Bunele maniere se învață acasă și la Școala de bune maniere

Durata: 8 minute

Dacă regulile de protocol și etichetă par un apanaj al nobilimii sau al marilor demnitari, ei bine, de fapt ele se traduc prin bune maniere, punând în lumină valori precum respect, bună cuviință, empatie, încredere în sine și demnitate, și ar trebui să fie cunoscute și aplicate de noi toți în relațiile cu cei din jur.

Bunele maniere sunt regulile de conduită care ne ajută să aducem armonie în mediul în care trăim, lucrăm și socializăm. Plecând de la ideea că bunele maniere trebuie cultivate și aplicate conștient de cât mai mulți dintre noi, Ruxandra Lăcătuș și Gabriela Cioclov demarat în 2008 proiectul Școala de bune maniere, primul proiect de acest tip din România.

Cursurile și atelierele se adresează atât adulților – proiectul Save the Etiquette, cât și copiilor, prin proiectul Bune maniere pentru copii. Modul de desfășurare al cursurilor este flexibil și variat, putând avea loc online sau fizic, în grup sau individual, în funcție de specificul și solicitările clienților.

Citește mai jos interviul cu Ruxandra și Gabriela despre rolul bunelor maniere în viața noastră, cum au transformat ele valorile cu care au crescut într-un proiect antreprenorial, ce cărți de căpătâi ne recomandă în acest domeniu și multe altele.

Curatorialist: Povestiți-mi, înainte de toate, câteva lucruri despre voi, cine sunt Ruxandra și Gabriela înainte de a fi partenere în Școala de bune maniere?

Ruxandra: M-am născut în Pitești, locul în care mi-am petrecut mare parte din copilărie. Locuiam la bunici pentru că bunica era casnică și se ocupa atent de noi, iar bunicul se preocupa de lecții. Îmi amintesc și acum mesele pe care le pregătea bunica, fața de masă albă din damasc, paharele de cristal pe care nu aveai voie să lași urme de degete, supiera, un obiect pe care, din păcate, nu-l mai întâlnesc atât de des. Sunt absolventă de științe economice și o experiență de 21 de ani în activități de etichetă și protocol. Pasiunile mele sunt copiii, colecționez cu drag obiecte vechi, de la fotografii de nuntă, la invitații și cărți vechi de bune maniere.

Gabriela: M-am născut într-un mic oraș din sudul țării, iar copilăria am trăit-o  în comunism, în vremuri mult diferite de cele prezente. Familia extinsă, pe de o parte, și creativitatea-mi, pe de alta parte, și-au asumat sarcina colorării vieții în nuanțe vesele. Am petrecut mult timp în casa bunicilor și pot spune că acei care nu au avut această ocazie, au pierdut multe și mari bucurii. Toți actorii importanți ai copilăriei mi-au predat lecția bunului simt, prin puterea exemplului. De asemenea, părinții au accentuat, cu fiecare ocazie, importanța educației academice.

Am lucrat 15 ani în mediul privat, în domenii diverse de activitate, iar în ultimii 5 ani am dedicat timp, pasiune și energie activităților cu copii, derulate în proiecte î cadrul unor comunități defavorizate, adesea sub forma voluntariatului. Alte cărămizi la temelia stării de bine așez prin intermediul pasiunilor, precum muzica lui Nicu Alifantis, care îmi furnizează emoție în stare pură, ori a jocurilor de societate, care se transformă în timp de calitate petrecut în familie. Cărțile de tipul biografiilor, filmele documentare, vacanțele tematice sunt piese ale aceluiași puzzle, cursul de tango este o pasiune la care îmi caut timp să mă întorc,  prepararea prăjiturilor de casă mă relaxează, și desigur oamenii care mă inspiră, persoanele publice ale căror podcast-uri le ascult cu plăcere și prietenii care dau parfum vieții.

Care a fost relația voastră cu bunele maniere pe când erați copii? Ați crescut în familii în care bunele maniere se respectau cu strictețe?

Ruxandra: Adeseori îmi amintesc despre acea parte a copilăriei mele petrecută la conacul bunicilor din partea tatălui, o casă cu etaj, cu antreu și salon de muzică. Bunicii, oameni înstăriți, amenajaseră la intrarea din față a casei un salon pentru oaspeți. O măsuță cu geam de sticlă, prin care domnișoarele îți făceau cu ochiul sau își scuturau genele din vederi chinezești, două fotolii cu tapițerie roșie, două scaune, cât să aibă toți oaspeții loc, alcătuiau mobilierul.

Duminica, veneau în vizită tanti Silvia, sora străbunicei mele, împreună cu fiica sa. Erau întotdeauna cochete, atent pieptănate, iar rujul le colora frumos chipul. Noi, copiii, salutam și ne purtam cu respect. Doamnele erau întâmpinate cu dulceață, sifon și muzică. Tata cânta la pian… A venit aseară mama, din sătucu-i de departe…oamenii povesteau, cu glas domol și vorbă blândă, despre întâmplările ultimei săptămâni, despre oameni, cu bucurii și necazuri…iar muzica le învăluia, vorbele…nu exista ranchiună, nu țipăt, nu jignire…oamenii iubeau să se viziteze, le sclipeau ochii când se întâlneau, era nerăbdare acolo, era bucurie…lipseau telefoanele inteligente, tabletele…dar nu lipsea pianul.

Respectul era întotdeauna acolo……din nostalgia pentru acele vremuri, mi-am propus, împreună cu Gabriela, să împărtășim copiilor formele potrivite de respect și comportament. Să ni le amintim împreună, să le răspândim. Să prețuim respectul ca să nu se poată fără. Comportamentul deprins în copilărie mi-a fost rafinat la școli din Statele Unite ale Americii, Belgia și Anglia.

Gabriela: În copilărie am interpretat bunul simt ca fiind ceva firesc, nu strict, nu obligatoriu; pur și simplu înțelesesem că respectul este ingredientul care nu poate lipsi în relațiile familiale ori sociale. Nu îmi amintesc să îmi fi predat cineva aceasta lecție în mod conștient, imitația a funcționat însă pur și simplu.

De ce ați ales bunele maniere ca domeniu de profesat?

Ruxandra: S-a întâmplat firesc, în 21 de ani de lucru în confederația patronală UGIR, expusă fiind la activități organizate cu respectarea regulilor de etichetă și protocol. Am fost rugată de cei cu care interacționam să țin un curs pentru angajați, mai târziu m-au solicitat cei din presă să povestesc cititorilor, așa a apărut și invitația primită de la Radio Guerilla alături de care am dam viață proiectului de bune maniere radiofonice timp 2 ani plini.

Gabriela: Aș spune că, mai degrabă, am ales să promovam un mod de a trăi în armonie cu noi înșine și cu ceilalți, pentru a da culoare si farmec vieții într-o comunitate și pentru a crește stima de sine a copiilor. De asemenea, promovăm atitudinea prietenoasă față de mediul înconjurător, în această perioada având pregătită o temă,”Crăciunul verde”.

Cât de bine cunosc oamenii din ziua de azi bunele maniere? Mai există interes pentru a învăța regulile de etichetă?

Ruxandra: În ramura destinată adulților, oamenii nu sunt străini de bune maniere. Există considerație, respect, amabilitate. Dar, imediat ce treci pragul unei instituții, vorbim despre etichetă și protocol, o colecție de reguli. Interesul este în creștere. Într-o economie globală, nici nu poate fi altfel. Te întâlnești cu un parter de afaceri? Trebuie să știi dacă scuturi mâna din cot, din încheietură sau din umăr. Străinii sunt cei mai atenți la aceste detalii.

Gabriela: În proiectul nostru care se adresează copiilor, putem spune că aceștia intuiesc anumite reguli de etichetă. Chiar dacă nu pot argumenta, intuiția există, ceea ce ne bucură, însă este însoțită de neîncredere. Acesta este momentul în care trebuie intervenit, căci explicația logica va consolida bănuiala. Desigur, sunt multe lucruri neștiute, dar, o dată descoperite, a-ha-ul luminează fața cursantului, iar noi avem confirmarea că suntem la locul potrivit.

În general, inițial părinții își manifestă interesul pentru aceste cursuri, copiii vin sfioși la început, apoi, pe măsura ce încep descoperirile, curiozitatea se activează și, de fiecare dată, ambele parți ne despărțim cu dorința revederii.

Cine sunt principalii cursanți? Copiii, angajații din diferite companii, angajații în diferite instituții publice sau oameni care pur și simplu vor să știe mai multe în domeniu?

Ruxandra: Adulții și copiii deopotrivă. Fiecare cu motivația sa. Oamenii de afaceri își doresc pentru ei și pentru angajați. Bunele maniere, eticheta și protocolul rafinează comportamentul, cu o contribuție fantastică la conturarea unei imagini agreabile.

Gabriela: Proiectul Bune maniere pentru copii se adresează segmentului de vârstă 4 – 17 ani. Așadar, putem merge în grădinițe sau într-o unitate de tip after school, organizam ateliere cu tehnica servirii ceaiului în ceainării, ori descoperim bunele maniere la masă într-un restaurant, iar dacă-i vară, suntem deschise la un picnic.

Este o plăcere pentru noi atunci când părinții cursanților își manifestă dorința de a organiza același atelier pentru adulți sau de a participa la ședințe individuale ori de cuplu.

Dacă ar fi să recomandați o carte de căpătâi pentru a citi despre bunele maniere, care ar fi aceea?

Ruxandra: Codul bunelor maniere în afaceri, scrisă de Letiția Baldrige, secretara pe probleme sociale a lui Jacqueline Kennedy.

Gabriela: Sunt multe cârti pe această temă, mă voi opri la una ce se adresează deopotrivă copiilor și părinților, Connoisseur Kids, scrisa de Jennifer L. Scott, un cadou primit de la prietena mea, Ruxandra.

Care ar fi trei dintre cele mai importante reguli de etichetă pe care ar trebui să le cunoaștem foarte bine?

Ruxandra: Pune suflet când dai Bună ziua, când întrebi Ce faci?, așteaptă să ți se răspundă, nu trece mai departe și manifestă empatie pentru cei din jur.

Gabriela: Nu aș face un top al importanței acestora, mai degrabă m-aș opri la cele mai des întâlnite reguli, precum salutul, regulișe de conversație, bunele maniere la masă.

Mulți consideră că bunele maniere se aplicau „pe vremuri” sau că sunt rezervate familiilor nobile (de ex, regalitate) sau persoanelor cu funcții foarte înalte (demnitari de stat, ambasadori etc). Cum i-ați convinge că bunele maniere ar trebui învățate și știute de toți?

Ruxandra: Acordarea titlurilor nobiliare are reguli clare. Dar noblețea înseamnă o însușire morală superioară și, din fericire, este accesibilă oricui. Bunele maniere sunt mai relevante astăzi decât oricând. Nu toată lumea joacă golf, merge la vânătoare, dar toți mâncăm. Și adesea cu ochii în telefon, inclusiv atunci când la masă se mai află și alte persoane. E adevărat că, în contextul egalității de șanse, de exemplu, unele reguli trebuie rescrise.

Gabriela: Într-adevăr, există aceasta asociere între bunele maniere și viața la palat. Noi, însă, promovăm bunele maniere ca mod de a trăi, menite să ne îmbunătățească relațiile sociale, să ne sporească încrederea în forțele proprii, să ne ajute să ne adaptăm situațiilor noi și provocărilor, așadar, cine ar refuza invitația ?! Pregătim un modul despre eticheta în jurul lumii, un material gândit ca o călătorie, in care cunoaștem societăți mai mult sau mai puțin diferite de a noastră și regulile acestora.

Puteți estima cam câți cursanți au apelat la serviciile voastre până acum?

Ruxandra: Nu suficient de mulți pentru a schimba România. Dar suficient de mulți cât aceștia, întorși în comunitățile lor să înceapă, ușor, să producă schimbarea. Comportamentul elegant și cel grobian sunt remarcate în egală măsură.

Gabriela: De-a lungul anilor, prin intermediul activităților de educație non formală am interacționat cu mulți copii proveniți din medii diferite. De asemenea, maniera în care am interacționat a fost variată, vă spuneam despre diversitatea activității noastre. Dar ceea ce mă încântă este faptul că părinții și copiii își manifestă intenția privitoare la colaborări viitoare, precum și recomandările pe care aceștia le fac, ceea ce, pentru noi, reprezintă cea mai bună carte de vizita. Interesul pentru cursurile noastre cunoaște un trend ascendent care ne onorează și ne încurajează în mod cert să continuăm.

Comparativ cu alte state, cum stau românii la capitolul „bune maniere”?

Ruxandra & Gabriela: Într-o notă optimistă și realistă, afirmăm că da, românii, în general, au cei 7 ani de-acasă. Nivelul de dezvoltare al unei societăți își impune amprenta asupra etichetei, existând o legătură directă între bunele maniere la masă și frecvența luării mesei la restaurant. Dar, desigur, întotdeauna este loc și de mai bine.

Unde credeți că au românii cele mai multe lacune în domeniul bunelor maniere?

Ruxandra & Gabriela: Am remarcat că există loc de îmbunătățiri atunci când suntem la masă, dar și atunci când ne autoprezentăm. O zonă în care întâlnim un deficit vizibil al bunelor maniere ar fi comportamentul șoferilor în aglomeratul trafic bucureștean. De asemenea, consider că relația românilor cu mediul înconjurător ar putea fi îmbunătățită.

Cum trebuie procedat când într-o întâlnire, unul dintre participanți știe regulile de etichetă, iar celălalt nu prea?

Ruxandra: Bunele maniere înseamnă buna cuviință, așa ca vom încerca să-l sprijinim pe celălalt și nicidecum să îl inhibăm sau să introducem starea de disconfort între ei.

Gabriela: Dacă informațiile noastre despre etichetă sunt mai puțin consistente, iar într-o  întâlnire observăm o persoană cu bune maniere remarcabile, o vom lua ca exemplu.

Ce sfat ați da părinților în privința bunelor maniere pentru copiii lor?

Ruxandra & Gabriela: Recomandăm părinților să practice bunele maniere ca un stil de viață, să conștientizeze rolul lor de model in familie, să aprecieze reușitele copiilor și să intervină cu blândețe în fața comportamentelor incorecte, și de ce nu, să apeleze la noi pentru că sentimentul apartenenței la un grup cu preocupări asemănătoare ne relaxează, ne motivează, ne stimulează și ne dezvoltă.

Dacă ar fi să sintetizați bunele maniere într-un singur cuvânt/simbol/emoție/sentiment/atitudine, ce ați alege?

Ruxandra: Eleganță.

Gabriela: Educație.

fotografii: Ruxandra Lăcătuș, Gabriela Cioclov

Andreea Mira
Andreea Mirahttps://andreeamira.ro/
Creatoare de povești scrise și vizuale. Fotografă de food (aruncă un ochi pe www.instagram.com/andreea.mira), food blogger @www.infarfurie.ro și profesionistă în comunicare cu peste 15 ani de experiență. Sunt mamă a doi copii minunați care mă ajută adesea să văd lumea cu alți ochi. Îmi place să beau cafea, să alerg dimineața, să admir case vechi și să descopăr poveștile celorlalți.