Ou București | Când oul devine ingredient principal pentru mâncare și business

Durata: 6 minute

Ce faci atunci când ești mare iubitoare a mâncărurilor pe bază de ou? Dar când soțul face cea mai bună omletă? Răspunsul este unul singur: Ou București, un local care servește feluri bazate pe un singur ingredient principal – oul.

Ayfer Cadir și soțul ei, Andrei Isac sunt co-fondatori Ou București, al doilea local mono-produs al lor, după deja cunoscutul Arrosticini, unul dintre cele mai cunoscute food truck-uri din România.

Ou București
Andrei Isac și Ayfer Cadir

Ayfer are 33 de ani, este din Constanța, provine dintr-o familie de turci musulmani și este sora lui Aylin Cadir.

Fără a fi bucătari de meserie, Ayfer (de profesie, make-up artist) și Andrei (inginer constructor) au demarat business-uri în domeniul gastronomic pentru că sunt pasionați de mâncare. „Acest proiect s-a născut într-o dimineață, la un mic dejun cu soțul meu„, povestește Ayfer despre cum și-au imaginat și au luat decizia să deschidă noul local, Ou București.

Era la începutul anului 2020, în martie fiind planificată deschiderea. Nu s-a mai întâmplat atunci, pentru că a intervenit pandemia și totul a fost dat peste cap. Ou București a fost lansat mai târziu, în iulie 2020, inițial într-un mic sediu cu numai 7 locuri, pe strada Dianei nr 1.

Anul acesta și-au dorit să se mute într-un sediu mai mare, iar după mai multe căutari, au găsit locul pe care și-l imaginau. Din 17 august, găsiți Ou București pe strada General Berthlot la nr 86.

Recunosc, mă cuprinde pofta doar uitându-mă la fotografiile cu mâncare postate pe pagina de Instagram Ou București. Iar un maritozzo trebuie neapărat încercat! Ayfer ne spune că este chiar mai gustos decât arată! (oh my!)

Am invitat-o pe joviala Ayfer să ne povestească despre ouă, localul Ou București și marea ei pasiune pe care a adus-o în premieră în România, maritozzo.

Ou București
Ayfer și favoritele ei de la Ou București – maritozzo

Curatorialist: O întrebare clasică atunci când vine vorba de ou. Ce a fost mai întâi, oul sau găina?

Ayfer: Eu cred că prima oară a fost oul! Nu neapărat de găină.

De ce ou / Ou? Altfel spus, de ce ai ales oul ca ingredient-cheie al localului tău și cum ți-a încolțit ideea să lansezi acest proiect de nișă?

Oul este nelipsit din casa noastră, băieții noștri fiind mari fani ai omletelor făcute de Andrei. Am pornit de la ideea că oul este cel mai versatil ingredient și că putem face încă un business cu mono produs, la fel ca primul, Arrosticini.

Niciunul dintre noi nu este bucătar profesionist, dar ne place să ne perfecționăm pe un produs care să fie simplu și bun!

Ai vreo amintire/istorioară haioasă sau pur și simplu memorabilă legată de un ou? Ne poți povesti?

Când mă întrebi de amintiri legate de ou mă duc imediat cu gândul la copilaria mea la țară și la Nini (bunica) care ne trimitea în coteț să adunăm ouale ca să ne pregăteasca micul dejun. Mereu intram cu teamă, ce să mai, eram ingrozită de găinile care mă priveau nemișcate. Dar ieșeam super mândră din coteț, cu captura zilei, iar în câteva minute primeam cele mai gustoase ouă-ochi din toata viața mea.

Care este rețeta ta preferată pe bază de ou?

Cel mai mult îmi place omleta făcută de soțul meu, asta este rețeta mea preferată!

Când ați lansat Ou București și cum au fost începuturile? Știu că inițial ați fost localizați pe strada Dianei, iar acum sunteți pe General Berthlot. Cum s-a petrecut evoluția?

Oul de pe Dianei (strada Dianei) a fost un test pentru noi. Eram curioși cum primește publicul bucureștean ideea noastră. Am început cu un local micut de 7 locuri, unde oamenii veneau, comandau, le găteam în față, timp în care socializam, mâncau, ne mulțumeau, plecau și reveneau! Ne-am făcut mulți prieteni printre clienți.

Așa că am trecut la următorul pas și ne-am căutat spațiul visurilor noastre, pe care l-am găsit destul de repede, dar nu i-am dat drumul imediat, pentru că trebuiau să se alinieze planetele 🙂

Cât de versatil este oul în bucătărie? Ce feluri pe bază de ou cuprinde ne propui în meniu?

După cum spuneam mai devreme, oul este cel mai versatil ingredient, dar noi ne-am oprit la 5 preparate, pentru inceput. Regăsiți în scurtul nostru meniu faimoasa omletă cu trufe, simit cu ou ochi, scrambled și salata de ou.

Ou București

Una dintre specialitățile pe care ni le propui este maritozzo, un desert tipic italian. Ce ne poți povesti despre el, de ce l-ai ales și cum l-ai adaptat pentru meniul Ou? Și nu în ultimul rând, ce îți place ție la nebunie la un maritozzo?

Abia când vorbim de maritozzo pot spune că-s mama lui :)). Maritozzo este un produs pe care l-am gustat prima oară în Italia, când am zburat spre Andrei, care trăia acolo de 8 ani și care mi-a arătat ce mânca el dimineața, în drum spre facultate. Mi-a plăcut, dar mă interesa mai mult înghețata lor.

Într-o seară, nu demult, mi-am amintit brusc de el și l-am întrebat pe Andrei dacă știe unde putem mânca maritozzo în București. Nu știa, pentru că nu exista. Atunci mi s-a aprins un beculeț și am zis că eu o să fac asta. De a doua zi am început documentarea serioasă și testele, iar 2 luni mai târziu, maritozzo a devenit vedeta printre apropiați și i s-a dus vestea-n târg.

Cel mai mult îmi place la maritozzo gustul. Și aici mă refer la baza de maritozzo, care este un aluat neutru, ușor aromat și cu textura unui norișor pufos. În funcție de umpluturi, se transforma în ceva sublim.

Ou București
Maritozzo
Ou București
Maritozzo cu umplutură sărată
Maritozzo dulce

Care este felul Ou cel mai solicitat de clienți?

Cele mai solicitate produse sunt omleta și maritozzo. Adică specialitatea lui Andrei și specialitatea mea.

Ce părere au avut familia ta/prietenii tăi când le-ai spus că vei deschide un local care să vândă feluri de mâncare pe bază de ou? Ai avut parte de susținere? Au fost sceptici?

Apropiații au fost super încântați de idee și tare nerabdători. Puneau presiune să deschidem mai repede.

Ce reprezintă mâncarea pentru tine? Care este relația ta cu mâncarea, cum ai defini-o, cum o trăiești?

Nu știu cum să definesc relația mea cu mâncarea… Nu-mi place să mănânc singură. Nu-mi place să gatesc pentru mine. Dar ador mesele pline, pline cu mâncare și prieteni in jur. Ador gustaricile și am o slăbiciune pentru mâncarea nesanatoasa. Ma abțin cât pot pentru că, dacă aș mânca așa, cât mi-aș dori, nu m-aș mai putea mișca.

Se resimt originile turcești ale familiei tale în mâncarea pe care o pregătești? Dacă da, cum? Ne poți exemplifica?

Am copilărit într-un sat de turci, unde se gătea non stop, pentru că eram o familie numeroasă. La unele preparate munceau toți membrii familiei, femeile se strângeau în jurul „sofra-ului” și pregăteau tot felul de minunații din aluat, în timp ce bărbații se ocupau de carne și foc.

Cred că fără intenție mâncarea pe care o fac are un gust diferit și nu neapărat că folosesc ingrediente orientale, ci pentru că gătesc cum am văzut la Nini și la mama, mai din ochi așa.

Ți-ai imaginat vreun fel de mâncare cu ou pe care nu l-ai pus în practică pentru că nu ești sigură că ar prinde la clienți?

În primul rând, trebuie să ne placă nouă foarte mult ca să intre în meniu. Dacă ne place nouă, sigur va plăcea și publicului nostru.

Câți oameni sunt în echipa voastră?

Hahaha. Suntem 2, eu și soțul meu. După program mai vin 2, băieții noștri, care mai mătură grădina, strâng pernele de pe scaune, șterg mesele…

Ce faci când nu ești in charge la Ou? Cum te relaxezi și te reîncarci cu energie?

Când nu sunt la Ou, sunt cu băieții mei. Mă relaxez după ce-i culcăm, la un pahar de vin. Cu energie mă încarc atunci când prind mai mult de 5 ore de somn pe noapte.

Care ar fi trei cuvinte care te descriu cel mai bine?

Mother of dragons!

fotografii: Ayfer Cadir

Andreea Mira
Andreea Mirahttps://andreeamira.ro/
Creatoare de povești scrise și vizuale. Fotografă de food (aruncă un ochi pe www.instagram.com/andreea.mira), food blogger @www.infarfurie.ro și profesionistă în comunicare cu peste 15 ani de experiență. Sunt mamă a doi copii minunați care mă ajută adesea să văd lumea cu alți ochi. Îmi place să beau cafea, să alerg dimineața, să admir case vechi și să descopăr poveștile celorlalți.