Ana are mere, Ala are Balls | Interviu Ala Dumitrache de la Balls

Durata: 6 minute

Dacă te-ai învârtit în lumea ospitalității, dacă ești în zona hipsterească sau dacă ești, pur și simplu, gurmand și aplicațiile de food sunt parte din anturajul tău săptămânal, atunci sigur știi despre Balls.
Iar dacă știi Balls și, mai ales, dacă nu știi Balls, atunci este musai să o cunoști pe Ala.

Ala este una dintre puținele personaje feminine din zona HORECA, o lume dominată de Master Chefs, de Chefi la Cuțite. O lume în care, discutând la feminin, aproape că nu putem spune niciun nume și prenume.

Ala Dumitrache.
Ala de la Balls.
Ala.

Ala s-a născut la Sfântu Gheorghe de Covasna și a crescut la Constanța.
Iar, acum 3 ani, la 29 de ani, a deschis, pe Calea Dorobanți, Balls – un loc cu chiftele cu sos. Atât la acel moment.

În acest an, după decizii mai bune și mai puțin bune, Ala și-a mutat micul loc colorat ce gâdila nostalgia și ochiul iubitor de Wes Anderson pe Bd. Regina Elisabeta, aici unde trotuarul se umple cu oameni faini ce înmoaie pâine fie în zeama de roșii cu brânză, fie în sosul de la chiftele. (Update 2024: locul din Elisabeta s-a închis definitiv, BALLS fiind acum localizat pe Bd. DACIA 114)

Ala a terminat limbi străine, secția chineză-franceză, de unde, așa cum spune, a început să chiulească masiv în ultimul an de facultate, că să lucreze într-o bucătărie.

Balls
Ala la Balls

“Poster girl for the social media generation ce sunt, cred că „instant gratification”-ul lucratului într-o bucătărie a schimbat orice plan de viață gândeam eu timid înainte. Faptul că în câteva minute ieșea din mâinile mele ceva pentru care primeam imediat feedback înduioșător m-a îndepărtat de orice ambiție academică mai aveam. Asta se întâmpla într-o bucătărie raw-vegană în 2012 iar, în toți anii care au urmat, am flirtat incapabilă de commitment cu universul horeca. Mă pasiona mâncarea dar eram grasă deci mi-era rușine să fac carieră din asta, îmi plăcea să gătesc dar nu-mi plăcea mirosul de ceapă și usturoi din piele și păr, mă fascinau restaurantele de mică dar mi se părea că trebuie să fac ceva mai „deștept”.”

Ce spune familia despre business-ul și pasiunea ta?

Ai mei sunt cei mai supportive și mișto părinți pe care îi puteam avea, am primit sprijinul lor total în orice m-a tăiat capu. Mereu după ce s-au convins că chiar asta vreau să fac și după ce, în 2019 și-au petrecut cam o lună să mă convingă și îndrume spre a investi într-un MBA oriunde în lume mai degrabă decât într-un restaurant în România.

Mama își cam dă jos „pălăria” de psiholog când vorbim și cred că face tot posibilul să fie doar mamă – ceea ce mi se pare mai mult decât suficient și sănătos. A avut și ea vreo 15 ani de antreprenoriat așa că mă calmează de fiecare dată când ajung cu cuțitul la os normalizând situațiile dar și emoțiile mele (pe care eu încă le dramatizez excesiv uneori).

Cât de mult se bucură prietenii că ai deschis Balls? Ai mai mulți prieteni acum că este trotuarul plin?

Am o mână de prieteni foarte buni care sunt în aceeași linie de recunoștință imensă cu familia când îmi zic mulțumesc-urile zilei seara la culcare. Îmi ascultă toate drămuțele, își bat capu să le descompună și recompună și sunt ancora mea în realitate când mă cufund prea mult în bula minusculă de cârciumăreasă. Cu siguranță se bucură, sunt fani înfocați anumite produse din meniu, cei mai mari „ambasadori” și cei mai blânzi dar fermi furnizori de feedback.

Sigur că au fost și perioade tensionate sau de distanțare, cel mai mult din cauza mea și a unei foarte proaste capacități ale mele de a gestiona stresul. Balls mi-a adus inclusiv oameni care intră în categoria asta, pe lângă un trotuar plin de strict clienți și clienți care mi-au devenit apropiați și dragi.

Care este relația ta cu mâncarea?
Dar cu social media și postatul mâncării acolo?

Despre relația cu mâncarea aș putea avea o intervenție lunară – e un subiect foarte important, dureros și vindecător pentru mine, într-o permanentă transformare.

Sunt în etapa în care încerc să nu-i mai atribui valori morale, să mănânc mai conștient, să elimin inerția din procesul de a mă hrăni și totodată din a-i hrăni pe alții.

În social media am postat mereu mâncare, așa am și obținut multe joburi, așa îmi vând produsele, așa am descoperit multă inspirație pentru business și mine.

Do you believe in foodporn?

I do believe in foodporn dar așa cum nu am vreun foot fetish, așa nici nu apreciez burgerii de un metru înălțime cu un kil de cheddar topit și foiță de aur on top. To each their own.

Ce visai să te faci când erai mică?

Nu-mi plăcea nici un job când eram mică dar eram cea mai fericită cu ochii sclipind și total dezinteres pentru comeseni când ieșeam la restaurant.

Am trăit până pe la 29 de ani cu presiunea că nu știu ce vreau să fac dar orice ar fi „trebuie să fiu cea mai bună”. Mi-a trecut.

În ce punct al vieții erai când a încolțit gândul Balls?

Eram între job-uri, cum zic americanii mai ales când habar n-au de ei. Plecasem dintr-un loc pe care l-am iubit enorm și eram extrem de confuză cu ce urmează. M-a întrebat un prieten vechi din State – în forma de reply la un story cu ceva ce mâncasem, apropo de relația cu SM – de ce naiba nu deschid un restaurant.

După ce am râs sarcastic la o asemenea propunere nebunească, am rămas cu privirea-n gol o vreme, până m-a lovit ideea cu chiftelele.

Balls
Balls

Ce știai despre antreprenoriat și ce știai despre HORECA?

Despre ambele știam prea puțin și mi se părea ocazia perfectă să învăț. Cam greuț dar „am ales să fac asta, altceva n-a fost”.

Care este cea mai mare lecție oferită de Balls până acum?

Răbdarea.

Care este (1) cea mai bună decizie de până acum (2) cea mai proastă decizie de până acum?

Cam toate deciziile sunt bune dacă sunt luate cu „stomacul” dar pentru asta trebuie să fiu aptă să-l ascult. Nu știu cât de mult cred în decizii proaste mari. Decizii proaste mici iau zilnic.

Ce ești mai mult – rating de la 1-5:
• chef
• antreprenor
• foodie?

Chef 1 pentru că eu nu gătesc și nu am făcut niciodată parte din ierarhia unui restaurant cu Chef, Sous etc și totuși 90% din meniul Balls e făcut de mine
Antreprenor 2 că în sfârșit am reușit să pierd mulți bani deci new level unlocked dar mai am multe bușeli până să mă cred antreprenor pe bune.
Foodie 3-4, mă minunez permanent de câte nu știu.

Sunteți faimoși pentru că sunteți cool. Cum arată ziua voastră într-un playlist de muzică?

Eu sper să fim faimoși pentru că facem mâncare bună, am zero interes pentru „cool”. Playlistul nostru de zi-cu-zi e pe Spotify la liber: @balls.bucharest – romantx.

Cum îi descrieți pe cei ce vă trec pragul?

Foarte confuzi dacă intră din stradă și ne trec pragul pentru prima oară. Se luminează la față dacă descoperă că le place interiorul, decorul nostalgic, culorile. Devin membri de cult dacă gustă conopida nuggets sau spaghetti & meatballs sau Americano cu piure. Clienții casei arată superb de diferit și divers dar au în comun un soi de relaxare pe care o iubesc la oameni – care vine cu toleranță, curiozitate, implicare.

Recomandarea ta nr 1 de la Balls?

Să încerce tot meniul.

Balls
Balls

Ce ți-ai dorit să bagi în meniu și ți-a fost frică că nu va prinde la clienți?

Am un catraliard de frici dar asta nu e una dintre ele. Dacă mie îmi place foarte mult ceva, de regulă are succes pentru că o promovez instinctiv mai bine. Am avut și surprize dar am uitat, nu cred să fi suferit.

De ce să vină oamenii la Balls în 3 cuvinte.

Pentru că vor.

Roșii cu brânză SAU salată de vinete?

Roșii cu brânză, nici n-am mai citit după. :))

Tu ce ai FRUMOS astăzi?

Nu cred că înțeleg întrebarea dar cred că răspunsul e introspecția asta provocată de interviul tău, pe malul lacului în Herăstrău.

fotografii: Cătălin Georgescu

Andreea Cartu
Andreea Cartuhttps://curatorialist.ro/
Part time digital talent, full time mom, wife and human being. Am infiintat ALOMODA in 2008, CURATORIALIST venind acum ca un gand de refresh. Al meu, al tau, al timpului dedicat unui scroll cu scop.