Ițe Urbane reprezintă un vis împlinit pentru Adelina Toma, co-fondatoarea acestui proiect. Și asta înseamnă să facă în fiecare zi ceea ce îi place – să creeze piese vestimentare și de casă din materiale naturale, plăcute la atingere și durabile în timp.
Dar nu a fost mereu aici. Au trecut ani până când a reușit să ajungă la această libertate de a face ceea ce iubește.
Adelina are 33 de ani și este din Buzău. Mărturisește că dintotdeauna ițele au avut un loc special în inima ei, fie că era vorba despre o joacă de-a cusutul, pe când era copilă sau de creat singură propriile haine la vârsta adolescenței.
La 18 ani s-a mutat în București pentru a urma Facultatea de Limbi Străine, specializarea Limba și Literatura Franceză, după care a plecat 4 ani în Franța, la un Master în Cercetare Studii Italiene în cadrul Universității Bordeaux Montaigne.
A profesat o vreme ca stilist pentru ședințe foto și astfel a intrat în domeniul modei, a văzut ce se întâmplă dincolo de imaginea glamour a modei și, la un moment dat, a decis să revină în țară și să își pună în aplicare visul. Visul de a avea propriul atelier, în care să facă piese vestimentare și pentru cămin, doar din materiale naturale, în serii limitate, făcute cu răbdare, atenție și dragoste.
Astfel, la începutul anului 2020, Adelina împreună cu partenerul său, au pus bazele proiectului de slow fashion Ițe Urbane.
Citește mai multe despre antreprenoarea Adelina Toma, pasiunea ei pentru ițele naturale și cum este să crești un brand de modă sustenabil într-o era a fast-fashion-ului.
Curatorialist: Când și cum a început totul?
Adelina: Povestea atelierul a început concret acum doi ani și jumătate. În realitate, simt că este concretizarea unui vis născut în copilărie, încă de când mi s-au pus în mână ața și acul, la 7 ani.
Inspirată și de mama și bunicile mele, m-am jucat mereu cu materialele găsite prin casă, cu haine luate din second-hand-uri, am desenat și am pictat (partea asta vine de la tata) și am găsit în toate acestea moduri de a mă juca, de a mă cunoaște și de a mă arăta.
Adolescentă fiind și cosându-mi rochiile ca să ies în oraș, visam la un atelier, dar mă simțeam oarecum neputincioasă și lipsită de resurse în fața amplorii fast-fashion-ului.
Ajunsă în Bordeaux, am lucrat în industria modei, am colaborat cu fotografi locali ca stilist foto și am continuat, timid, să cos. Am cochetat, totodată, cu câteva proiecte de business implicând produse handmade.
Am realizat cu bucurie că, oricât de puternic este comerțul “fast-fashion”, există constant acea nevoie de autentic, de natural și de lucru artizanal. Am înțeles, totodată, că moda a devenit toxică și că trebuie schimbată paradigma pentru a ne putea bucura de ea.
Am descoperit mici creatori locali și am înțeles nu numai că este loc pentru ei, ci și că sunt esențiali în transformarea modului în care producem și consumăm.
Încet-încet, devenim tot mai conștienți de manipulările și de prețul ascuns periculos ale industriei textile făcute fără simț de răspundere față de oameni și natură.
Astfel, întoarsă în țară, am prins curaj și, câțiva ani de muncă mai târziu, visul s-a materializat și continuă să evolueze într-un mod organic și într-un ritm lent, dar sănătos.
Ce istorie personală te leagă de ițe? De unde înclinația pentru lucrul cu firele naturale?
Ițele vin ca un simbol al nevoii de încetinire a ritmului, al nevoii de întoarcere la lucruri făcute cu răbdare, lucruri de care să te îndrăgostești și pe care să vrei să le păstrezi o viață.
Petrecând multe veri la țară în copilărie, am cumva bine conturate în mine o imagine și o simțire ale unui paradis pierdut, un paradis creat pe conexiunea dintre oameni, pământ și animale, pe care le-am învățat în curtea bunicilor.
După ani de căutări personale, am înțeles că liniștea și sensul vin acum pentru mine din reproducerea acelei stări care leagă mintea, corpul și sufletul și aș vrea să dau asta mai departe prin ceea ce fac. Cred că toți ne datorăm nouă înșine să încetinim, să ne ascultăm și să ne însănătoșim prin felul în care trăim, oferim și primim.
Nu aș vrea să insinuez că viața era perfectă atunci și acum nu mai este. Cred doar că putem refuza să fim luați pe sus și să acordăm mai mult timp explorării reale ale nevoilor noastre, implicit a modului de a consuma “moda”.
Prin fire naturale arătăm că respectăm natura, pe noi și vibrația ce ne leagă.
Cum este să fii antreprenor în România în domeniul “ițelor”? Ce provocări și lecții ai întâlnit/ai învățat pe parcurs?
Cred că este destul de copleșitor acest rol și nu simt că aveam de la început înțelegerea a tot ceea ce va însemna această investiție. Pe lângă problema resurselor materiale, simt că am încercat să acopăr, la început alături de partenerul meu, acum eu singură, munca unei echipe întregi care se întinde pe mai multe domenii și care necesită un mindset complex – de la creativ la administrativ, financiar, servicii clienți și vânzări.
Totodată, e necesară o trecere constantă de la o stare introvertă, de explorare interioara și creație, la una extrovertă, care să dea curs și să întrețină diverse comunicări și colaborări. Resimt uneori teama că partea de business care îmi cere să fiu terre-à-terre mă împiedică să îmi explorez în profunzime creativitatea care vrea să iasă la joacă și cere mai multe ore petrecute în solitudine și visare.
Este, deseori, obositor să jonglez cu toate aceste roluri de la o oră la alta și pot risca să simt presiune sau anxietate din teama de a nu face tot ce trebuie și cum trebuie.
Simt nevoia unor programe de mentorship și sper să învăț să le fac pe toate cât mai bine, dar fără să mă pierd și fără să uit că scopul atelierului este de a aduce bucurie, mie și micii comunități pe care am norocul să o am alături, și nu de a deveni un magazin pret-a-porter.
Simt că e destul de greu de explicat acest concept unei piețe care este obișnuită cu rapiditatea serviciilor de producție și vânzare ale unor corporații.
Însă, simt că am alături tot mai mulți clienți care înțeleg că bucuria nu vine doar din primirea rapidă a unui produs satisfăcător estetic, ci mai ales din resimțirea multelor ore de cercetare și pasiune puse în construcția lui. Aceiași clienți înțeleg totodată de ce prețul “slow fashion-ului” este unul mai mare și de ce merită plătit.
Care este viziunea ta asupra modei sustenabile și cum aplici aceste principii încadrul proiectului Ițe Urbane?
Cred că moda sustenabilă este o modă sănătoasă, făcută cu bun-simț și responsabilitate și are la bază, în primul rând, valori afective și, mai apoi, scopuri comerciale. Moda sustenabilă spune povești despre visuri care se materializează, pornind de la principii etice de producție și resurse locale, în produse de calitate care dăinuie în timp.
Prin Ițe Urbane, personal, încerc să creez în alt ritm decât cel instaurat în industria textilă actuală. Lucrez serii foarte mici, multe produse unicat sau custom-made astfel încât să mă asigur că fiecare produs în care am investit resurse își găsește locul și sensul și nu este sezonier.
Încerc să găsesc o soluție mai sănătoasă pentru orice opțiune sintetică folosită masiv pe piață – un exemplu fiind vatelina de bumbac.
Folosesc materiale naturale produse local, în România sau Europa: in, cânepă, bumbac, mătase și experimentez des cu tehnici de vopsire naturală, cu plante crescute în grădina familiei mele.
De asemenea, fac design-uri “zero waste” din bucățile de material rămase de la seriile de produse principale. Puse cap la cap, se aduna metri întregi și este păcat să devină, după munca și resursele investite în ele, simple deșeuri.
Asemăn procesul acesta cu unul psihologic, în care încercam să ne construim o imagine curată, perfectă și ascundem în inconștient toate părțile ce nu ne flatează, credem noi, idealul.
În realitate, complexitatea frumuseții nu este doar în cusătura perfecta a unui kimono minimalist ci, chiar mai mult, în acea bucată de material ce nu își are locul în el, dar poate fi reintegrat în ceva unic.
Cu ce producători colaborezi pentru a găsi firele naturale cele mai bune? Ai găsit furnizori interni sau ai apelat la producători din afara țării?
Momentan, lucrez în principal cu un producător român și cu un furnizor ce importă țesături naturale din Italia.
Sunt deschisă la noi posibilități locale pe măsura ce evoluează atelierul și vreau să colaborez cu diverși artizani locali, dar și să experimentez cu fibre inovatoare sustenabile.
Un prim pas va fi lansarea unei colecții capsula din piele vegană pe care o schițez încă de anul trecut și care își așteaptă, liniștită, momentul.
Câte persoane mai lucrează cu tine în atelier? Care este rolul fiecăruia în echipa Ițe Urbane?
Momentan, eu mă ocup de partea de creație și design, dar și de tot ce înseamnă logistică, vânzări, imagine și social media. Am ca angajat un domn croitor. Lucrăm împreună la tipare și, în timp ce el croiește și coase piesele principale, eu construiesc și cos piesele zero-waste, fac broderiile și vopsesc/pictez materialele cu vopsea ecologica pregătită din plante.
De asemenea, colaborez uneori cu prieteni creativi cu care vopsesc cu plante, construiesc tipare sau cos piese zero-waste sau creez content vizual.
Mă bucur enorm să explorăm împreună și sunt recunoscătoare pentru tot ce învățăm unii de la ceilalți.
Unde găsești inspirație pentru designul noilor creații Ițe Urbane?
Inspirația o găsesc cel mai des în natură și în momentele de liniște în care încerc să mă ascult și, uneori, intru într-un flow creativ prin deconectarea de la gălăgia din exterior sau din mintea mea.
Simt oarecum că sunt mai multe femei în mine care încearcă să prindă voce prin ceea ce creez și încerc să le dau voie să fie, să le descopăr și să le înțeleg.
Alteori, sunt oamenii din jurul meu cei care ma inspira, prin schimburi de idei sau de energie care se întâmplă natural, fie voluntar, fie la nivel inconștient. Avem cu toții în noi poezie și mă bucură atunci când reușesc să încetinesc ritmul, să o descopăr, fie că e în lumina sau în umbrele din fiecare din noi.
Dintre piesele vestimentare feminine pe care le realizezi, kimonoul ocupă un loc central. De ce l-ai ales? Ce semnificație are pentru tine această piesă de inspirație japoneză?
Kimonoul este pentru mine o întâlnire între lejeritate și eleganță, o împletire a femininului cu masculinul, puternică în subtilitatea ei. Nu am încercat să reproduc complexitatea simbolisticii japoneze, caci îi respect prea mult tradiția și profunzimea. Am vrut doar să găsesc o formă simplă, care oferă încredere fără să ceară sau să impună forță.
Presupun că, inconștient, am vrut să materializez o nevoie interioară pentru vulnerabilitate și curaj, deopotrivă.
La ea am adăugat apoi elemente de joacă: broderii sau printuri eco cu plante, rezultate mai mult dintr-o nevoie ludică de experimentare decât dintr-o căutare vizuală precisă și controlată.
De câte ori devin rigidă și vreau să redau o forma gândită precis fac greșeli și observ apoi că din ele ies produsele cele mai apreciate. Așa că învăț să le las să se întâmple fără să le controlez.
Care este outfitul în care te simți cel mai bine, cel mai feminină?
Rochia rămâne pentru mine elementul vestimentar cel mai iubit. Poate fi lejeră sau enigmatică, poate spune atât de multe sau poate doar să fie. Este ca o adiere sau este scut.
Cum arată rutina unei zile din atelierul Ițe Urbane? Cum îți începi ziua, ce îți dă energie și cum este ritmul cotidian?
Fiecare zi este diferită. În unele lucrăm comenzi, în altele experimentăm cu tipare și materiale noi. Uneori, vopsesc în grădina atelierului cu plante, alteori pozez lucrurile noi pentru social media, între acestea primesc cliente și prietene venite să probeze în atelier.
Energia vine de fie de la bucuria procesului de creație, de la întâlniri inedite și pline de apreciere și de la multe cafele.
Deseori particip la marketuri în București alături de alți creatori și cred că acele zile îmi dau cea mai mult încredere să continui ceea ce fac. Mă bucură mult să văd că munca mea aduce bucurie și că ceilalți simt povestea din spatele Ițelor Urbane fără să fie nevoie să o explic. Uneori, mi-o explică ei mai bine decât aș putea să redau eu în cuvinte inspirația si motivația din spatele ițelor.
Pe lângă piesele vestimentare feminine, creezi și așternuturi de pat tot din materiale naturale. De ce ai ales această nișă?
Așternuturile de pat au venit ca prim pas în deschiderea oficiala a atelierului. Cred că ele mă duc cu gândul la un spațiu intim unde citești, lucrezi, iubești, visezi, te odihnești.
Sunt o mare iubitoare a lenevelii productive și cred că orice moment petrecut cu tine, fie că e studiind sau uitându-te pe pereți, e un semn de dragoste și apreciere și merită petrecut în țesături care potentează asta.
Ce planuri ai în viitorul apropiat?
În primul rând, îmi doresc cât mai multe colaborări cu artiști, ateliere și artă și persoane creative în general. Mi-ar plăcea să pot extinde echipa Ițe Urbane cu una sau doua persoane cu care să pot pune în practică mai multe idei care așteaptă de ceva timp, dar pentru care nu am momentan resurse.
Una dintre acestea este organizarea de workshop-uri de vopsire textilă cu plante prin care să împărtășesc ce am învățat și care să ofere un moment de joacă pentru participanți.
Dacă ai rezuma proiectul Ițe Urbane într-un singur cuvânt, care ar fi acela?
Regăsire.
Care este lucrul pe care l-ai învățat despre tine de când ai început proiectul Ițe Urbane?
Învăț zilnic că pot, că ceea ce ieri părea imposibil azi a devenit parte din mine și că, dacă mă deschid schimbării, atunci greutățile devin prilej de creștere și cunoaștere, nu de anxietate.
Învăț să îmi accept limitele, să lucrez la atenuarea lor și să tratez procesul de învățare, al meu și al celorlalți, cu mai multa blândețe.
Ce ai frumos astăzi?
Încredere, curiozitate și răbdare pentru ceea ce urmează.
fotografii: Adelina Toma și fotografii menționați.