De câte ori nu ne-am început anul facându-ne planuri și promisiuni de tot felul? De la a mânca mai sănătos la a petrece mai mult timp de calitate cu copiii, de la schimbarea jobului la a citi mai multe cărți, de la a nu mai sta 10 ore pe scaun la birou la a călători mai mult, rezoluțiile sunt de o complexitate mai mare sau mai mică, dar toate presupunând un efort din partea noastră, încetarea unor obiceiuri sau asimilarea unora noi.
Aceste rezoluții ce intervin, de regulă, când intrăm într-un nou an sunt un reflex profund uman, sunt cele care ne hrănesc speranța unui „nou început”, a unei versiuni mai bune a noastre, a unei vieți mai împlinite.
Despre aceste rezoluții și rolul lor în viața noastră vorbim astăzi cu Cristina Oțel, Trainer și Life Design Coach.
Cristina are o experiență profesională de peste 14 ani în domeniul Learning&Development și, din 2018, a făcut pasul spre antreprenoriat, specializându-se ca Trainer și Life Design Coach, a cărui misiune este de a-i ajuta pe oameni să își construiască vieți pe care să le iubească.
De peste 8 ani, scrie articole pe blogul personal despre cum să ne creăm o viață care să ne vină ca turnată, iar din 2019 a lansat Pauza de Bine, unul dintre cele mai ascultate podcast-uri din România.
Citește mai jos interviul cu Cristina Oțel pe tema rezoluțiilor de început de an și sfaturile ei pentru a fi mai aproape de îndeplinirea lor.
Curatorialist: Începutul unui nou an este pentru mulți dintre noi momentul în care ne stabilim o serie de rezoluții. De ce simțim nevoia să ne dăm un restart la fiecare început de an?
Cristina: Debutul unui an e ca o pânză nouă pe care să o pictăm și aduce cu sine bucuria și speranța începuturilor. Ne mobilizăm gândindu-ne că lăsăm în urmă eșecuri, sentimente de vinovăție sau poate de rușine, dezamăgiri și ne propunem să o luăm de la capăt. E un reset sau un restart cum i-ai spus tu, similar cu ziua de întâi ale lunii sau cu zilele de luni. Șansa unui nou început.
În altă ordine de idei, începutul de an vine și cu presiunea că trebuie să ne stabilim obiective, intenții, rezoluții, că așa face toată lumea. Dacă la asta adăugăm și faptul că deseori ne propunem să obținem niște rezultate aleatorii/la modă pentru care ne pierdem repede motivația (ele nefiind cu adevărat importante pentru noi), nu e de mirare că până în luna februarie 80% dintre rezoluții sunt uitate sau abandonate.
Ce sfaturi ne dai pentru a ne creiona cât mai realist rezoluțiile pentru un nou an?
Pe de o parte, că tot vorbeam de presiune și tendințe, anul nostru poate începe oricând. Nu trebuie să respectăm convenția socială în care anul începe pe 1 ianuarie. E în regulă dacă nu e momentul potrivit pentru noi, dacă ni se întâmplă lucruri poate mai puțin fericite, dacă nu suntem în energia și mindset-ul potrivite pentru retrospective și planuri.
Putem alege ca anul nostru să înceapă la orice dată calendaristică.
Pe de altă parte, dacă vrem să ne stabilim obiective, intenții sau rezoluții, e bine să o facem cu sens, nu doar ca să fim în trend. Din punctul meu de vedere, înainte de a ne uita la ce ne dorim de la un nou an, e important să înțelegem cum a fost pentru noi cel precedent. Ce motive de recunoștință și de mândrie avem? Ce lecții am învățat? Ce a fost bine și ce nu? Cum am evoluat din punct de vedere personal și profesional?
Asta ne ajută să nu mai repetăm aceleași greșeli și în anul următor, respectiv ne dă indicii despre direcțiile importante pe care să ne concentrăm atenția în noul an. Odată ce identificăm care sunt intențiile sau obiectivele care au sens pentru noi și ne imaginăm unde vrem să fim la final de decembrie, mai rămâne să evaluăm unde suntem în momentul prezent, de unde pornim această călătorie și să identificăm obiceiurile care ne vor duce către rezultatele dorite.
Un vision board care să conțină toate aceste lucruri importante pentru noi poate fi un reminder vizual excelent pe care să îl ținem la vedere pe parcursul anului.
De multe ori, rezoluțiile nu se și materializează în cursul anului. După ce le-am stabilit, cum să procedăm să nu cedăm impulsului de a renunța/uita la ele pe parcurs? Există un fel de best practices pentru a ne ține de obiectivele setate la debut de an?
Odată ce știm care sunt acele câteva obiective sau intenții importante pentru noi și ne-am asigurat că nu ne-am propus ceva nerealist, e important să și măsurăm progresul. Asta ne va ajuta să ne păstrăm motivația și energia pentru că ne uităm la ceea ce deja am făcut în loc să ne concentrăm pe ceea ce lipsește.
Sprijinul altor oameni e foarte valoros. Putem cere ajutor la nevoie sau putem să ne fim parteneri unii altora ca să ne responsabilizăm reciproc. Și să nu uităm să sărbătorim victoriile oricât de mici ar fi.
Convingerile limitative sunt un factor important care ne oprește din evoluția pe care ne-o propunem an de an. Care ar fi modalitatea de a le depăși?
Convingerile noastre limitative au valoare de adevăr pentru noi și ne influențează gândurile, emoțiile și acțiunile. La bază, însă, sunt doar niște gânduri des exersate. Când le privim așa, creăm spațiu să ne întrebăm ce altceva poate fi adevărat pe lângă convingerile limitative pe care le avem, să reformulăm gândurile care nu ne ajută, să acționăm aliniat cu aceste noi gânduri susținătoare și să generăm astfel dovezi noi, diferite despre ce e posibil pentru noi și ce merităm.
Când ar fi momentul să evaluăm ceea ce ne-am propus la început de an?
Cel puțin o dată, la jumătatea anului, ca să ne asigurăm că suntem pe calea bună, că ce ne-am propus e realist, să reevaluăm planul de acțiune acolo unde e cazul sau chiar să renunțăm la obiective propuse în ianuarie și care nu mai sunt relevante.
Însă, dacă obiectivele mari la nivel de an le ”spargem” în obiective trimestriale, lunare, săptămânale, putem face evaluare la finalul acestor perioade.
Rezoluțiile se fac doar la nivel personal sau ne putem seta și rezoluții la nivel de cuplu/familie/echipă?
Nu cred în rețete universal valabile pentru toată lumea și încurajez stabilirea de obiective, intenții sau rezoluții într-un mod care se potrivește fiecăruia. Dincolo de asta, la nivel de familie/cuplu/echipă e o idee frumoasă să stabilim și obiective comune sau să lucrăm împreună la implementarea unor obiceiuri sănătoase pe care să le urmeze fiecare membru al familiei.
Relațiile dintre oameni devin mai trainice cu ajutorul acestei experiențe, iar șansele de reușit cresc pentru că ne susținem reciproc.
Există vreo diferență între a a-ți propune să începi să faci ceva față de a înceta să faci? Care dintre acest tip de rezoluții au mai multe șanse de reușită?
Cu abordarea potrivită, ambele au șanse de reușită. Când vine vorba de obiceiuri, contează și cât e de complex comportamentul pe care vrem să îl transformăm într-un obicei, dar și dacă e un obicei nou sau unul vechi pe care vrem să îl schimbăm.
Ca durată, vorbim de oriunde între aproximativ o lună și chiar și un an.
Ajută identificăm și să ne concentrăm pe pași mici făcuți constant. Repetiția bate intensitatea când vine vorba de formarea obiceiurilor.
Dacă ar fi să alegi un cuvânt-cheie pentru rezoluțiile de început de an, care ar fi acela?
Autenticitate. Dacă rezoluțiile sunt despre noi, despre ce considerăm cu adevărat important, dacă răspund unor nevoi reale și au sens pentru noi (chiar dacă alții nu le înțeleg), ne va fi mai ușor să ne mobilizăm atunci vom da de obstacole pe drum.
fotografii: Cristina Oțel, Unsplash
Tu cum obișnuiești să îți stabilești rezoluțiile de început de an?
