Cu vreo 10-12 ani în urmă, moderam un club de lectură într-o simpatică ceainărie din Brașov. Tot în perioada respectivă, mă aflam la conducerea unui club de public speaking în limba engleză din același oraș, care mi-a oferit ocazia să cunosc oameni frumoși și pasionați.
Așa l-am întâlnit pe Victor Miron, membru și el al clubului omonim din Cluj. Și, la un moment dat, înainte de una dintre întâlnirile clubului nostru de carte, îmi scrie un sms: auzi, nu faceți și voi o poză cu cărțile pe față la finalul întâlnirii. Adică cum vine asta, zic? Adică își alege fiecare o carte dintre cărțile pe care le aveți la voi, o pune pe jumătate de față și faceți poza, jumătate zâmbet, jumătate carte. Ce ciudat, zic! Și am făcut. Și, de atunci încolo, am tot făcut.
Nu mi-aș fi imaginat atunci că, într-o eră dominată și subjugată de Facebook, putea apărea o mișcare Bookface, cât se poate de offline, dar care să prindă și în online. Sunt iată, aproape 10 ani de atunci, timp în care nu doar că nu s-a pierdut în negura internautică, dar s-a afirmat în țară și peste hotare, sub forma a evenimente diverse, în școli, în parcuri, grădini botanice, autobuze publice, în locuri și feluri total inedite.
Ce bucurie să am plăcerea de a-l reauzi pe Victor, după câțiva ani de la ultima noastră întâlnire. Era în București, iar vizita lui acolo tot acestui demers se datora, o mică bibliotecă de împrumut într-o căsuță de păsări, în Parcul Herăstrău.
Swit Rocs: Dragă Victor, nu doar că mă bucur să te aud din nou, dar mă bucur și mai tare că proiectul tău de suflet nu și-a pierdut deloc din avânt. Spune-ne, te rog, ce este și cum a început mișcarea „Cărțile pe față”?
Victor: „Cărțile pe Față” a început dintr-o joacă. La finalul lui 2013 mi-am făcut o serie de rezoluții pentru anul care urma: că o să fac mai mult sport, că o să mănânc mai sănătos și că o să reîncep să citesc mai mult.
De partea cu lectura m-am ținut, de restul nu așa de mult, dar de atunci aproape în fiecare zi citesc o oră, dacă nu mai mult. Și după câteva săptămâni de citit zilnic mi-am dat seama că îmi face bine lectura.
În primă fază am observat că sunt mai creativ, că îmi vin mai ușor idei și soluții la provocările cotidiene. Văzând că mie îmi face bine să citesc am prins curaj să le propun și altora să citească și așa am început să îmi dau ”Cărțile pe Față”, adică să îmi pun poză de profil pe Facebook o imagine în care fața îmi era acoperită de cartea pe care o citisem și care îmi plăcuse. Am făcut asta pornind de la ideea că lecturile ne recomandă și ne reprezintă mai tare decât aspectul fizic și de la ideea că văzând un om care citește o carte care ți-a plăcut e un mod prin care cartea recomandă omul.
Inițial eram singurul care făcea asta, dar lucrurile s-au schimbat după ce am convins o librărie din Cluj să dea reducere celor care își dau Cărțile pe Față, iar această promoție a devenit o știre și în câteva zile erau sute de oameni cu Cărțile pe Față.
Care este background-ul tău? Fie personal, fie școlar, fie profesional, cel care a avut cel mai greu cuvânt de spus în demersul acesta.
Sunt un idealist cu inițiativă. Ambele caracteristici cred că le-am cultivat cel mai mult prin lectură și prin anumite personaje care m-au marcat în adolescență. Fie că a fost vorba de adolescentul miop al lui Eliade, Prințul Mîșkin, Micul Prinț sau chiar don Qujote.
Ce planuri ai avut cu ”Cărțile pe Față”, când l-ai inițiat? Îți imaginai că va prinde și că va lua amploarea asta?
N-am avut niciun plan la început. A început din joacă, din greșeală. Văzând că prima campanie are impact am mai încercat și altele. După care mi-am asumat campania pe 1 an, după care pe 3 ani, după care pe 15 ani.
Am ales 15 ani deoarece eu am ajuns să pornesc campania la 15 ani după ce am început să iubesc cărțile. Asta era în clasa a 9-a de liceu și meritul este al profesoarei de română, doamna Mariana Muthu. Vreau să văd după 15 ani pe câți oameni îi apropiem de lectură și câți dintre ei ajung să facă și ei acțiuni de încurajare a lecturii.
Îmi amintesc din anii din urmă numeroase inițiative faine, de exemplu dacă aveai o carte la tine puteai intra gratuit la Grădina Botnică sau circula cu autobuzul. Mi se par extraordinare! Ne poți da mai multe exemple de câteva astfel de proiecte?
Cred că e foarte util ca oamenii să citească în spații publice. Fie că e în autobuz, în parc, în grădina botanică sau chiar pe rețelele de socializare. Așa devin ambasadori ai cititului și le fac poftă să citească și celor care îi văd pe ei citind. Se activează neuronii oglindă, cum spun psihologii, la fel ca atunci când ni se face poftă de cafea sau de înghețată când îi vedem pe alții.
Acum promovezi lectura dintr-o caravană mobilă, nu-i așa? Care e itinerariul și ce obiective are călătoria voastră?
Da, e grozav că avem deja două biblioteci mobile BookTruck cu care mergem în sate și ducem cărți copiilor de toate vârstele. În județul Cluj mergem recurent și atunci oferim cărțile împrumut, iar în afara județelui oferim cadou câte o carte.
Obiectul asociației culturale Cărțile pe Față este să ajungem să trăim într-o societate în care oamenii citesc două cărți pe lună. Anul acesta vrem să facem și a treia bibliotecă mobilă, ideal chiar electrică. Pe termen mediu vrem să avem 15 biblioteci pe roți, așa am putea servi săptămânal fiecare din cele 75 de comune din județul Cluj.
Cum se pot implica cei care doresc să contribuie?
Ne ajută foarte mult dacă ne susțin financiar, fie cu donații directe, fie trimițând SMS cu textul BIBLIOTECA la 8845 (așa donează 2 euro pe lună), fie cu sponsorizări, fie cu redirecționarea procentului din impozit, fie dăruindu-și ziua de naștere.
Ne sunt de mare ajutor și donațiile de cărți tipărite după anul 2000. Ne ajută mult și dacă se înscriu voluntari și vin cu noi cu biblioteca. Pe booktruck.ro pot găsi toate modurile de a contribui.
Din câte știu eu, tu nu doar promovezi lectura în maniere inedite, dar ești și autor publicat, nu-i așa?
Am îndrăznit să public câteva cărțulii. M-am abținut să mai fac asta în ultimii ani, dar recent am scris o poveste în versuri cu și despre biblioteca mobilă BookTruck.
Cred că mai am mult de citit și mult de trăit înainte de a putea scrie ceva cu adevărat remarcabil, însă înțeleg foarte bine dorința de a scrie. Cu cât am citit mai mult cu atât am fost mai curios cum e să și scrii. Comparația pe care o fac în mintea mea e cea cu dansul, mai ales tango. Am făcut câteva luni de tango. Acolo partenerul conduce și partenera se lasă condusă. Mă tot puneam în pielea partenerei ca să pot să îmi fac mai bine treaba.
Așa mi-am dat seama că cititorul e ca partenera care se lasă condusă, iar scriitorul e partenerul care conduce. Lăsându-te condus mult timp cred că începi să îți pui întrebarea cum ar fi să conduci tu dansul scrisului, al poveștilor, al ideilor.
Pasiunea pentru lectură și public speaking a dat naștere la câteva proiecte conexe celui care face subiectul interviului nostru. Ne poți spune mai multe și despre acelea, te rog?
Toată asociația și-a dezvoltat activitatea în timp. De la promovarea strict a cititului la promovarea stilului de viață de învățare continuă. De aceea organizăm și conferințele TEDxZorilor și o serie de workshop-uri, inclusiv cel de comunicare și vorbit în public cu Oana Pellea, și, de la începutul anului, am preluat și organizarea CreativeMornings Cluj.
Cred că mâinele nostru e în mâinile noastre și în al cărților din mâinile noastre. Dar mai cred și în ideea: Cât ești în viață învață! Evident că și din cărți, dar nu doar din cărți.
Ce este și ce face Victor în spatele cărților de pe față? Cu ce te ocupi, ce (mai) iubești?
Îmi place foarte mult să călătoresc, să particip la evenimente organizate de alții, să stau de vorbă cu oameni remarcabili.
Ne întrebi în fiecare săptămână pe pagina de facebook cu Cărțile pe față ce mai citim. Tu ce mai citești?
Eu continui să citesc două cărți în același timp. Dimineața citesc din cărți de idei, ca să înțeleg pe ce lume trăiesc, iar seara citesc roman sau poezie, ca să uit pe ce lume trăiesc.
Cred că tu însuți ai ajuns să fii o librărie mobilă, având în vedere cât de mult ai citit de-a lungul timpului? Dacă ar fi să enumeri 3-5 cărți care au contribuit masiv la felul în care ești tu astăzi, care ar fi acelea?
Bibliotecara de la Auschwitz, de Antonio G. Iturbe, unde oamenii chiar sunt biblioteci vii la propriu și își spun unii altora în lagăr cărțile pe care le știu.
The Element a lui Sir Ken Robinson, despre cum fiecare dintre noi suntem creativi, trebuie doar să găsim domeniul în care suntem creativi.
Cele 40 de legi ale iubirii, povestea despre cum Rumi, din filosof devine poet.
Lasă-ne cu un gând 🙂
Cititul e formă de grădinărit prin care rând cu rând ne cultivăm pe noi.
Și o provocare!
Vă provoc să adăugați lumii un pic de frumos, un pic de bine, un pic de speranță.
Dragă Victor, îți mulțumesc tare mult că ai fost de acord să împarți din bucuria demersului tău cu noi. Deși, pentru tine trebuie să fie ceva cel puțin la îndemână, faci asta de aproape 10 ani cu zeci și sute de mii de oameni – aduci frumosul în lume, în mod autentic și dezinteresat. Îți urez ca fiecare zi să te răsplătească precum meriți. Pe curând!
Fotografii: arhivă personală Victor Miron
