Plai cu grai | Artă textilă manuală inspirată de portul tradițional românesc și tehnici de cusătură străvechi

Durata: 7 minute

Motivele tradiționale românești și vechile tehnici de cusătură sunt sursa de inspirație pentru Miruna Oprea, inițiatorarea Plai cu grai, un proiect de readucere în vestimentația contemporană a ceea ce stă la baza portului tradițional românesc.

Miruna are 37 de ani și s-a născut și a crescut în Târgoviște. De la 18 ani s-a mutat în București unde a urmat studiile universitare și și-a început cariera în corporații, activând în domeniul financiar și vânzări. Până acum 5 ani, Miruna nu avea nicio conexiune cu broderia sau arta textilă și nici nu se gândise să lase jobul din corporație pentru a începe un mic business. A fost, însă, mereu atrasă de portul românesc țărănesc, dar nu știa exact ce înseamnă acesta.

Până în acel moment în care s-a decis să își coasă singură o ie, la care a lucrat nu mai puțin de 8 luni!. Dar pasiunea și-a spus cuvântul și așa s-a născut și Plai cu grai.

Citește interviul cu Miruna Oprea și descoperă frumusețea motivelor tradiționale integrate în ținutele contemporane.

Miruna Oprea, inițiatoarea Plai cu grai

Curatorialist: Cum te-ai descrie într-o singură frază?

Miruna: Un om visător și pasionat de cultura țăranului român care încearcă să îmbine respectul și esența satului străvechi cu dorul de frumos, care își construiește lumea pe temelii vechi, dar cu privirea spre idealuri înalte.

Când și cum ai descoperit pasiunea ta pentru motivele tradiționale românești? Care este povestea acestei călătorii?

Nu cu foarte mult timp în urmă, sunt aproximativ 5 ani de când m-am apucat de cusut și tot de atunci am descoperit și lumea fascinantă a satului românesc, cu poveștile lui magice.

Nu am cusut pentru că îmi place să fac asta, ci pentru poveștile din spatele acestei îndeletniciri.

De la semnele cusute, incizate, crestate în lemn și până la calendarul străvechi precreștin. Totul avea un rost înainte, nimic nu era întâmplător.

cusătură

 

Cum ai învățat să brodezi? Este un meșteșug deprins în familie sau ai învățat mult mai târziu?

Din păcate, nu am acea poveste clasică pe care o așteaptă toată lumea de la mine. Nu am crescut la sat, nu am învățat să cos de la bunici. Mi-am dorit foarte mult să învăț să îmi cos propria cămașă (ie) neștiind efectiv nimic înainte despre acest meșteșug. Mi-a luat 8 luni de cusut zilnic să o termin și sunt tare mândră de ea.

cusătură

Ce te-a determinat să lansezi Plai cu grai, proiectul care îmbină motivele tradiționale cu creația vestimentară și obiectele decorative pe care le mai creezi?

Coaserea cămășii a coincis cu o perioadă în care renunțasem la job pentru a-mi găsi rostul. Urma și perioada Crăciunului și am vrut să ofer familiei un obiect, ceva cusut de mine. Cum o cămașă durează extrem de mult să fie realizată, a trebuit să găsesc o variantă mai simplă.

Așa am făcut prima broderie pe care am aplicat-o pe o bluză cu mâneca lungă pentru sora mea, și primul element decorativ pe bază de gherghef, cu un motiv de pe cămașa străbunicii, pentru mama mea. Curaj nu am avut să lansez nici măcar o pagină de Instagram, am avut noroc de oameni frumoși care m-au făcut să îmi recunosc valoarea.

Care sunt motivele care îți plac cel mai mult și ce simbolizează acestea?

Mă ghidez de obicei după modelele ce conțin simbolurile străvechi, însă am două preferate, unul pe care eu îl consider cel mai complex (coarnele berbecului) și unul cu care mă identific (spicul) și pe care l-am introdus și în identitatea mea vizuală.

cusătură
motiv coarne berbec

De la împletitura părului la femei, până la modul în care ele își exprimă țesografic apartenența spirituală la un clan, coarnele berbecului este un străvechi simbol-totem de ocrotire a vieţii si este prezent pe ștergare de nuntă, covoare, păretare, lăicere, fețe de pernă, perdele, fote, ii, năframe. Bărbații cioplitori pun sub semnul protector al coarnelor de berbec porțile, grinzile, ferestrele, pridvorul, piesele de mobilier și uneltele.

cusătură
motiv tradițional spic

Iar de ce folosesc mereu spicul și în pozele de produs dar si în colete? Pentru că de la sămânța semănată și până la sămânța recoltată, iar de aici până la transformarea ei în pâine „cinstea mesei”, grâul este prezent în toate obiceiurile calendaristice și însoțește zi de zi viața omului, inclusiv în momentele sale de răscruce: nașterea, căsătoria, moartea.

Nu există plantă în cultura popular românească, în afară de grâu, și nici aliment, în afară de pâine, care să adune în jur atâtea obiceiuri și tradiții populare.

Care este procedeul prin care recuperezi aceste modele de cusături vechi și le readuci în contemporaneitate?

În mare parte preiau aceste motive din albume vechi de cusături, am vânat tot ce am putut găsi prin anticariate.

Dar muzeele, colecțiile etnografice, târgurile specifice cu obiecte țărănești, toate sunt inspirații pentru mine. Îmi place să descopăr cămășile vechi, să le știu povestea încât apoi să o creez pe a mea pe baza acesteia.

Cum alegi motivele specifice pentru creațiile tale? Ai o legătură personală cu regiunile sau modelele pe care le alegi?

Îmi place și să acopăr o mare parte din zonele etnografice importante din țară, însă mă ghidez după tipurile de cusături cel mai des. Încă am zone pe care nu le-am explorat pentru că nu am exersat cusăturile specifice, sau nu pot fi redate pentru că autenticitatea locului o dă croiul și nu broderia în sine.

Legătura personală, în schimb, este a clientului. Creez modele încât să poată exista apoi o legătură emoțională cu trecutul sau cu zonele etnografice care îi reprezintă.

cusătură

cusătură

Care sunt principalele dificultăți cu care te-ai confruntat ca antreprenor și cum ai reușit să le depășești?

Timpul este inamicul meu. Este genul de broderie care nu se realizează după desen, ci după număratul firelor de pânză. Este meticulos și necesită mult-mult timp pentru ca un model să prindă contur.  Astfel că producția mea este una foarte mică.

Îmi doresc să am mai multe produse, îmi doresc să am stocuri, să pot participa la târguri, însă momentan îmi este imposibil. Nu am depășit încă acest moment, sper doar ca pe viitor să pot schimba ceva încât să îmi ating și aceste țeluri.

Cum arată o zi obișnuită în atelierul tău?

3 ani am investit tot timpul meu personal în acest proiect. Mi-am petrecut și 10-12 ore pe zi cosând. Am lucrat prin preluare de comenzi și nu am putut refuza valul de oameni care își doreau produsele mele, astfel că o zi obișnuită în tot acest timp a fost cu pânza mereu în mână.

De un an am renunțat la comenzile personalizate, am creat un shop online unde listez produsele, iar zilele mele acum sunt puțin mai liniștite. Dar doar puțin, pentru că îmi impun mereu noi targeturi.

Cât de important este pentru tine să păstrezi autenticitatea acestor tehnici vechi de broderie și cum le adaptezi pentru utilizarea contemporană?

Este primordial pentru mine. Nu vreau să creez doar un simplu produs, ci să păstrez vie nostalgia trecutului. Îmi doresc ca oamenii să se regăsească în creațiile mele, să le aducă emoție și bucurie în suflete.

Deși există multe tehnici care ar putea grăbi procesul de realizare a broderiilor dar care nu s-ar mai încadra în tehnica străveche, scopul meu nu este acesta.Cred că lucrurile cu adevărat valoroase se nasc din răbdare și tihnă.

Singura metodă prin care le-am adus în contemporaneitate este pentru că le-am adaptat pentru traiul zilnic de astăzi. Le-am aplicat pe bluze ce pot fi purtate zilnic, le-am transformat în semne de carte, broșe sau elemente decorative. Însă tehnica este străveche.

Aplicațiile de pe bluze sunt realizate integral manual, de la broderie, tivul cu găurele specific cămășilor românești și până la feston (broderia decorativă de pe margine). La fel și semnele de carte.

Proiectul tău este inspirat de tradițiile rurale. Cum crezi că ajută creațiile tale să conecteze clienții cu moștenirea rurală reflectată în designul propus de tine?

Îmi place să cred că produsele mele ajută oamenii să se conecteze cu moștenirea rurală.

Detaliile, culorile și materialele evocă estetica satului românesc, reamintind de meșteșugurile vechi, dar sunt puse totuși într-o formă modernă, accesibilă.

Astfel, fiecare piesă devine nu doar un obiect decorativ sau vestimentar, ci și un simbol al identității culturale, care apropie oamenii de rădăcinile lor.

Care sunt cele mai vândute creații ale tale? Dar motivele favorite?

Cele mai vândute sunt piesele vestimentare. Sunt si preferatele mele, de altfel. Am posibilitatea să mă joc mai mult cu tehnicile de coasere și cu nuanțele cusăturilor.

Nu am încurajat însă achiziționarea produselor după motivele brodate și de aceea acesta nu este un principiu după care clienții mei se ghidează. Însă, le descoperă semnificațiile în colete și astfel se identifică cu ele.

Ce ai frumos astăzi?

Astăzi am frumos în bucuria de a lucra cu mâinile ceva plin de sens, cusut fir cu fir, ca o punte între trecut și prezent. Am frumos în amintirile pe care nu le-am trăit, dar pe care le simt ca fiind ale mele.

Fotografii: Miruna Oprea

Andreea Mira
Andreea Mirahttps://andreeamira.ro/
Creatoare de povești scrise și vizuale. Fotografă de food (aruncă un ochi pe www.instagram.com/andreea.mira), food blogger @www.infarfurie.ro și profesionistă în comunicare cu peste 15 ani de experiență. Sunt mamă a doi copii minunați care mă ajută adesea să văd lumea cu alți ochi. Îmi place să beau cafea, să alerg dimineața, să admir case vechi și să descopăr poveștile celorlalți.