
În rest, mi-a venit mănușă partea care spune că antreprenorul e mereu în căutare de idei noi, de abordări noi, de încercări noi; mi s-a potrivit să stau 24/24 atentă la ceea ce fac și la cum fac. Sunt, de când mă știu, un om care muncește mult și care nu a alergat niciodată după un câștig rapid, îmi place să construiesc și am răbdare să pun cărămidă peste cărămidă, până când zidul e înalt și rezistent. 🙂
Cum este viața ca antreprenor în România?
Frumoasă, dacă știi să te bucuri de ea. Dar, desigur, și grea. Dar cred că asta nu e doar din România. Cred că și aici, și în altă parte, a fi antreprenor înseamnă a munci neobosit, dar cu satisfacția imensă că o faci pentru tine. Și mai înseamnă că, uneori, muncești și în weekend, dacă trebuie; dar și că, dacă vrei, într-o zi oarecare, la prânz, poți să îți iei o pauză neprogramată.
Sigur că la noi intervine mereu partea mai puțin plăcută ce ține de birocrație, hârtii, declarații și fiscalitate, care implică eforturi nebănuite și multe topuri de hârtie printate; mai intervine și sprijinul aproape inexistent pentru antreprenori și mici antreprenori. Lucrurile se schimbă – în bine – greu și foarte greu și îți trebuie ceva antrenament de răbdare ca să reziști ca antreprenor. Ca să reziști, depinde însă de cât de hotărât ești să reușești nu doar să devii antreprenor, ci să îmbătrânești antreprenor.
Cum ți-a venit ideea creării lumânărilor?
Din întâmplare. Ideea de a face lumânări mi-a venit dintr-o pură întâmplare. ? Primisem cadou o lumânare din ceară de soia, produsă în Anglia, și am fost curioasă ce-i cu ea, de ce miroase atât de bine, de ce se consumă atât de greu.
Lucram ca ziaristă la momentul acela și, defect profesional, am vrut să aflu mai multe, așa că am căutat pe Internet informații despre asta. Nu erau foarte multe informații la momentul acela; vorbim de ceva ce s-a întâmplat acum 8 ani. Însă, am descoperit rapid și ușor că ceara de soia era, la momentul respectiv, o alternativă foarte nouă pentru lumânările din parafină.
Mi-a rămas informația asta în minte și, la un moment dat, citind un articol de hobby despre cum poți recicla frumos recipiente pe care nu le mai folosești, m-am blocat pe imaginea unei lumânări turnate într-o ceașcă veche, fără toartă. Ceașca era plină cu o lumânare din parafină. Dar cum eu tocmai aflasem că parafina poate fi înlocuită cu ceară de soia, am zis să încerc asta: să torn lumânări din ceară de soia în cești vechi.
Primul kilogram de ceară de soia mi l-a adus cineva din Marea Britanie, cu avionul, primele parfumuri le-am cumpărat de la un producător din Germania și mi le-a trimis altcineva prin Poștă, iar primele cești le-am cumpărat de la târgul de la Valea Cascadelor, împreună cu prietenul meu de atunci, soțul meu de astăzi, Eugen.
Am făcut primele lumânări în joacă, apoi am dăruit câteva prietenilor, am vândut câteva colegelor de redacție, apoi mi-am făcut o pagină de Facebook, apoi un PFA și apoi, în iarnă, cu inima strânsă, am participat la un târg foarte mic, de Moș Nicolae. M-am dus acolo cu 24 de lumânări în cești, un ceainic vechi umplut cu trandafiri uscați și, în trei ore, am rămas fără marfă: am vândut tot, inclusiv decorul. Era ceva nou și wow și oamenii au fost încântați și eu mirată și, la final, fericită, recunosc. Mi-am zis atunci că aș putea face lumânările acestea din ceară de soia, turnate în piese din porțelan vintage, în timpul liber; gândul meu era să fac măcar niște bani de benzină, pentru plecările din vară, la Vadu.
Așa am început și, din 2013 până în 2016, am lucrat la Cup & Candle în paralel cu jobul full time de ziaristă.
În 2016, am renunțat la munca în redacție și am devenit full time lumânăreasă, cum îmi place să mă numesc.
Care ar fi, pe scurt, procesul de fabricare a unei lumânări Cup & Candle?
Topești ceara, pui parfumul, amesteci, torni lumânarea. Așa sună, pe foarte scurt, procesul de fabricație. Și pare foarte simplu, nu? În realitate, însă, lucrurile sunt un pic mai complicate decât atât.
Când am început eu să fac lumânări, acum 8 ani, nu existau informații despre cum să faci ca să îți iasă perfect o lumânare din ceară de soia. În timp, tot greșind și testând și greșind iar și luând-o de la capăt din nou, am învățat cum se face și cum se face (din ce în ce mai) bine. Să torni o lumânare din ceară de soia poate părea simplu, dar e nevoie de mulți pași și de multe teste (de ceară, de fitil, de parfum, de recipient etc.) până să transformi o lumânare, într-o lumânare care arată bine, miroase excelent, se consumă lent, arde până se consumă toată ceara.
Pe lângă cești, pentru lumânările Cup & Candle folosim recipiente realizate manual din sticlă reciclată, sticlă și lemn vechi, dar și piese din ceramică românească, realizate și personalizate special pentru noi, după ideile noastre.
Ce semnificație au lumânările pentru tine?
Lumânările, pentru mine, sunt o stare. Sunt parte din decor și parte din timpul acela dedicat binelui și frumosului, dedicat nouă. Și nu, lumânările nu sunt pentru zile speciale, ci pentru toate zilele oarecare în care simțim că merităm o pauză.
Din păcate, însă, eu stau foarte bine la teorie, căci la practică sunt un pic repetentă – eu mă bucur de lumânări mai mult când merg în vizită la prieteni, asta fiindcă acasă nu prea reușesc să mă bucur de ele pe cât îmi doresc, căci băieții mei sunt încă la vârsta la care li se pare foarte amuzant să stingă repede fiecare lumânare pe care o aprind.
După Cup & Candle, a apărut proiectul #joydejoi. Care e povestea din spatele obiectelor ceramice vintage?
În primăvara de dinainte de pandemie, a fost gata atelierul nostru. Acum se putea vizita și oamenii puteau participa la ateliere de făcut lumânări parfumate din ceară de soia. Sau puteau pur și simplu să vină în vizită la noi. Ba chiar, în luna decembrie 2019 și apoi, în februarie și martie, am avut primele workshopuri corporate, primele workshopuri deschise pentru public și primele vizite la noi la atelier. La scurt timp, au venit restricțiile, care au anulat tot.
Noi vindeam de ceva timp veselă vintage, ceainice, seturi de mic dejun, vaze, însă nu aveam ședințe foto foarte des, pentru a poza obiectele. În plina pandemie, când, ca toată lumea, și noi am stat mai mult acasă, ne-am trezit că ne umplem timpul fotografiind mai des marfa de pe rafturi. Așa a început. Inițial, făceam aceste ședințe foto alandala, fără un plan anume: pozam când se putea, postam în shop când se nimerea. Apoi, știind cât de mult te ajută – mai ales când ai doi copii – să te organizezi cât de bine poți și cât de mult le place oamenilor mari predictibilitatea (fix cum le place și celor mici), am stabilit să îmi aloc o zi pe săptămână pentru pozat, una pentru postat etc. Și așa am făcut. 🙂
De unde jocul de cuvinte în numele #Joydejoi?
De curând mi-a amintit Facebook că foloseam acest hashtag încă din 2014. 🙂 Nu știam atunci că mă voi întoarce la el sub forma în care îl folosesc azi. La un moment dat, se juca la Teatrul Odeon o piesă numită Joi.megaJoy și cred că de acolo am împrumutat acest joc simpatic de cuvinte Joy/Joi. S-a potrivit ca, în economia programului meu, joia să devină ziua cea mai bună de pus produse noi și apoi lucrurile s-au legat. Nu, nu am avut un plan fix de la început. Am improvizat pe parcurs. Așa că acum, în fiecare zi de joi, avem în shop, pe www.cupcandle.ro, selecție de lumânări și produse vintage noi.
Crezi că publicul româan a devenit mai educat în privința alegerii unor obiecte de calitate și cu design deosebit?
Sunt atentă la public de vreo opt ani, de când am început Cup & Candle și l-am văzut crescând. Încet, dar sigur și frumos. Da, a devenit mai educat și e mult mai atent la obiectele pentru casă. Iar anul pandemic, în care mesele împreună au avut loc cu precădere acasă, a fost un bun moment pentru fiecare să fie mai atent la modul în care pune masa, la ceea ce pune pe masă; și nu doar la ce pune în farfurii, ci și la farfurii în sine. Mulți oameni au învățat să fie mai puțin grăbiți și pentru mulți a fost un exercițiu bun să pregătească masa frumos, fără un motiv anume. Unii s-au îndrăgostit de acest nou obicei și l-au păstrat, alții au descoperit vesela veche și poveștile ei și au devenit pasionați, alții au învățat că a mânca împreună poate fi un motiv de bucurie zilnică, ce nu implică niște costuri colosale.
Ultimul proiect dezvoltat este colecția de ceramică proprie Negru Mat. Cum ai luat aceasta decizie?
Îmi doream niște farfurii simple, negre, din ceramică românească, de foarte mult timp. În vara anului trecut, am mers într-un sat de ceramiști și am căutat pe cineva care să mi le facă. Și dacă tot lansasem de câteva luni și lumânări din ceară de albine, am făcut și niște sfeșnice din același material. #NegruMat a apărut că o extensie de brand pentru care nu s-a găsit timp decât în pandemie. 🙂
De ce Negru și mat?
Voiam ceva simplu, pentru că seria noastră de lumânări din ceară de albine se numea #keepitsimple. Mai simplu decât ceva negru și mat nu am găsit. Și, fiindcă nu știam ce nume să îi pun și trebuia să o lansez, am întrebat o prietenă bună, pe Iulia, dacă are vreo idee. Zi-i Negru Mat. Și așa am făcut. 🙂
Cum le realizați, aveti un parteneriat cu un atelier specializat?
Lucrăm, în acest moment, cu două familii de meșteri olari, oameni care fac asta de mulți ani, care trăiesc din olărit și care, probabil, vor îmbătrâni făcând asta, pentru că altceva nu știu să facă. Este un parteneriat în sensul în care ei produc piesele pentru noi, după ideile și dorințele noastre, sub logoul nostru. Le plătim mereu toată marfa înainte și le dăm mereu prețul cerut, fiindcă știm câtă muncă și migală implică ceea ce ei fac pentru noi.
Urmează și alte colecții de ceramică proprie?
În toamnă, colecția #NegruMat se va îmbogăți cu noi piese, farfurii, sfeșnice, boluri, căni. Și, la momentul potrivit, probabil că vor apărea și alte culori de ceramică în colecția asta. Vedem.
Cum reușești să împaci viața de familie cu activitățile profesionale?
Nu reușesc mereu. :)) Unele zile curg mai lin, altele sunt mai pe haos, ca la toată lumea. Norocul meu este că împart ambele tipuri de zile cu soțul meu, care este și partenerul meu de business, și partenerul meu de îngrijit casa și grădina și de crescut copiii; și când e ușor, și când e greu, suntem împreună și ne descurcăm, cumva, să o scoatem la capăt. Exceptând zilele în care stabilim că ne luăm liber, muncim foarte mult ca să facem toate lucrurile să meargă așa cum ne dorim. Uneori ne iese, alteori – nu. Dar pentru asta există terapia. :))
Cum decurge o zi tipică în familia ta?
Nu avem zile trase la indigo. Dar, în principiu, dacă nu suntem în vacanță, zilele încep cu pregătirile pentru grădiniță, pentru Cristian (4 ani) și David (6 ani) și o cafea băută pe fugă; ducem copiii, udăm grădina, hrănim câinii, facem programul zilei, mâncăm, mai bem o cafea, și apoi muncim până seara – comenzi, emailuri, facturi, aprovizionare, întâlniri, ședințe foto, turnat de lumânări, colete etc. Seara, luăm băieții de la grădiniță, mergem cu bicicletele sau la alergat, mâncăm înghețată, pregătim cina împreună, ne jucăm, glumim, ne gâdilăm, povestim, citim o oră povești, dormim. Și tot așa, mereu. Pare plictisitor, dar adevărul adevărat e că nu avem timp să ne plictisim.
Dacă ar fi să îi poți da un sfat Oanei de la începutul business-ului, care ar fi acela?
Să nu mai amâne, căutând să facă mereu perfect. Am amânat punerea în aplicare a multor idei fiindcă mi-a fost teamă că nu voi reuși, din prima, să am o execuție fără cusur. Târziu am înțeles că, uneori, poți începe ceva și apoi, pe parcurs, mai poți șlefui.
Te vezi făcând altceva decât ce faci acum?
În acest moment, nu. Mă face fericită afacerea mea și mă ține mereu în priză, am o sută de idei pentru ea și abia aștept să le iau pe rând, una câte una, ca să fac și mai frumos mai departe. Am dezvoltat pentru Cup & Candle mici extensii de brand și mai urmează și altele.
În perioada următoare, voi lansa încă un brand de lumânări, wabi candles, care are o poveste frumoasă, ce merita un drum separat de Cup & Candle. Sper să fim gata cu wabi candles în septembrie.
Nu mă văd făcând altceva pentru că în această perioadă a vieții mele sunt fericită făcând ceea ce fac. Însă am căpatat curaj și, dacă ar fi să trebuiască să fac altceva, nu mi-ar fi deloc frică să o fac. Pot face orice, chiar și să o iau de la zero. Nu ar fi prima dată.
fotografii: Oana D. Botezatu
