Cosmina Grigore este supraviețuitoare a cancerului de sân, coach și președintă a Asociației Imunis, un ONG lansat în 2016. Acesta se adresează pacienților care au fost diagnosticați cu cancer, familiile acestora și tuturor celor care vor să prevină boala cronică. În 2013 Cosmina și-a luat în primire rolul pacientului, iar după o perioadă de zbucium fizic și psihic, și-a găsit liniștea, motivația pentru a merge înainte și inspirația pentru a da înapoi comunității.
Anul trecut, Asociația Imunis a semnat un acord cu Autoritatea Națională pentru Egalitatea de Șanse pentru a sprijinii pacienții diagnosticați cu cancer. În plus, a creat prima echipă de Dragon Boat din România, formată din supraviețuitoare ale cancerului de sân, Imunis Dragons. Echipa a fost acreditată de International Breast Cancer Paddlers Commission din Noua Zeelandă.
Cancerul la nivel european
În ultimii ani, studiile arată că, la nivel european, cancerul de sân este cel mai frecvent tip de cancer înregistrat în rândul femeilor, cu peste 400K de cazuri noi anual. El este urmat de cancerul colorectal și cancerul pulmonar. Cancerul de sân este principala cauză de deces prin cancer în rândul femeilor, cu aproximativ 95K decese în 2020.
Însă, statisticile arată că, deși rata incidenței a crescut în ultimul deceniu, ratele de deces au scăzut și chiar stabilizat prin intermediul prevenției, a diagnosticului timpuriu și a tratamentului corespunzător. Ca metode de prevenție, Organizația Mondială a Sănătății a alcătuit Codul European Împotriva Cancerului cu 12 căi de a reduce riscul apariției bolii.
Curatorialist: Primul gând când ai aflat că ai cancer…
Cosmina Grigore: Sincer, primul gând a fost: “Noi cum mai plecăm în prima noastră vacanță împreună?”. Îmi doream atât de mult să plecăm în vacanță, încât nici nu conștientizam ce diagnostic primisem. Uitându-mă în urmă, îmi dau seama că eram atât de obosită și dornică să fac și altceva în afară de muncă, încât mi s-a părut că diagnosticul îmi încurcă planurile.
Te consideri o victorioasă?
În cancer nu te poți declara 100% vindecat sau victorios.
Este o călătorie care începe cu diagnosticul și se termină când se termină. Pe toată perioada înveți să ai grijă de tine, de minte, de emoții și de corp într-un mod care să prevină cancerul. Este o boală cronică. Poate reveni oricând. Drept urmare, nu mă declar victorioasă.
Mă declar o persoană care a învățat să înflorească post-cancer. Victoria mea constă în tot ce am construit după. În cât de conștient trăiesc tot ce trăiesc, cu bune și cu rele. Cred că acest nivel de trezire este o victorie în sine.
Ce înseamnă cancerul pentru tine acum?
Cancerul înseamnă o superbă lecție de viață. O forță care te poate culca la pământ sau care îți poate întări rădăcinile. O loterie pe care o joci ca să devii lucid. Cel mai bun prieten. Cel mai aprig șlefuitor.
Cancerul mi-a dat curaj să fiu eu. Tot ce am construit după a fost în aliniament cu mine. Mi-a dat voce. Mi-a dat tăria de a îmi deschide inima. M-a învățat lecția iubirii, a răbdării, a puterii lui împreună. M-a învățat să pierd și să dau drumul la ce am pierdut, dar și să mă țin cu dinții de viață. Mi-a adus oameni incredibili, pentru care voi fi etern recunoscătoare.
Care sunt uneltele pe care le pot accesa femeile care au cancer pentru a le fi mai ușor să “călătorească” cu el, ce te-a ajutat pe tine fizic și psihic?
Cancerul vine să te învețe pe tine despre tine.
Pe mine m-a ajutat să înțeleg ce mi se întâmplă, unde am greșit, ca să știu ce trebuie să corectez. M-a ajutat să mă las iubită și susținută de oamenii care simțeau să facă lucrul acesta, inclusiv financiar. M-au ajutat și journaling-ul, psihoterapia pe perioada radioterapiei, călătoriile și cititul.
M-au ajutat schimbările de alimentație, în special sucurile verzi, și de stil de viață. M-au ajutat suplimentele, terapiile pe care le-am făcut cu vitamina C în doze mari sau ozonoterapie. M-au ajutat sportul, tehnicile de mindfulness, orgasmele, dansul și crearea Asociației Imunis, printre multe altele. A fost și este o călătorie incredibilă care nu încetează să mă uimească!
Cum poate o femeie să își susțină prietena care trece prin această experiență?
În primul rând, înțelegând faptul că nu o poate înțelege 100%. De asemenea, că nu o poate salva și că nu ține de ea să salveze pe nimeni. Asta reamintește bolnavului despre boală, moarte, îl blochează și îl face să simtă că nu are control sau să vrea să aibă control, când, de fapt, controlul nu este la noi.
Este foarte grea presiunea pe care o simțim post-diagnostic, chiar și puțină presiune extra ne poate face să clacăm. Ajută să facă activități motivaționale, care să determine “pacienta” să vrea să lupte, precum călătoriile. O poate ajuta cu informații despre boală, medici, comunități, chiar pagini de social media, coaches și exemple de paciente care arată că se poate.
Cum au venit inspirația și motivația să lansezi proiectele Asociația Imunis și Imunis Dragons?
Lucrând cu pacienții. Pacienții, atât cei care sunt încă printre noi, cât și cei care au plecat, m-au învățat lecții uriașe și multora le-am promis că le voi da mai departe. Ei mă inspiră, îmi dau forță și mă motivează să creez. De asemenea, propria mea călătorie m-a făcut să vreau să ridic standardul în ce privește viața pe care o poți avea post-diagnostic.
Toate proiectele Imunis sunt menite să ajute pacienții să își rescrie povestea cu tandrețe și curaj. Le creează cadrul propice ca ei să învețe să înflorească, să se schimbe și să nu se simtă singuri în acest proces. Comunitatea Imunis construiește moștenirea pe care noi vrem să o lăsăm viitoarelor generații de pacienți.
Ai în plan să marchezi cumva 10 ani de la diagnostic?
Nu m-am gândit. Îmi aleg modul de celebrare în fiecare an în funcție de ce lecții mi-a oferit anul respectiv. Întâi aștept să știu că sunt ok și apoi celebrez. Cu voia lui Dumnezeu ajung și la 10 ani de la diagnosticare. Până atunci, mai am multă viață de trăit. Nu mă grăbesc.
Ce ai tu FRUMOS astăzi?
Oamenii din viața mea. Nimic altceva nu contează mai mult pentru mine. Ei sunt frumosul meu, atât în familie, cât și la Imunis sau cu clienții din coaching.
Când te simți cel mai feminină?
La ovulație sau când sunt la menstruație. Când creez, dansez, fac sex, port haine care îmi fac plăcere, îmi îngrijesc familia, decorez casa, grădinăresc, am grijă de animăluțele din ogradă, scriu, fac coaching, port tocuri sau merg desculță, sunt aproape de natură, în simplitate. Când mergem cu cortul, port dantelă, piele și perle. Acestea sunt câteva din ipostazele care îmi hrănesc feminitatea.
Ce metode de prevenție urmezi în prezent pentru a te asigură că vei rămâne sănătoasă o lungă perioadă?
Inteligența emoțională aș pune-o pe primul plan. Apoi relațiile cu oamenii din viața mea și o decență a alimentației, cu focus pe suficient crud și verde. Grija pentru odihnă versus muncă. Plăcerea este foarte importantă pentru mine, deci orgasmele și sportul. Îmi fac monitorizarea – analize, CT, RMN, ecografii, iar suplimentele încă sunt parte din prevenție.
Este esențial pentru mine să am energie stabilă, așezată, completă. Vreau să mă simt bine, zdravănă, coaptă, zemoasă, blândă, echilibrată, dornică să creez și să pot da mai departe.
