Marara este numele atelierului care le reunește pe Mara Patriche și pe Marilena Burcea, prietene și co-fondatoare. Întocmai ca artizanii de odinioară, cele două artiste folosesc materiale naturale din care creează figurine și alte obiecte decorative, din ceramică (Mara) și lemn (Marilena).
Mara și Marilena sunt din același oraș, Constanța, dar s-au cunoscut și împrietenit abia în timpul studenției pentru că amândouă au absolvit Universitatea Națională de Artă din București, Facultatea de Arte Plastice.
Reunirea și fondarea atelierului Marara
Inițial, drumurile li s-au despărțit după terminarea facultății, Mara a lucrat în managementul unei galerii de artă, proiecte de artă publică și curatoriat, în vreme ce Marilena s-a dedicat picturii, profesoratului și designului de interior.
În 2019, însă, și-au reunit pasiunile descoperite între timp pentru lucrul cu ceramica și lemnul și au pus bazele Marara, atelierul din care se nasc micile obiecte artizanale imaginate și lucrate cu mâinile și sufletul.
Pe lângă creativitate și estetică, am remarcat și caracterul sustenabil al creațiilor Marara. Se utilizează materiale naturale ca materie primă, ba mai mult, creațiile Marilenei dau viață unor materiale reciclate – atât lemn, cât și metal.
…
Acest articol face parte dintr-o serie dedicata artizanilor zilelor noastre, oameni care încă mai fac cu propriile mâini lucruri frumoase, cu grijă, cu pasiune. Dacă vrei să ne povestești despre meșteșugul tău sau cunoști pe cineva care este artizan într-un domeniu, scrie-ne pe curator@curatorialist.ro ca să î(ț)i facem povestea cunoscută.
…
Curatorialist: Cum v-ați cunoscut și de ce ați decis să faceți un proiect comun?
Ne cunoaștem din facultate. În primul an, am stat amandouă într-un camin din Regie, apoi la fel, în căminul de la Arte, din Occidentului. Drumurile ni s-au întâlnit de multe ori pe parcursul anilor, dar am avut zone diferite artistice în care ne-am dezvoltat.
Când și cum ați demarat Marara – Wood&Ceramic? Care au fost circumstanțele care v-au determinat să ziceți „hai să-i dăm drumul!”?
Mara: S-a întâmplat că Marilena era împărțită între pictură, design interior și profesorat când a început să lucreze cu lemnul, iar eu eram într-un moment în care am decis să închei un lung capitol în zona de management de galerie de artă contemporană, proiecte de artă publică, experimente video și instalație, dar și de curatoriat și îmi doream demult să mă apuc de lut.
Am simțit aceeași bucurie de a ne descoperi ființele/personajele în aceleași ipostaze absurdo-serioaso-inocente. Și am zis, de ce nu?
De ce ați ales lucrul cu aceste elemente, lemnul, respectiv ceramica? Ce v-a atras la acest tip de material pentru creațiile voastre artistice?
Marilena: Am fost atrasă de meșterit încă din copilărie, când lucram diverse proiecte cu tatăl meu, apoi am terminat un liceu de industrializare a lemnului unde nu am învățat prea multe pentru că eram convinsă că în viată voi face cu totul altceva. Abia de curând am conștientizat că meștereala este chemarea mea.
Senzatia mea este că am fost aleasă, nu că am ales, doar că a durat mai mult până am înțeles.
Mara: Îmi amintesc când eram mică, în timp ce părinții mei erau la serviciu, urmam, în secret, cursuri de lut la Casa Pionierilor din Constanța. Eram generația „cheia de gât”. Pe vremea aceea eram liberi să facem orice, să ne jucăm ore lungi afară era activitatea noastră principală. Chiar și astăzi mă întorc în acele vremuri lipsite de griji pentru inspirație.
Mai târziu, după ce am studiat pictura la Universitatea de Artă, împreună cu câțiva prieteni artiști, am înființat un ONG în care am dezvoltat proiecte de artă publică și o galerie pentru artiști emergenți.
În toți acești ani m-am întors frecvent la lut. Întotdeauna am simțit o legătură puternică cu acest material tactil, simplu și frumos.
Așa că, în urmă cu câțiva ani, am început călătoria mea ceramică în atelierul meu din București, unde îmi creez lucrările din lut.
Ați avut încă de mici copii înclinații artistice? Sau au fost pasiuni și înclinații descoperite mai târziu?
Marilena: Am știut tot timpul că e ceva cu mine, că îmi freamătă căutări în cap și prin mâini dar nu am înțeles chemarea mea decât după ce am terminat liceul, când m-am întrebat ce voi face de acum înainte
Mara: De când mă stiu, m-am simțit bine făcând ceva creativ, am urmat Școala de arte, Liceul de artă, apoi Universitatea de Arte.
Cum ați deprins meșteșugul de a lucra cu lemn, respectiv ceramică?
Marilena: Eu am lucrat instinctiv, am înțeles ce am de facut prin experiență, prin căutări repetate, prin eșec. Am descoperit din greșeli sau accidente, din joacă. Am experimentat constant și am observant lemnul.
Mara: Lutul e fantastic, îmi place să-i împing limitele și să-l provoc. Mă pune însă la punct mereu, îmi cere să depun armele, să-l respect…suntem în continuu dialog de cunoaștere. La început am avut multe eșecuri, multe lucrări crapate, deformate, iar finalul era departe de ceea ce îmi imaginam, dar nu am avut niciun moment în care am vrut să renunț. În timp, Lutul m-a lăsat să-l modelez, dar l-am lăsat și eu liber să-și facă de cap ?
Care sunt sursele voastre de inspirație în creațiile pe care le faceți?
Marilena: Personajele mele sunt create printr-un proces arheologic de recuperare și reconstrucție, sunt ființe povestitoare care poartă urmele locurilor și obiectelor găsite.
Mara: Mă inspiră orice situație sau eveniment din viața simplă, de zi cu zi. Îmi place să spun că personajele sau obiectele mele sunt inocente, decojite de orice atingere sau complicație urbană și sunt aduse aproape de o înfățișare poetică, naivă.
Marilena, de ce ai ales să combini lemnul cu obiecte din metal reciclate? Se poate vorbi despre o latură sustenabilă a creației tale artistice?
Marilena: Inițial eu am încercat să repar obiecte de mobilier vechi, să le reintegrez în viața actuală și am înțeles că obiectele au viață, au o istorie a lor, au trăit alături de oameni și au participat la frumos. Când ele nu își mai gasc rostul sau utilitatea și sunt părăsite pe străzi sau talciocuri, eu nu fac decât să le găsesc o formă nouă, un nou sens, o nouă viață.
Mara, care este rolul elementului ludic din creațiile tale?
Mara: Am (sau poate că avem) nevoie de poezie, de cer senin, de mirare, de umor, inconștiență și, cel mai mult, de iubire. Nu știu dacă ceramica mea are un rol în afara atelierului meu și în afara modului în care le privesc eu. Dar, cu siguranță, că ele își găsesc tot felul de locuri/roluri în viața celor care le achiziționează.
Unde găsim creațiile voastre în afara magazinului online? Aveți și parteneriate cu alte magazine? Sau participați la evenimente, târguri?
Participăm și la târguri uneori, deși ne e greu să expunem lucrările noastre în varianta “pe masă”, cel mai bine funcționăm când facem târgușoarele noastre în atelierul Marilenei care arată ca niște mini expoziții. De obicei, le organizăm de Moș Nicolae, Crăciun și Paște.
Spațiul este foarte intim, într-un demisol dintr-o casă boemă de pe Tudor Arghezi nr. 13. Altfel am mai participat în diferite expozitii de grup sau sub umbrela unor evenimente ca Romanian Design Week, Made in RO, iar în Decembrie vă invităm la Galeria Elite Art să vedeți ultimele lucrări create de noi în formatul unei expoziții personale.
Ce aveți frumos astăzi?
Avem de oferit vise nebune, triste, vesele, absurde, misterioase, serioase, duioase sau melancolice… din lemn și lut!
fotografii: Marara
Tot din seria Artizanii zilelor noastre:
Sorin Chiuzbaian (Handcrafted by Chiuzbi) sau arta de a lucra cu lemnul
