„Salut, am decis să îți facem rubrica ta de travel la noi în revistă, să nu mai scrii în cadrul uneia generice. Îi dăm drumul azi. Zi repede cum vrei să se numească. Ăăăă… ceva cu Swit Rocs? Dada și aia, clar, dar pune ceva ce are legătură cu Travel-ul pe lângă. Ăăăă… Călătorește cu Swit Rocs? Nu, prea banal. Ăăăă… În jurul lumii alături de Swit Rocs? Nu, prea lung. Ăăăă… Swit Rocs Travel? Nu, zici că ești agenție de turism. Ăăăă… ok, hai că te sun eu imediat.”
Această scenă se întâmpla cu 3 ani și ceva în urmă, în primele zile de stare de urgență. Începusem să scriu articole de călătorie pentru o revistă, în cadrul unei rubrici de Lifestyle. Am făcut repede un call pe zoom cu prietenele mele, cele care mă îndemnaseră să încep această colaborare.
Am nevoie rapid de un nume, zic. Să aibă legătură cu travel-ul, să aibă maxim 10 caractere pe lângă Swit Rocs și să fie de impact. Ce ziceți? Simțeam că nu am absolut nicio idee. Fetele au scris, au tăiat, au bifat, au numărat voturi, au analizat. Eu priveam destul de detașată cum se derulau sugestiile pe ecran. Nu vedeam să mai folosesc la ceva numele ăsta în viitor, oricum. HAIHUI cu Swit Rocs, au decretat fetele! Și așa a rămas.
Foarte mișto asocierea cu HAIHUI în 2, zice cineva sarcastic, când anunț, bucuroasă, rubrica pe pagina mea de Facebook. Și atunci îmi trece prin gând să dau o căutare pe Google. Și îi descopăr. Și mă îndrăgostesc. Și de atunci o tot fac, zi de zi, vlog după vlog, story după story.
Între timp, am dat peste numeroși haihui. Haihui pe munte, pe deal, în România, haihui la muncă, la mare, haihui cu mine, cu tine, haihui ieftin, haihui legat și hai hui despărțit și haihui cum o mai fi. Certe, însă, sunt 2 lucruri. Primul, că este suficient loc sub soare pentru toți haihuii din lume și, al doilea, ca HAIHUI în 2 nu mai este nimeni sub soare!
Swit Rocs: Dragii mei, câtă bucurie e pe mine că avem discuția aceasta, dar câtă bucurie va fi pentru cititori! Vă mulțumesc că ați acceptat propunerea mea, mai ales că v-am prins, din nou, pe drum. Sunteți la începutul unei călătorii (și vă citez) mai altfel, prin Europa. Ce înseamnă mai altfel?
Andreia&Ion: Mulțumim! 🙂 De obicei, începutul verii ne prinde în România, unde venim să ne încărcăm bateriile, în sânul familiei, după călătorii prin toate colțurile lumii. Tot în România ne așteaptă și casa noastră pe roți – CUI mobil, așa cum este cunoscut în comunitatea noastră (o greșeală a celor de la înmatriculări auto s-a dovedit a fi de bun augur: în loc de HUI ne-am ales cu un …. CUI 🙂 – o mașină 4×4, cu un cort deasupra, cu care ne place să explorăm zonele din Europa. Dormim în cort, ne gătim, facem drumeții montane și trăim mai aproape de natură.
Anul acesta, CUI mobilul ne duce intr-o călătorie prin țările nordice, prima oprire fiind Norvegia, unde ne propunem să conducem până în Nordkapp, cel mai nordic punct continental al Europei.
Călătoriți full time de peste 5 ani. Și totul a început în luna voastră de miere, când v-ați îndrăgostit de Bali și v-ați dat seama că viața e prea scurtă ca să nu petreceți mai mult timp în locurile în care sunteți cu adevărat fericiți. Asta e o conștientizare pe care puțini dintre noi o au. Și și mai puțini fac pași, apoi, în direcția împlinirii ei. Cum ați început voi? Care a fost planul?
Andreia&Ion: O călătorie în afara Europei te schimbă, cu atât mai mult în Asia de Sud Est, unde descoperi o lume complet nouă, cu un alt ritm de viață, alte valori și credințe. La noi a început cu această conștientizare – „Nu e ok să ne trăim viața pe pilot automat, locuind în același loc, plecând în vacanță două-trei săptămâni pe an. Nu e de ajuns.”. Apoi, cu o decizie:
„Ce-ar fi să ne luăm un an sabatic, să vindem apartamentul luat în credit pe 30 ani și să încercăm să fim nomazi văzând lumea?”.
De la gând până la materializarea lui a durat mai puțin de un an. Privind în urmă, ne dăm seama că am urmat fiecare pas, fără a forța ceva, într-un firesc de speriat, dar cu multă determinare.
N-am lăsat pe nimeni să ne întoarcă din drum sau să proiecteze propriile frici asupra noastră. Canalul de YouTube a venit ca o joacă, privind alți creatori de conținut, dar și ca un soi de album, la care să ne uităm la bătrânețe, împreună cu copiii și nepoții, iar în timp real, familia de acasă să fie la curent cu aventurile noastre.
Ați renunțat din prima la job-uri sau le-ați mai păstrat o perioadă? Cum ați văzut la început parcursul, cum imaginați/ plănuiați că veți reuși să vă susțineți financiar în timp ce călătoriți?
Andreia&Ion: Ne-am luat niște plase de siguranță – totuși, era o schimbare destul de bruscă: de la corporație, siguranță, la un necunoscut total: eu (Andreia) mi-am luat un an sabatic, asta însemna că puteam să mă întorc la vechiul loc de muncă, iar Ion a continuat să lucreze de la distanță, pentru a avea un venit activ, pe lângă economiile cu care plecasem la drum. Nu ne-am gândit nicio clipă la vremea aceea că am putea câștiga bani din YouTube, plus că nici nu știam dacă o să ne placă stilul acesta de viață. Nu ne-am pus prea multe întrebări și nici nu ne-am impus ceva. 🙂
Banii au început să vină după primii doi ani, moment în care Ion a renunțat la job și ne-am dedicat exclusiv YouTube-ului.
La cinci ani distanță, suntem extrem de recunoscători pentru curajul avut și pentru decizia luată: cea mai bună pe care am fi putut-o lua!
La început scriați doar articole pe blog. Cum a apărut pasiunea pentru vlogging? De fapt, a fost pasiune sau necesitate firească?
Andreia: Da, am început simultan ideea de blog cu cea de vlog. La început, era mult mai confortabil să scriu despre experiențe trăite din spatele unui ecran, decât să le povestesc și să le documentez în fața camerei, mai ales că veneam din alte domenii de activitate, după o anxietatea care mă ținuse în casă cinci ani de zile. Ambele au venit natural, din pasiune, din dorința de a ieși din zona de confort, de a avea și un scop. Pentru mine, au fost o formă de terapie.
Toata ideea asta de a împărtăși experiențele, fie în scris, fie vizual, dau sens și mai mult călătoriei; te motivează în momente în care poate ai vrea să renunți, atragi o comunitate care trăiește alături de tine, te „forțează” să faci lucruri care te sperie și vine cu niște recompense pe măsură. Apoi, descoperi în tine lucruri extraordinare, despre care nici nu știai că există.
Cum și cât poți câștiga din vlogging în prezent? Dar din blogging?
Andreia&Ion: În primul an, nu cred că am câștigat 50$. Și asta pentru că nu am înțeles exact cum funcționează și eram prea ocupați să ne bucurăm de călătorie. Însă, odată cu plecarea noastră în SUA, canalul a început să crească și, automat, au început să apară și veniturile. Am abandonat ideea de blogging pentru că nu le poți face bine pe amândouă.
Am simțit că ne regăsim mai mult în ideea de vlog și am decis ca asta să fie direcția.
Câștigurile din YouTube sunt direct proporționale cu efortul pe care îl depui, cu disciplina pe care o ai și cu tipul de conținut pe care îl abordezi, însă nicio lună nu seamănă cu alta.
După cinci ani, putem spune că suntem în punctul în care putem călători cu banii pe care îi câștigăm din YouTube. Însă asta implică multă muncă.
Cum te poți susține financiar altfel, făcând ceea ce faceți voi, lăsând la o parte vloggingul?
Andreia&Ion: Poți lucra de la distanță sau poți avea colaborări plătite; poți fi freelancer pe nenumăratele platforme de genul aceasta sau poți câștiga bani din campaniile cu brand–uri.
Cum ar fi arătat partea de vlogging dacă erați HAIHUI în 1? Sunt mai ușoare lucrurile în 2? Ce e mai bine? Ce e mai greu?
Andreia: Cred că e mai ușor în doi. Noi suntem și am fost o echipă, încă de la început. Am încercat să ne delimităm sarcinile – fiecare își știe rolul în proiectul aceasta; apoi, dacă unul e la pământ cu psihicul, celălalt e sus și tot așa. Trecem mai ușor peste situațiile neplăcute, iar munca în sine e mai ușoară. În schimb, e foarte greu să lucrăm împreună, cuplu fiind, chiar dacă avem sarcini diferite, tot avem viziuni opuse.
Știu că aveți destul de multe gadget-uri cu voi, dovadă și calitatea tuturor materialelor pe care le postați mereu. Care ar fi minimul recomandat pentru un călător? De ce nu v-ați putea lipsi voi?
Andreia&Ion: Noi tindem să luăm prea multe lucruri cu noi. Un telefon bun își face treaba poate la fel de bine ca o cameră foto profesională. Apoi, o cameră GoPro este binevenită și chiar necesară, fiind o cameră de acțiune, rezistentă la apă, se poate dovedi de folos adeseori.
De asemenea, pentru partea de vlogging un microfon bun este o cerință obligatorie. Sigur, nu ar fi rea nici o cameră 360 și clar, o dronă. Bineînțeles, ai nevoie și de un laptop pentru editare.
Sunt numeroase motive pentru care vă apreciez foarte mult, iar faptul că aveți stilul de acesta de viață nu este primul dintre ele. Modestia, decența, bunul simț în ceea ce faceți și verticalitatea este cel dintâi. Într-o lume care se aglomerează tot mai tare de texte de marketing ridicole, în care o simplă activitate cum nu se poate mai banală este transformată în știre, în care bloggerii și vloggerii mai mult fac clickbait decât turism, voi prezentați simplu, frumos, natural, fără promisiuni de senzații tari și marketing lipsit de onestitate. Cum ați reușit să vă păstrați direcția?
Andreia&Ion: Pe termen scurt, clickbait-ul, focusul pe negativ și pe supranatural vând mult mai bine și generează un număr mai mare de vizualizări. Însă, nu considerăm că este un loz câștigător. Vei atrage un public interesat doar de asta – iar atunci când vii cu un alt tip de conținut, te vor ignora. Similar, alții vor fi deranjați sau se vor simți înșelați de clickbait și nu te vor mai urmări.
În primul rând, conținutul ne reprezintă: ăștia suntem noi, asta apreciem și vrem să vedem când deschidem un vlog pe YouTube. Pe termen lung, e un mare câștig: ai atras un public interesat 100% de ceea ce faci și este indiferent dacă filmezi în Oslo sau în India, tot se vor uita la tine, fără să caute senzaționalul în material.
E important cum îți educi publicul. Noi credem că oamenii ne urmăresc pentru ceea ce suntem noi, nu neapărat pentru locul în care suntem, iar asta este minunat!
Îmi amintesc ce emoție am simțit în ziua în care Instagramul m-a notificat “HAIHUI în 2 started following you”. Am dat refresh la pagină de câteva ori să văd dacă nu e o greșeală. Apoi v-am scris și mi-ați răspuns imediat. Cum ați făcut-o și în alte rânduri. Ce relație aveți cu urmăritorii voștri?
Andreia: Mulțumim! 😉 Avem o relație strânsă cu cei din comunitate și mereu încercăm să le răspundem la mesaje, comentarii. Sigur, nu întotdeauna ne iese, însă ne străduim.
Caut mereu să mă pun în pielea omului care ne scrie și-mi spun: „Dacă el și-a rupt din timp să ne urmărească, să ne scrie un mesaj, înseamnă că și eu pot să fac același lucru.” La rândul meu, și eu mă bucur când îmi răspund creatorii de conținut pe care-i urmăresc. Apoi, ei sunt parte din echipa HaiHui în doi: ne dau informații, vin cu sugestii și, datorită lor, ajungem să trăim experiențe altfel imposibile.
Așadar, organizarea unor călătorii de grup a venit în mod natural și așteptat. Ne puteți spune mai multe despre asta? Nu doar despre prima călătorie organizată dar și o proiecție pe termen mai lung.
Andreia&Ion: Cred că, de vreo doi ani, primim întrebări legate de organizarea acestor tururi. Și n-am știut ce să răspundem, până am început să organizam întâlniri cu oamenii prin orașele în care ajungem sau drumeții pe munte. Ne-a plăcut mult conexiunea, emoția momentului.
Dar, până nu am găsit cadrul legal să facem asta, nu am demarat absolut nimic. De aceea, lucrăm cu o agenție, noi neavând licență de turism. Prima destinație va fi Cuba și este sold out. Nu facem grupuri mari, pentru că vrem sa creăm legături între noi și să ne simțim ca între prieteni, nu într-o excursie de grup.
Apoi, ne gândim la Bali, Costa Rica, Galapagos și Ecuador, Australia și Noua Zeelandă, chiar și Statele Unite. Cine nu poate veni cu noi în excursiile aceasta plătite, o poate face gratis, în drumețiile pe care le organizăm prin România. 🙂
Cum sunteți voi după ce închideți camerele de filmat? Cum e viața în 2 mereu, dar mereu mereu în 2?
Andreia&Ion: Nu e ușoară, mai ales că suntem împreună de cinci ani de zile, non-stop, 24/24, 7/7… În același timp, nu cred că am putea fi departe unul de celălalt. Uneori ne luăm distanța de care avem nevoie, în general prin intermediul unor cazări mai spațioase, ne retragem sau facem separat activități care ne fac plăcere. Sunt zile în care trecem prin toate stările, dar, la sfârșitul fiecărei zile, suntem recunoscători că suntem împreună!
Cât de obositor e parcursul vostru? Știu că pentru mulți pare că sunteți într-o vacanță continuă, de la mine lucrurile se văd diferit. O pauză, bănuiesc, ar fi și un blocaj financiar.
Andreia&Ion: Poate fi un blocaj financiar, da. Ne luăm pauze, doar că nu prea mai știm cum să ne bucurăm de timpul liber. Simțim că se întâmplă ceva și noi ratăm, stând degeaba… Intervine vinovăția...
Nu prea ne mai simțim în vacanță. Devin și călătoriile o rutină, mai ales că muncim mult: de exemplu, un vlog de 30-40 minute, înseamnă documentare, o zi/ două de filmare, organizare (condus până acolo etc); editare vreo 6-8 ore. În schimb, dacă într-o zi nu avem chef să filmăm, ci să stăm în pijamale, o putem face oricând.Nu avem angajatori și program strict. Suntem singurii factori decizionali ai vieții noastre.
Ce locuri din lume ați văzut și au rămas veșnic cu voi?
Andreia&Ion: Hmm, toate locurile din lume sunt speciale și frumoase, prin prisma diferențelor. De obicei, avem tendința de a le enumera pe cele trăite recent: Australia, Noua Zeelandă, Polinezia Franceză, Bali, SUA, Costa Rica, Sri Lanka, Galapagos, Tanzania și lista poate continua.
Ce locuri din lume așteaptă, încă, răbdătoare, pe lista de dorințe?
Andreia&Ion: O expediție în Antarctica, un vis măreț, dar nu imposibil! 🙂
Un ultim gând, alături de o îmbrățișare și multă recunoștință pentru timpul acesta petrecut împreună și pentru ceea ce sunteți: unde este acasă pentru voi?
Andreia&Ion: Acasă e oriunde în lumea asta, în general unde găsim un spațiu doar al nostru, cu bucătărie, mașină de spălat, o canapea perfectă pentru un maraton Netflix. Cred că e un mare beneficiu faptul că nu ne agățăm de locuri, de momente, și că facem din orice loc un acasă. Însă, dacă ar fi musai să alegem un loc anume, acela este și va fi mereu Bali. De acolo a început totul!
–
I-am descoperit pe Andreia și pe Ion poate când aveam mai mare nevoie de asta și, de atunci, mi se dovedește constant că am descoperit o comoară. Cred cu tărie că stilul lor de viață și valorile care îi ghidează se pot transforma într-o resursă pentru mulți oameni, dependent sau independent de pasiunea pentru călătorit.
Cu câteva luni în urmă, când căutam curajul de începe și eu propria mea aventură în lume alături de cățelușa mea, Joy, i-am scris Andreei, încolțită de temeri, panică și neîncredere. Nu mai îmi amintesc exact cuvintele pe care mi le-a spus, dar îmi amintesc sentimentul pe care mi l-a lăsat: Să nu crezi că nu va fi greu. Pentru că va fi foarte greu! Dar mai greu îți va fi peste ani, când vei privi în urmă cu regret că nu ai încercat.
Și, până la urmă, cu toții ne dorim în jurul nostru oameni care să ne umple viața cu sentimente, iar nu cu cuvinte, nu-i așa?
Fotografii: arhiva personală Andreia & Ion (Haihui în 2)
