Cine nu știe de proiectul Cugetări meticuloase de pe Instagram? Cu siguranță, mulți dintre voi sunteți printre cei 186K de urmăritori ai cugetărilor care vin zi de zi în feed să ne descrețească frunțile și să ne aducă zâmbetul pe buze.
Formatul proiectului? O ilustrație și un text, adesea dialog, în care se pornește de la o situație sau o întâmplare din cotidian, o zicere binecunoscută sau o meteahnă a societății ori a oamenilor și care este adusă în vizorul publicului într-o formă ironică/sarcastică/amuzantă.
Dacă proiectul este cunoscut și plăcut, era momentul să aflăm mai multe despre cel care stă în spatele acestui inedit demers. De jocul cuvintelor care dau viață „cugetărilor meticuloase” se ocupă Andrei Bobe, copywriter într-o agenție de publicitate.
Mai multe despre Andrei și procesul creativ al cugetărilor, despre ce îl inspiră și care este obiectivul pe care îl urmărește prin acest proiect, citește în interviul de mai jos.
…
Curatorialist: Cine este Andrei B. și ce face el în afara proiectului Cugetări meticuloase?
Andrei: Numele meu este Andrei Bobe și scriu. De mic, în feluri și feluri. Lucrurile au prins mai mult contur în liceu, apoi am intrat la FJSC, am început să și lucrez, iar focul s-a întețit. Nu am reușit să prind primele joburi în domeniu, iar asta mi-a dat și mai multa ambiție. M-am născut în București, am stat mult și pe la bunici. Acolo am prins drag de natură, simplitate și tot ce înseamnă viața departe de betoane. Aici, în betoane, am învățat altele mai lumești. Și a ieșit un mix bun.
Lucrez în publicitate, sunt copywriter. E o responsabilitate mai mare decât credeam eu în liceu. Dar e ok. Îmi place să scriu, îmi place să ies, îmi place natura, îmi plac oamenii, concertele, dar și liniștea. Îmi place bicla. Ah, și îmi place mult să stau pe balcon.
Când ai scris prima „cugetare meticuloasă” și care era ea – dacă ți-o mai amintești?
Primele cugetări erau texte tip status pe Facebook. Am început în vara lui 2018. Nu-mi mai amintesc ce erau, dar erau texte bune. Mult mai ample decât acum. Dar poate că oamenii nu aveau răbdare să le citească.
Cum ai demarat acest proiect? Ce te-a motivat?
M-a motivat să înțeleg dacă ceea ce fac eu are sens și pentru ceilalți. Pentru că eram într-o bulă în care nu îmi era foarte clar. Și am vrut să ies la suprafață, să vedem cum e. Și se pare că a avut ceva sens.
Ce te inspiră în scrierea cugetărilor?
Mă inspiră să trăiesc, să ies din casă, să mă plimb, să mă vad cu oameni, sa stăm la beri și vinuri. Mă inspira tot ce trăim și tot ce avem în jurul nostru.
Cât timp îți ia să scrii o cugetare? Ne poți descrie un pic din procesul creativ?
Imaginează-ți că sunt pe stradă, pe bicicletă, și văd ceva din care iese un gând. Trebuie să mă opresc să scriu gândul, ca nu cumva să îl pierd. Sau spăl vasele și trebuie să mă șterg pe mâini, să nu pun mâna udă pe laptop și să scriu gândul zburător, pentru că am multe pe cap și sigur o să-l uit.
Apoi îl concretizez, îl fac frumos, îi dau viață și îl împărtășesc mai departe. Am multe idei când sunt mahmur. Rareori când sunt cherchelit. Pentru că atunci mă relaxez și nu concep să am vreo treabă de făcut. Dacă sunt cherchelit și îmi vin, totuși, idei, le las pentru a doua zi. Trebuie luate la mână, că filtrul e afectat de licori. Știi cum e: write drunk, edit sober.
Cum se îmbină jobul de publicitar cu proiectul Cugetări meticuloase?
M-a ajutat mult publicitatea. Mi-a dat niște filtre prețioase cu care am reușit să fac treabă. E esențial să știi cum funcționează lucrurile, ca sa poți aplica, la rândul tău, pe munca ta.
Am avut perioade grele, în care am tras foarte mult de ambele parți. Echilibrul nu e neapărat o trăsătură a acestei industrii. Așa că trebuie să-l găsești tu și să pui limite.
Proiectul tău este foarte urmărit, atât pe Instagram, cât și pe Facebook. Ce crezi că îi atrage pe oameni la scrierile tale?
Sunt lucruri prin care trecem cu toții. Mai ales cei care se gândesc de mai multe ori decât ar trebui. Cred că asta ne aduce aproape:
faptul că am reușit să iau niște trăsături din societate și să spun niște adevăruri într-o formă plăcută, amuzantă, încât să nu mai fie un subiect atât de greu și rigid.
Ironie, zeflemea sau sarcasm? Cum ai defini stilul tău?
Poate că e puțin din fiecare. Cum spuneam, îmi place să mă leg de adevăruri grele într-un mod relaxat. Să ne mai aerisim, să ne luam mai puțin în serios. Dar să ținem cont de lecție și de cum putem face lucrurile să fie mai ok.
Care cugetare a prins cel mai bine la public și de ce crezi că a avut așa mare succes?
Cam astea îmi vin în minte. Ca un material să ajungă foarte apreciat, e nevoie de un cocktail care, de multe ori, mai conține și întâmplare. Ai nevoie de un material bun, amuzant, relatable. Și, dacă se aliniază și algoritmii, poate ajunge la foarte mulți oameni.
Dar nu folosesc o rețetă specifică. Eu scriu că îmi place și apreciez că i-ar putea bucura și pe oameni.
Un cuvânt care te definește pe tine?
Iubire. Cu asta mă hrănesc și încerc să dau mai departe, în diverse forme. Și cred că e cel mai important lucru pe care îl putem avea.
Ce cuvânt din limba română îți place cel mai mult și de ce?
Wow, greu de spus. Avem cuvinte prețioase, jucăușe. Mă ajuta mult asta. Dar mă și omoară că trebuie să scriu cu diacritice pe laptop. You win some, you lose some.
Dacă nu ai scrie, ai ….. completează tu mai departe.
Când lucrezi prea mult cu creierul, parca îți vine să te duci să culegi o vie. Nu știu, zic și eu. Cred că ar fi interesant să încerc, la un moment dat, o activitate care să implice mai mult fizicul. Probabil m-as întoarce cu coada între picioare la scris, ca și munca fizică vine cu ale ei nefaste. Dar așa e omul: când are ceva, crede că e mai bun altceva. Nici nu mă mai învinovățesc pentru asta.
fotografii: Andrei Bobe
